Floare la rever

nu am să dau flori unui întreg oraş
nu poate sufletul să doară îndeajuns
nici să sărute fiecare secundă
de zâmbet frumos

nu port destulă primăvară în buzunare
am doar o butonieră
şi un rever cu o floare
crescută din inima mea

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Plânge cerul de durere,
Peisajul nu creează nicio plăcere
Totuşi eu văd viaţă în culori
Simt cum plutesc până la nori.

Inimii îi e sete de iubire
O picătură ar fi de ajuns că s-o aline
Dar eu o mint că totul va fii bine.

Când o să mor
Vreau să-mi plângeţi de dor
Nu vreau lacrimi false să vărsaţi
Prefer un zâmbet, dar să nu mă uitaţi
Trupul îmi va fi în groapă
Sufletul va pluti veşnic, că pe apă.

Fac ce simt şi simt ce fac
Poate de aceea mulţi nu mă plac
Am doar o viaţă de trăit
Îmi place să iubesc şi să fiu iubit.

Port un zâmbet fals pe faţă
Sufletul e pierdut în ceaţă
Îmi pun inima pe foaie
Dar cu frică, să nu se îndoaie
Asta e modul meu de a mă elibera
Scriu cu sufletul şi inima!

poezie de Miron Iustin (27 septembrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia secundă

Îmi odihnesc adesea uitătura rece,
privirea ştearsă sau nu,
peste un popas al tău în viaţa mea -
mi se pare că m-ai uitat.
Ca pe un muc de ţigară prea puţin sărutat
prea puţin alintat de buzele tale...
O, Doamne, licărul,
scânteia fiinţei mele
se pierde pe coridoarele
şi fulguiala altor destine.
Ştiu ce îmi spui dinainte, popas al limbii
pe versuri din coral.
Inima mea şi-a făcut atol,
inel de logodnă în mările calde
sub jumătatea clepsidrei tale de creion,
pudră, machiaj... toate cele...
Nu ştiu bine cum se numesc, dar ştiu că fac parte din tine.
Iubesc trezirea, adormirea ta.
Mireasma ta. Pielea ce înfloreşte sub fiecare sărut.
Uit de obicei fiecare vis al tău.
Şi aşa îmi doresc să mă iubeşti. Fără să-ţi aminteşti.
Fior şi undă.
A treia secundă.
Nu te uita, pune-ţi sărutările mele la ochi acum.
Lasă-mi privirea să te străbată.
Ne vom regăsi, vom retrăi veşnic.
A treia secundă.
A iluziei neliniştirii noastre.

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară, anotimp frumos...

Ce bine era odinioară
În prima zi de primăvară...
Mărţişor mereu primeam
De la băiatul ce-l plăceam.

Aşteptam cu nerăbdare,
Să primesc o sărutare.
Dar mă alegeam c-un pupic,
Pe obraz şi foarte mic.

Superbe vremuri am trăit
Oameni frumoşi, întâlnit,
Dar anii repede-au zburat
Pe drumul meu am plecat.

Îmi e dor să-i dau o floare
Şi o îmbrăţişare
Bunicii mele cu chip blând,
Pe care o port în gând...

Cadouri îi cumpăram
Şi cu drag le dăruiam.
Nu uitam de felicitare
Care era foarte mare.

În ea, scuze-mi ceream
De câte ori greşeam,
Dar mereu mă ierta,
Frumos alinta...

Fiecare anotimp de tine-mi aminteşte,
Amintirea ta, veşnic domneşte...
Chiar dacă la Cer ai plecat,
Te port în suflet necondiţionat!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea ca în fiecare dimineaţă
Să am un zâmbet şi cafeaua dulce,
Aş vrea ca nici o lacrimă pe faţă
Să nu mai văd cum rece-mi curge.

Aş vrea o vorbă şi un zâmbet
S-apară din nou în viaţa mea,
Aş vrea să nu mai simt un urlet
Cum strigă în inima mea.

Aş vrea să am un cer senin
Şi un apus cu curcubeu,
Să nu-mi mai simt sufletul plin
Şi nici pierdut şi nici prea greu.

poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu ştiam că poate însemna o ploaie
lungă şi neverosimilă
cât viaţa unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu ştiam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuţi
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în faţa unui sertar de amintiri
şi de scrum,
în faţa unei uşi
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri şi azi,
între iluzie şi realitate,
între cai verzi pe pereţi,

lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munţi,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile oraşelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să mă laşi?

Vrei să mă laşi?
Vrei să mă laşi să te sărut?
Promit că nu am să stric nimic,
poate am să pun
pe ici-colo câte ceva.
Am să pun
câteva raze de lumină
în ochi,
sau un zâmbet strengăresc
pe colţul celor mai senzuale buze,
sau poate am să pun
puţină poezie pe fruntea
brăzdată de timp,
sau poate am să pun
mâna să îţi ating roşul
nefiresc din obraz.
Promit să îţi ating
atât de uşor sufletul
încât să nu simţi că te dor,
sau poate am să te dor,
poate am să aduc
mobilier nou pentru inima ta,
câteva sentimente acolo,
ca să nu vin cu mâna goală.
Poate am să stric ceva totuşi!
Da.
Vreau să stric ceva,
nu pot să trec aşa
prin viaţa ta fără să las nimic,
am să îţi stric tristeţea,
de aceea am să-ţi mobilez
sufletul cu fiecare zori de zi,
cu un sărut pe fiecare vis,
am să o acopăr cu palmele mele,
să mă doară pe mine,
eu pot să o duc.
Şi am să mai fac o stricăciune,
am să stric fiecare zi
când nu vei zâmbi,
aceea nu e ziua ta.
o trăieşti în locul altcuiva.

Mă laşi să te sărut?
Promit să nu stric nimic!

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încălzire

şoaptele unei zile
singure flori într-o fereastră
înţepenită

zăpada moartă
un câine alb
tras din drum

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet - floare trecătoare

Pentru femeie nu-i o bucurie
Mai mare decât zâmbetul de prunc.
Iubita mea, scriind o poezie,
Veşmintele bărbatului le-arunc.

Devin copil în fiecare slovă
Şi zâmbet fac din fiecare vers,
Un liliac mă simt, cu floare movă
Care din ochii mei, în timp, s-a şters,

Punând în loc un zâmbet de copil,
Doi ochi bătrâni ce scriu doar pentru tine,
Lăsând pe foi albastrul de metil
Al unei tot mai consumate(-n) mine.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (7 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată îndeajuns

nu suntem niciodată prea copii
ca să putem iubi
nici prea în vârstă ca să nu avem întotdeauna
ceva nou de învăţat
nu suntem niciodată îndeajuns de curaţi
ca să îi judecăm pe ceilalţi
şi nici prea mizerabili încât să nu îi putem ierta
nu suntem niciodată prea săraci
pentru a ne îmbogăţi cu un zâmbet
nici prea bogaţi pentru ca veşnicia să nu ne tenteze
nu suntem niciodată îndeajuns de credincioşi
pentru a-l vedea pe Dumnezeu cu ochii sufletului
şi nici prea atei pentru a ne susţine convingerile false
nu suntem niciodată îndeajuns de tari
ca să putem învinge moartea
şi nici prea slabi de înger pentru a putea fi fericiţi
nu suntem niciodată îndeajuns de falşi
ca să putem mima răceala unei pietre
şi niciodată îndeajuns de sinceri
să fim transparenţi!

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară

Cer senin, căldură blândă,
Soarele toarnă lumină,
Ghiocel - floare plăpândă,
scoate capul în grădină.
O rază de soare
sărută pământul,
Zâmbet şi floare
le mângâie vântul.
E primăvară!

poezie de Dumitru Delcă (3 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

De-atâta primăvară mi-e sufletul un mugur
Şi stoluri mari de păsări în mine se întorc,
Izvoare dezgheţate de-acum le-aud în susur,
Vapoarele cu vise, mi s-au întors în port.

Am ghiocei la tâmple şi nu mai bag în seamă
Cum zilele la vale pornite-s, rostogol,
Mi-ar încolţi în suflet poate teama
De sufletul uscat mi-ar fi şi gol.

Dar nu ştiu cum se face că trupul se-nfioară
Sunt ca şi-un gorun singur şi bătrân,,
Ce-aşteaptă, ca în fiecare primăvară,
De păsări, cuiburi, să strângă iar la sân.

poezie de Valeria Iacob Tamaş (2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XVI

Prietene, deci, tu eşti singuratec...
Noi vorbe şi semne le-mpărtăşim,
treptat lumea prindem să ne-o însuşim:
doar chipul ei, poate, şi slab şi sălbatec.

Mireasma, cine cu-n deget o zvântă?
Puteri ne pândesc, cum tainice oşti.
Şi multe le simţi... Pe morţi îi cunoşti.
Descântecul însă cum te-nspăimântă!

Îndurăm împreună; punţi ne unesc:
Frânturi un întreg ne par, îndeajuns...
Mi-i greu să te-ajut. Deci nu mă sădi

În inima ta. Prea iute-ar rodi.
A zeului mână o port, o cârmesc:
Aci! Iată, Esau în blana-i ascuns.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chimonoul alb

pe care a încremenit o floare roşie
la rever se vede încântător
bun de admirat de pietonii prin viaţă
rămâne timpul să treacă cu simţire
îl port cu demnitatea unui luptător
învins doar de iubirea care loveşte
pe nesimţite într-o clipă visătoare
nu-i deloc demodat albul cu floarea
în dreptul inimii lăsată de ultima
femeie care l-a admirat din motive
greu de înţeles ar fi faima mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu flori

N-aveam nevoie de cuvinte
Ploaia se topeşte -n flori
Un zâmbet un suflet cuminte
Atingerea de mâini ne dă fiori

Doar c-o privire m-ai sedus
Fermecător parfum de floare
Şi dorul meu a fost răpus
Sărutul petalelor la floare

Plouă cu zâmbet de copil
Prin părul tău gălbui de aur
Eşti înflorită ca luna lui april
Ochii visători un nou tezaur

Gândul zboară fără cuvinte
Doar ochii-ti vorbesc te iubesc
Pătrunde şi sapă prin munte
Luminiţa prin tunel o zăresc

Sufletele noastre se ating
Intr-o explozie de culori
În mijlocul cerului se stâng
Plouă cu vise şi iubire de flori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cand in cand

eu te-as saruta mereu,
si te port in al meu gand
si te-as alinta mereu
tu poate doar din cand in cand

si esti dulce si usoara
ca s-o adiere de vant
te-as tine-n brate mereu iubito
tu poate doar din cand in cand

am sa te port in al meu suflet
in sufletul meu cel frant
si te-as mangaia mereu
tu poate doar din cand in cand

si te ador iubirea mea
chipul tau ce-l vad razand
am sa te iubesc o vesnicie
tu nici macar din cand in cand

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anestezie finală

Din mine, când o fi să mori
Te rog frumos să nu mă dori
Şi te mai rog, a doua oară
Când mor, nimic să nu mă doară.

Te-aş mai ruga, dacă se poate
Să-mi ierţi vreo câteva păcate
Căci vreau să am la judecată
Din două pete, doar o pată.

Şi-acum, ţi-o spun aşa 'ntr-o doară
Mi-e dor să mor, dar să nu doară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă primăvara ar putea alege să fie om femeie ar fi

parfumul ei îmbătător nu ar avea nimic de suferit
toate cuiburile îmi amintesc asta
fiecare fluture ameţit de chemarea florilor
albinele care-şi scutură iarna de pe aripioare
chiar şi poiana de sub jocul mieilor
locul în care trona imperial omul de zăpadă
ultima întâlnire dintre fulgi înainte de a se transforma în rouă
ţipătul insinuant al piţigoiului şi mugurii cătinei
delicatele buburuze în căutarea lor ideatică atribuită de copilul din mine
şi florile de cireş
inima mea care respiră prin zarzării de "La Medeleni"
poarta sărutului prin care zăresc masa tăcerii ca pe o cină de taină
toate aceste banale manifestări de primăvară sunt în fapt minuni
fiecare petală care se scutură dezvăluind promisul fruct
îngerii care desfac albul norilor de albastru
prin succesive întremări de-o clipă
sufletul bănuit dincolo de fiecare trup ţărână

frumuseţea acestui anotimp asemuit cu renaşterea
nu ar avea nimic de pierdut în chip de afrodită
muzica câmpului înflorit
momentul în care raiul nu-mi mai pare o poveste
poate de aceea trăiesc fiecare topire a zăpezilor sub zodia ghiocelului
cu speranţa unui carnaval al naturii
până şi dumnezeu e însărcinat de primăvară
printre flori se naşte isus prin fiecare gâză
prin fiecare zâmbet de copil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o feminitate

De ce-ai înlănţuit tot, zile
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârşit, Evă, Dalile...

De ce te îmbraci mereu în floare
Făcând Pământ şip de parfumuri,
Urnind mulţimi alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.

De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme
Să unduie visări enorme
De suavu-ţi gât fin, de egretă.

De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să înveţe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu ştie liric, vers?

De ce idilele fac mame
Şi întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste... cu suflet rame?

De ce doar tu aşterni alee
Pământ, de noi, să o parcurgă...
De ce doar tu eşti demiurgă
De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia

Apă, marmură şi tăcerea captând ca un magnet,
Nespartă de roţi sau de potcoave;
Oraş nufăr, mai mult reflectat decât concret,
Pereţi de palat şi-acoperişuri ca nişte etrave.

În apele sterpe şi-n neclintirea minerală
Lipseşte reproşul unui fir de iarbă, nici lotuşi nu-s;
Oraş fără semne de bucurie sau de oboseală,
Departe de el însuşi, sieşi îndeajuns.

poezie de Arthur Symons, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul dragostei

Joc frumos e dragostea
Ce-a pătruns în viaţa mea,
Joc frumos de fericire
Ce mi-a adus doar iubire.

Clipe dulci, de neuitat
Sufletul mi-au încântat.
Plină-i acum viaţa mea
De jocu'-acesta – dragostea...

Tu, cu trupu-ţi delicat,
Inima din piept mi-ai luat
Şi liniştea mi-ai furat,
Dar nici eu n-am ripostat.

Cu pivirea-ţi cristalină,
Dulce, suavă şi senină
Şi albastră ca şi marea,
Necuprinsă cât e zarea...

Sufletul mi-ai subjugat,
Ochii, mintea, ţi le-am dat...
Stăpână mi-ai devenit,
Căci nu mă satur de iubit.

Îţi spun sincer "Te iubesc!"...
De ziua ta-ţi dăruiesc
Toată dragostea ce-ţi port;
Fără tine-s ca şi mort!

Mi-a adus doar fericire
Jocul nostru de iubire,
Ce-a pătruns în viaţa mea;
Joc frumos e dragostea.

poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!