
O, nu te-apropia de mănăstire!
Ascultați cum sună clopotele-n turlă ―
În turla albă-a negrei Mănăstiri?...
Ascultați cum sună clopotele-n turlă,
Ca haitele de lupi flămânzi ce urlă?...
O, nu te-apropia de Mănăstire,
Căci crucea ei
Și negrele-i zidiri
N-adăpostesc nici pace,
Nici iubire!
O, nu te-apropia de Mănăstire
Și nu te-ncrede glasului din turlă!
Ascunde-ți ochii-n palme
Și te-ndreaptă
Spre alt Profet decât spre cel de ieri ―
Ce-ți pasă dacă nu știi ce te-așteaptă
Când ce te-așteaptă nu-i scris nicăieri?
De vrei, ridică-ți brațele spre soare
Și, dacă poți, învață de la el
Ce-i fericirea vieții viitoare...
De vrei, ridică-ți brațele spre soare,
Și, dacă poți, prefă-te-n Ariel!...
O, nu te-apropia de Mănăstire,
Căci crucea ei
Și negrele-i zidiri
N-adăpostesc nici pace,
Nici iubire!
O, nu te-apropia de Mănăstire,
Căci clopotele care sună-n turlă
Sunt haitele de lupi flămânzi ce urlă!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Bat clopotele
Bat clopotele-n turlă, bat:
Creștini, Cristos a înviat!
Și toate cântă-n limba lor
Pe-al nostru scump Mântuitor...
Bat clopotele, bat și azi,
Răsună fără de răgaz:
Cât vrei să stărui în păcat
Tu, suflet frânt, nemângâiat,
Tu, inimă cu greu zăvor,
Tu, ochi aprins, tu, sâlnic dor,
Tu, gând de patimi lănțuit?
Isus pe cruce a murit
Să capeți aripi, nu să cazi...
Bat clopotele, bat și azi:
Trezește-te, trezește-te,
Prin Domnul înnoiește-te,
Înalță-ți fruntea visului
Spre poarta Paradisului,
Spre-mpărăția Harului,
Asemenea tâlharului,
Spre-mpărăția Cerului,
Asemeni temnicerului,
Înalță-te, înalță-te,
Îmbracă-te, încalță-te,
Și hai să-ncepem fuga, hai
Spre mult făgăduitul Rai...
Căci clopotele-n turlă bat:
Cristos din morți a înviat!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rază de mir
Lupoaico sângele urlă
Precum clopotele în turlă
Chemând săruturile de mir
Printre a demonilor turnir
Ce se înfruntă-n lună plină
In haitele ce nu alină
Doar fugăresc o inimă
După raza de glas, sublimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul vieții
trăiesc ca un copac cu viermi sub scoarță
rod nestingheriți din nervurile mele
îmi vine cu cerul să mă iau la harță
curând o să m-acopere o pulbere de stele.
curând n-am să mai văd magia luminii
nici farmecul culorilor formând un curcubeu
voi rătăci ca duh și-o să mă latre câinii
până voi găși un drum spre Dumnezeu.
voi fi un suflet pe clopotul din turlă
sperând să-l fac să cânte la liturghie
voi pleca de-aici cu trâmbiță și surlă
căci mi-am croit un drum prin poezie.
ce pot să fac când sufletul meu urlă?
ca lupii la lună în noaptea târzie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre alte răspunsuri...
Frumoasă e viața, se poartă cu gheare,
Te zgârâie-n creștet până-n picioare,
Prin treptele ei ți-a ales opintiri,
Lucrându-ți din ele un sertar de-amintiri...
Un sertar ajungând să fie umplut,
Și-atunci fără veste suflarea de lut,
Gonește din tine cu niscaiva ghionturi
Spre alte materii, spre alte-orizonturi...
Un dor ne e totul, un dor tăinuit,
Desprins dintro turlă pe-un gând neștirbit,
O turlă a lumii, a desperării...
Bizară e viața cu darul uitării...
poezie de Vasile Zamolxeanu (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este turlă de cetate
Poetul care-i turlă de cetate,
și în cetate își caută universul,
aprinde zilei focuri mari de astre
și prin aorta inimii își trece versul.
Poetul ce-i stindard gravat în sânge,
nu-și zămislește bustul în senin
ci scormonește-n lava ce se scurge
din craterul fatalului destin.
Pentru poetul străfulgerat de viață,
ca lama prin carnea unui măr,
nu onomastica statuilor e lege
ci neornamentalul adevăr.
Cu-această grefă de sinceritate
pe cordul lui deschis spre patru zări,
el sapă în tăcerea pietrelor suspectă
tranșee de lumină și infinite scări.
El nu e spectatorul de serviciu
la un regal de scene-n travesti
ci este curierul unei nații,
pe-adresa noastră de fiecare zi.
Poetul se ridică la puterea
a milioane de răni nevindecate,
și pentru toate și pentru fiecare,
poetul este turlă de cetate.
Și ca o turlă răstignită-n zare,
pe care piatra începe să o doară,
POETUL este idealul unanim
ce nici nu are voie să mai moară
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănăstire mare, Mănăstire sfântă!
Mănăstire mare, mănăstire sfântă!
Ce prinos de suflet! Gogele asudă,
Când stropind cu sânge sfințita clădire
Se înalță trainic întru pomenire.
Calfe obosite înalță cu trudă
Sfintele locașuri... Bucurie multă!
Bravi, întru-nălțare, cu viața plătesc
Oamenii destoinici... Din raiul lumesc,
Lacrimă și sânge cu iubire spală
Printr-o pomenire în cuvânt și fală...
Marea Mănăstire nu se mai surupă!
Jertfa ei de suflet, jertfa ei cea scumpă!
Ștefan și Moldova prinși prin legăminte,
Ctitoresc zidire, ctitoresc morminte...
Sufletul trăiește între ziduri reci,
Îngenunchi spre jertfa, orții... Pe poteci,
În mătănii curge râul de iertare...
În veșmânt de lacrimi, sălcii curgătoare
Își aduc prinosul de plâns și de șoapte,
De trudă și teamă, de singurătate...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din turlă răsturnat
Poate apari pe neașteptat
să fiu in vultur din nou răsturnat
căci acum în insomnii cauterizat
zac ca un liliac de dor alungat
într-o turlă de gânduri însetate
de șoaptele și culmile minunate
de umărul tău cel înalt unde așezat
eram vulturul din răsuflarea ta înălțat
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De vei întinde brațele spre cineva, îl vei pierde; dacă vrei să-l câștigi, să întindă el brațele spre tine. Prietenia și dragostea nu se dobândesc cu sila și nici formule magice nu există pentru așa ceva. Măgulirile false te demască mai curând decât te aștepți. Arată-i victimei tale că-i vrei binele! Fii răbdător și blajin! Dă sfaturi! Ajută!
citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj hibernal
Singuratic iarna urlă
Vântul în pustiu
Răgușită cântă-n turlă
Bufnița a viu...
Croncăne îndoliate
Zgribulite ciori
Printre ramuri înghețate
Semănând fiori...
O pădure dezgolită
Suferind în ger
Își întinde amorțită
Brațele spre cer...
Lupii stânii dau târcoale
Fără nici un rost
Le-amintesc îngrădiri goale
Că pe-aici au fost...
Noapte, plâns-țurțuri de gheață
Totul e cernit
Peste tot urme de viață
Ceru-i adormit...
Numai viforul petrece
El și vremea rea
Îi asistă iarna rece
În cojoc de nea!...
poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor comentatori TV
Comentatorii care urlă
Din a televiziunii turlă,
Dacă n-au restricție,
Le trebuie dicție!
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pare rău...
Ridică-te acum femeie,
Îndreaptă-ți fruntea spre zenit
Dar lasă-i drumului o cheie
Spre sufletul ce e rănit.
Vei vindeca o cicatrice,
Un semn al timpului trecut,
Eu îți doresc să fii ferice,
Cuvântul... nu ți-e cunoscut.
Ridică-te și zbori spre stele,
Chiar dacă aripile dor,
S-aduni și lacrimile mele
Să ai cu tine un... ajutor.
Ridică-ți fruntea fără frică,
Tot ce ți-e dat, ce-ți este scris,
Viața-i dură, te ridică
Sau te-adâncește spre abis.
Ridică-ți fruntea și-nțelege,
Destinul are drumul său,
Viața are doar o lege,
N-o poți schimba. Îmi pare rău"...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (septembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a urlatul...
Urlă-n surlă, sus în turlă,
urcă trepte
muzicale și coboară
în ritm, agale
alte trepte, ce-l omoară,
trepte drepte
alunecoase
un pericol pentru oase;
și-asta trebuie să repete
zi de zi; se repede
să ia surla din perete
prinsă-n cui, îi descui
și-l las să urce
să se descurce,
ia din nou treaptă cu treaptă
omul care ne deșteaptă,
urlă, nu în surlă
de-astă dată
ci de durere,
că-n urcatul lui abrupt
s-a rupt o treaptă
mai deșteptă,
nu mai așteaptă
trage o înjurătură
tot ca-n turlă, cu măsură...
Urlă... parcă e lovit de streche
trâmbițaș de modă veche!
poezie de Gheorghe Gurău (17 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe turlă, mai înalt decât crucea credinței e numai paratrăsnetul.
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Duel epigramatic, seria 14-a din 28.11.1981-15.01.1982: 2. Atenționare
Pornit cu gând de explorare,
De mine nu te-apropia,
Că sunt periculos, ca soare,
Și riști a te dezintegra!
epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, poți!
Femeie, tu poți tot, perfectă plăsmuire,
Doar c-un surâs trezești spre nemurire,
Doar cu o lacrimă înalți o mănăstire
Și visele-ntrupezi doar cu iubire...
Femeie-zee, naști izvor de zile
Și asfințitului tu arcuiești sprânceană,
De vrei, cu un sărut, ștergi pata lui Ahile
Și stânca muți din loc, cu umărul de Ană...
... un suflet împietrit, o minte rătăcită
Revarsă astăzi fricile pe noi...?
Femeie, încălzește-i inima răcită
Și ogoiește-i pofta de război...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aluzie subtilă
Spre Mănăstire, dacă zbor,
Am scopuri conturate clar:
Să iau o Gură de Humor
Și o guriță de... Primar.
epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când soțiile țarilor Rusiei sau ale regilor Franței erau prinse în adulter, erau tunse și trimise la mănăstire. Dacă toate soțiile care-și înșală astăzi soții ar fi tunse, puține soții ai mai vedea cu păr pe cap, iar dacă ar fi trimise la mănăstire, mănăstirile ar fi neîncăpătoare.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

.. știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la Românul, eu de la Timpul, și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ.
citat celebru din Mihai Eminescu (1882)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele
Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac și-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Și ce Crist vorbește-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâția ani de-a rândul
Și la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Și ce minciună
Iar schimba-va fața lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca și-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...
Sunați, clopote de-aramă!
Sunați, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalțe cântul tot mai sus,
Tot mai departe
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deșarte
Și să vă sugrume glasul profețiilor ce mint.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

porumbelul alb -
marea de sânge urlă
ivind o turlă
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!