Să credem în LUMINĂ!

Să nu ne împăcăm cu primăvara dezolată,
Cu spaima ce-i inundă plămânii înverziţi,
Tu, lume, nu îngenunchea, de moarte speriată,
Ce râde sub mustaţă, să ne lăsăm zdrobiţi...

Trăim cu azi, de ce ne doare ce-o fi mâine,
Prezentul e răsplata la paşii-ne greşiţi,
Când otrăveam şi apa, şi sfintele ţărâne,
Nu ne păsa, că mâine vom fi şi pedepsiţi?

Să punem lacăte pe veştile flămânde,
Că ne-au robotizat, să nu fim răvăşiţi!
Sub hoardele de verde, ce năvălesc plăpânde,
Să ne ascundem orbul din ochii zăpăciţi...

Cu fruntea însorită să ducem talpa dreaptă,
Să mulţumim Luminii de Soare fără dungi,
O fi ea spaima-ceasta de turbulenţă aptă,
Dar noi suntem cocorii porniţi pe zboruri lungi!

Priviţi spre Cerul care, pe-o clipă, nu ezită
Să ne trimită raza, nemărginitul dar,
Desfaceţi larg aripa spre ziua ce-i menită
A ne-nvăţa, că zborul e infinit prin har!

Prin încercări bizare aripa e călită,
Să ignorăm veninul din vocea de pripas,
Să credem doar în Bine, izbânda e sortită
Aripii ce ascultă de al Luminii glas!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din fruntea luminii...

Din fruntea luminii vin razele blânde
Ce-ating suflete-nvăluite-n tristeţi
Şi-atunci se hrănesc cu nuanţe plăpânde
Şi dau zâmbete la singuratici drumeţi.

Particule purtătoare de veşti cristaline
Pătrund cu sfială aducând minuni
Iar lăuntrul cu dor de frumoase cununi
E purificat şi revarsă unde divine...

Seninul creat e înconjurat de taine
Ce vor să deschidă ferestre spre cer
Ca noi, îmbrăcaţi în mirifice haine,
Să-nvingem misterul învăluit în mister.

Din fruntea luminii vin raze uşoare
Ce pot să învingă mâhniri ce mocnesc
De le lăsăm să intre-n pridvoare
Nicicând n-om uita mesajul ceresc.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (22 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai plecat un om...

A mai plecat un om şi-afară plouă,
Un om frumos, cum ne mai place, nouă,
Să tot numim un om care se duce,
Uitând că asta-i viaţa, o răscruce!

Şi toţi suntem frumoşi pe astă lume,
Venim, dar şi plecăm când viaţa spune,
Acum sau mai târziu, este totuna,
Dacă iubim şi soarele şi luna!

A mai plecat un om şi-afară plouă,
Pe fruntea noastra se aşterne rouă,
Doar picături de apă, limpezi, moi,
Cu care-ntoarcem timpul înapoi!

Sunt picături de lacrimi trecătoare,
Astazi vor curge, mâine va fi soare,
Sunt amintiri ce răbufnesc pe-afară,
Chiar dacă-n lume este primăvară!

Oh, cât aş vrea să rup eu acest lanţ,
Să mă ridic de jos, să mă înalţ,
Să nu mă mai gândesc la ieri şi mâine
Şi să trăiesc un azi cum se cuvine!

E bine că ne-ntoarcem când şi când,
Într-un trecut de vise, fremătând,
Dar, bine e să-l părăsim, cuminte,
Căci viaţa noastră merge înainte!

Să ne-amintim de tot ce-a fost frumos,
Să ne trăim momentul dureros
Şi amintiri ce-apar în vis de noapte,
Să le lăsăm să meargă mai departe!

A mai plecat un om şi-afară plouă,
De ieri după amiază, de la două,
Astăzi tristeţea ne omoară clipa,
Mâine, cu dor, ne-om vindeca aripa!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii toţi din lume...

Trandafirii toţi din lume
Am să-i adun încet, încet,
Văzându-te ei îţi vor spune
Cuvinte-n şoaptă şi discret.

Cei cu roşiile petale
Simbolul veşnic al iubirii,
Vor fi în gândurile tale
Prin însăşi trandafirii.

Sunt trandafiri ce se agaţă
Căutându-şi un zenit,
Cu dorinţă veşnică de viaţă
Spre-nălţimi, spre infinit.

Nu vreau în juru-mi un suport
Mă ridic treaptă cu treaptă,
Să mă mişc mai dezinvolt
Căci viitorul mă aşteaptă.

Cum! Nu ştii ce-i viitorul?
Este primăvara care vine,
Prin care nouă Creatorul
Ne-a trimis ziua de mâine.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri

Dalta îngheţată a tăcerii
ne desparte uneori
în monade care se rostogolesc
spre puncte nedefinite din spaţiu,
pe traiectorii haotice, browniene.
Uneori, eu încerc să regăsesc
inorogul alb
cu corn de argint
care renaşte doar o clipă
din spuma zărilor dimineţii,
pe când tu arunci nade
în care vrei să prinzi umbrele asfinţiului,
să le ţintuieşti departe...
Dar amândoi recădem istoviţi
în aceeaşi tulpină
din care ne extragem sevele.
Liniştea moale şi densă a singurătăţii
ne respinge rănile înjumătăţite...
Să ne punem capetele
unul pe umărul celuilalt!
Nu auzi cum,
ţinându-ne de mână,
ne creşte aripa îngerească?
Eu sunt aripa dreaptă,
tu eşti aripa stângă
şi doar împreună
putem fi un zbor întreg...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar tu te treci

erau cuvinte fără de cerneală
în patria luminii de prin rugă;
tu-n talpa rece-mi compuneai o fugă
prin clipa ce-i cu morb de-ncetineală.

vlăstar ce-i ocrotit de buturugă
e-n dimineaţa vieţii prunc de fală
nevrând o piatră ce-i filozofală
când tânăr aur încă-i este slugă.

prin tot filonul de copilărie
argint de senectute urcă-n har
şi plumb e-a raţiunii zidărie.

mai vin nămeţi de soare-n linişti iar
şi-mbătrâneşti plivind gospodărie,
e plin de flori în tine, funerar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Korfu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea toamnei

Am lăcrimat când au plecat cocorii
Plutind uşor spre înălţimi albastre
Zburând lăsau din infinitul zării
Pustiu şi jar în sufletele noastre.

Când m-am întors, în jurul meu natura
Zăcea pe o saltea de frunze moarte
Şi viaţa-şi terminase aventura
Prin crengi hidoase, rupte şi uscate.

O linişte adâncă, nefirească
Paralizase-n-mine-ncet voinţa
Şi o imensă rană sufletească
Îmi devenise-acum toată fiinţa.

Când El văzu nemulţumit acestea,
Chemă cerimea la raport, în goană
Şi rescriind de la-nceput povestea
Luă naştere ceva ce-i zice, toamnă.

Arhanghelii îşi începură treaba
Făcând cerul din cenuşiu, albastru
Cu arămiu pictând frunza şi iarba
Iar cu portocaliu al zilei astru.

Au pus în suflete melancolie
Şi roadele luminii în podgorii
Şi-au presărat prin lume bucurie
Şi nu mai e urât, când trec cocorii.

poezie de Gelu Crisan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de frunză

Mă simt ca un mugur pe-o cioată de fag
Din ziua ce vine îmi sorb energii,
Răpusă de frig în al nopţilor prag
Natura renaşte scăpând de urgii,

Prin picuri de ploaie pierduţi printre crengi
Să fiu clorofilă întregii păduri,
Renasc către soare-n armate întregi
Şi sunt tot un verde trecut prin arsuri,

Mă simt ca o frunză pe-o cioată spre cer
Şi care la toamnă va umple cărări,
Sortită drept hrană-ntr-un lanţ efemer
Mă bucur de soare şi ploaie în zări,

De-abia răsărită-n pădurea din deal
Copacul renaşte prin frunzele mii,
Redau libertate pe-un larg areal
Şi-n verde, tăcută îmbrac galaxii,

Renasc în copac şi-n deplină uitare
La toamnă, răpusă de vântul nebun,
Din frunza cea verde hrănită de soare
Voi umple cărarea când stelele-apun.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunosc, deşi mă tem

Cunosc dimensiunile Universului
Cel auster, dar şi blândul pripas
Cunosc culoarea plânsului
Dar şi ea bucuria cea fără de glas.
Cunosc infernul cel de pe redută
Şi agonia aripii ce-i frântă
Cunosc ea dragostea pierdută
Şi farmecul din lumea mută.
Cunosc candoarea fără de culoare
Ce-i amalgam de flori uscate
Cunosc ea vocea fără de paloare
Dar şi asprimea firii neînfricate.
Cunosc absorbţia de lumi ardente
Ce-şi retrăiesc amorul crud
Cunosc ea viaţa cea fără regrete
Dar şi amorul cel pierdut.
Cunosc, deşi mă tem că-i bine
Angoasele de la-nceput de timp
Cunosc el răul ce străbate-n tine
Dar am moneda mea de schimb.
Cunosc ce-i simbol de destine
Ce timpul îl ademeneşte apoi
Cunosc ce este-n tot şi chiar ce vine
El universul are-un vis cu noi.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai spre casă

Tăunul acesta a venit ţintă
spre mine...
Avea un zar
dintr-o boltă cerească
şi m-a întrebat
Zi sau noapte?
Iar eu am zis la repezeală...
zi!
Atunci e stângul!
Şi a intrat în ochiul meu stâng
mai repede decât noaptea
atras de floarea cenuşie
din spatele ochiului meu.
Tăunul acesta
se lovea de tâmple
împrăştiind lumina minţii.
Cu aripa lui stângă
prin nara mea dreaptă
cu aripa lui dreaptă
prin talpa mea stângă
zbura
în defileul inimii
aruncând din burta lui largă
larve
de zbor!
Eu cu trenul în spate
cu trenul în faţă
cu Dunărea în braţe
şi cu şinele stelei marfar
la picioare
mă prefăceam
în larvă
de tăun
pe dealul din spatele casei
printre crengile de prun
într-o prună de cătun...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Un aer călduţ, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
În vale pârâul umflat
aleargă sălbatic şi viu.

În zori m-a trezit sărutarea
trimisă pe-o rază de soare;
Lumina-neca depărtarea -
tot răul murise-n uitare.

Veni pe aripa de vânt
O veste frumoasă din cer.
Şi-acuma bătrânul pământ
Îşi lasă cojocul de ger.

E vestea ce-o murmură seara
zefirul. Pădurea o ştie;
Soseşte de-acum Primăvara,
să bucure lumea pustie.

Prin dealuri sarace, se-aude
un zvon care creste mereu.
Il spun a pârâului unde
Il cânta tot sufletul meu.

O floare albastra si cruda
se-nalta sfioasa spre soare
si cata la loc să se-ascunda
de firea zapezii ce moare.

Tu soare, trimite lumina
în raze bogate spre noi
si fă să rasara-n gradina
frunzisul, pe arborii goi.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranţă,
mâine o zi şi-o nouă viaţă,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foşnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult şi nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo cu tine

mă pot scrie oare pe buzele tale
ca un fluture când mângâie cerul sărutând o floare
şi
...
crede că, a găsit fericirea
ca apoi spre seară să nu mai fie?

o clipă rătăcită a spart o fereastră din mine
şi-au năvălit norii
cerul, soarele
tu!
...
oare totul este în noi fără să ştim?

nu mă cunosc decât în izvor de viaţă
escaladând dimineţile spre amiază
cu tine-n
gânduri de flori şi-n fiori

parfumul tău mă duce spre seară

aşteaptă, nu fugării dimineţile
ascultă, sărută amiezile
înţelege-mă, când vin apusurile
iubeşte-mă, când vin nopţile

nu suntem bucăţi separate
nu suntem amintire
nu cerem
nu vrem
e timpul vieţii
sperăm doar în iubire!

nu pot opri mintea să nu răsucească
absurdul din mine
mă minte de-o viaţă
când plâng ploile

drumuri rătăcite fugăresc viitorul
nu pot să mai fiu la fel şi-ntr-un mâine
aruncă cu pietre şi sparge-mă-n bucăţi
şi ia o bucată în timpul tău
acolo cu tine!

Să nu lăsăm nopţile să doarmă
Să nu uităm de dimineţile moi şi calde
Să nu uităm că ne scriem prin noi!

poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburatorul vis

Acest pamânt mirositor si lacom
Cu trasnetele lui ucigatoare,
Fara belsug si fara adaposturi,
Acest aform abandonat de Soare
Care sub talpa înca arde
Si a pacatuit cu Luna,
În care ne-ngropam pe rând
De-a pururea si-ntotdeauna
Acest pamânt fara culori concrete,
Golan rostogolit prin constelatii,
Cu gravitatia legata-n glezna
Si cu atât de relative spatii.

Acest pamânt fara culori si gust
Pe care iarba verde sângereaza
Si când simtim ce-i zborul, si zburam
Aripile din umeri le reteaza.
Sa fiu rotund si nu ma multumesc
Muscând din el, flamând, a câta parte?
Parintii mei, cugetatori, au curs
Prin iuresul plecarilor spre moarte;

Diana, tu si eu mai suntem vii
Sa nu rostesti acum nici un cuvânt
Ca ma trezesti si voi fi las, iubito
Si amândoi vom curge în pamânt.

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

...E clipa urmă

Mai ieri? O, da, e clipa urmă,
cosiţa galbenă-o-mpleteşte...
pe care acum, o caldă brumă,
cu grijă, palma netezeşte.

Cu pas de ciută, răzvrătită,
cu aripi de înger zăpăcit,
ca o săgeată rău ochită,
un tunet, fulger mic zidit.

Cu talpa condamna ciulinii
la răstigniri prin sângerări,
dar cui păsa de aşa suplicii,
când râpele năşteau plăceri...

Lumină sfântă de colindă,
pe unde, dulci, aţi mas visări,
mă-ntreabă vesela oglindă:
unde-i minunea cea de ieri?

... în verde ochiul mai musteşte,
scântei pe bolta-i rumenesc,
în pup leg buze... ştrengăreşte,
şi timpului trecut zâmbesc...

... azi sfârâie sub talpă clipa,
distinde nărăvaşă struna,
cu lanţ de vise-mi leg aripa,
chiar dacă suflă-n ceafă bruma...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i viaţa

Ce-i viaţa, tot încerc să îmi dezleg...
O coadă la impozit şi dreptate
Acelor cu statul de slab şi bleg,
Iar unora gustări de antricoate.

Pe-ACEI ce-s foarte mulţi - îi înţeleg,
Nu ştiu, din porc, fasolea cum o scoate;
Prea mult e pentru ei un porc întreg,
E-al lor şoriciul şi ce-atârnă-n spate.

Mai tot ce dobândesc e cu-mprumut
Şi "mâine" e mai mult decât departe
Când "mâine"-i este azi celui avut!
ACEI au doar sumanul ros în coate...

"Ce-i viaţa" - de o viaţă mă frământ
(mi-s rumeni gărgăunii în tigaie),
Căci"mâine"-le cel sigur e-n mormânt
Şi cont avem cu toţi făr-o leţcaie.

Noi, totuşi, ne trăim, fie ce-o fi,
În zori ne deşteptăm fără sfială
Să trecem pe răboj încă o zi.
Cu zâmbete-nmuiate în cerneală.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ieri şi mâine (Tomorrow never knows)

-Tinere zglobiu, spune-mi ce preferi,
Între ziua de mâine şi cea de ieri?
-Asta-i intrebare, ce sa-ţi povestesc,
Ziua de mâine, e tot ce mi doresc!

Întreb un bătrân, ţine strâns o pâine,
-Te rog sa alegi: între ieri şi mâine!
-Ziua de ieri, nu am dubii, nici glume,
Prin geruri, furtuni, eram inca un nume!

-Înţeleptule de stai sub umbră de meri,
Pentru ce-ai opta-ntre mâine şi ieri?
Chibzuind o clipă, îmi părea-un hoinar,
Descrise cu toiagul un cerc imaginar:

-Azi, fără îndoială, e cea mai scumpă zi
Din cele ce au fost şi care vor veni,
Ieri poate c-a fost doar o nostalgie,
Şi câţi de mâne crezi c-o sa mai fie?

Viaţa este o enigmă, e-un mare mister
Totul în lumea aceasta este efemer,
Bucură-te azi, de cei ce-i poţi iubi
Ieri este trecut, dar mâine va mai fi?

poezie de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

M-amân de rău sau de speranţă
Înglodat de muncă spre vacanţă,
Mă descotorosesc de azi, de datorii...
Mai simplu-i să văd mâine ce va fi!

Mă programez... infinitiv
Pe-o altă zi şi-mi caut un motiv
De-alte conexiuni astrale...
Pun totul din amont, la vale!

Pe mâine ziua toţi lăsând,
Depinde punctul de-ncepând
Cu rezultat aleatoriu;
Mâine... e un minţit notoriu!

PS
... Şi totuşi ce n-aş da să-l am
Să-mi fie destinat prin plan,
Să am, o pururea, un mâine
Măcar să cumpăr zilnic pâine...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotonul "e-n toate... e-n cele ce sunt şi-n cele ce mâine vor râde la" Soare. Imperceptibilul călăreţ pe raza de lumină, e regăsit pe toate cărările luminii, fie microscopice fie intergalactice.

aforism de Cornel Stelian Popa (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din brazdele sfinte

Când timpul păşeşte domol prin vara mănoasă,
Iar codrul momeşte cu floare şi păsări cântând,
Mi-e inima piatră de moară, ce plânge de casă,
Au brazdele sfinte prescura de dorul flămând...

Când, oarbă de vise, mă prinde în laţ întomnarea,
Ca firul de iarbă mă ţin de pământul smolit,
Fac pana toiag, luminii să-i sprijin cărarea,
Au brazdele sfinte cuvântul de timpul grăbit...

Potop de picioare, când trece prin mine în ropot,
Vânzându-şi sudoarea pe-o hrincă de pâine străină,
Gem doine-a-pustiu, îmi flutur chemarea de clopot,
Au brazdele sfinte balsamul de rana română.

Când umărul stâng mi-l surpă-a durerii desagă,
De-a mea Basarabie, ruptă-n bucăţi de străini,
Duc talpa acasă, izvoare s-o-mpline cu vlagă,
Au brazdele sfinte, din sângele dac, rădăcini...

Bucată de brazdă, cu suflet de spic zămislită,
Mă-ntorc spre eternul, ce viselor mugurii naşte,
Cuminte, ca iarba, prin verdele copt împlinită,
Sărut fruntea humei, ce sufletul meu îl renaşte...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pentru "final"

Minciuna a fost să fie de-a dura dată,
Odată de la tine, la mine aruncată.
Simţită a fost sau bine vrem să facă...
În urma ei un adevăr să reînceapă...

Păcate ducem toţi şi le împrăştiem
Plecăm cu tot cu ele şi nu le numărăm
Trăim în necredinţă, în "nesfârşit final"
Precum Adam şi Eva, şi noi, în vis carnal.

Ne ducem cu visarea la Cel ce-I Sfânt şi Sus
Şi ne gândim iertarii iubirii ce s-a dus.
Şi-n drumul cel mai scurt spre abis, de-i cel final
În rugăciune punem şi dragoste şi-un ban...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!