Înțelepciune
De-atâta primăvară mi-e sufletul un mugur
Și stoluri mari de păsări în mine se întorc,
Izvoare dezghețate de-acum le-aud în susur,
Vapoarele cu vise, mi s-au întors în port.
Am ghiocei la tâmple și nu mai bag în seamă
Cum zilele la vale pornite-s, rostogol,
Mi-ar încolți în suflet poate teama
De sufletul uscat mi-ar fi și gol.
Dar nu știu cum se face că trupul se-nfioară
Sunt ca și-un gorun singur și bătrân,,
Ce-așteaptă, ca în fiecare primăvară,
De păsări, cuiburi, să strângă iar la sân.
poezie de Valeria Iacob Tamaș (2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Valeria Iacob Tamaș. [