Teamă

Gazda spune că ne-aşteaptă moale-un aşternut,
Iar în cămin focul arde vesel, mereu treaz;
Mâncarea-i caldă, cu miros plăcut,
Dar noaptea neagră linge fereastra pe obraz.

Alături pe buşteni... Dă-mi mâna ta. Acum.
Prieteni! Nu, nu-i spaima... cer un răgaz...
Ţine-mă-n braţe strâns... se-aude-un ultimatum...
Şi noaptea neagră linge fereastra pe obraz.

poezie de Harold Hart Crane, 1899 - 1932, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cucoane cu căţel

Că pupi căţelul tău în bot,
Eu nu mă mir, eşti chiar cu haz!
În schimb, îmi pare prea de tot
Că el te linge pe obraz!

epigramă de Constantin Mihăilescu-Conemy din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica neagră

Te ţineam în braţe pisică neagră.
Torceai mângâiată, cu ghearele ascunse.
Sub pleoape aveai vise de maidan.
Ţi-au crescut ghearele şi-ţi place
să stai pe ceafa mea,
cu privirea ascunsă.
Sunt plin de sgârieturile tale,
chiar şi pe inimă am câteva,
de când reveneai înfuriată
că te-am neglijat pentru altă blană
de felină nepereche.
Am albit împreună, dar tu
tot neagră eşti noaptea,
când încă mai torci
în culcuşul inimii mele
şi visez că mai am gheare
să prind lascive înaripate
cu miros de ploaie.

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nume pentru toţi şi pentru toate

Moliile şi lăcustele ating aceste pagini şi-apoi
Trec mai departe, neîntinate de numele pe care noi
Îl ataşăm fiecărui corp ca să ne alinăm invidia care
Ne-ncearcă văzând libertatea altora – e nevoie de mutilare

Pentru că noi suntem uzurpatorii, disperaţii acestui pământ –
Agăţăm orice-aripă şi scrijelim o pecete, o rană, o lege.
Suntem proprietari de nume, pe care le clămpănim în vânt;
Dar noi trebuie să murim, ca şi voi, pentru a înţelege.

Am avut un vis. Oamenii au renunţat la numele lor – toţi –
Şi-au cântat cântece de slavă, aşa cum în această lume
Pot cânta doar cei care poartă solzi sau copite, aripi sau colţi,
Liberi, binecuvântaţi întotdeauna într-un singur Nume.

poezie de Harold Hart Crane, 1899 - 1932, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicul şi fiara

O crimă s-a produs, mai mică,
în noaptea neagră ca un dric:
o babă-naltă şi voinică
a îngropat, viu, un pisic.

Ucis, pisicu-i în grădină
şi-n noaptea neagră ploaia-l plouă,
iar baba ia din oala plină,
mâncând cu mainile-amândouă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule Bob

Dă-mi mâna!
Chiar fără mănuşă,
Să mă răcoresc în albul tău,
Cel supt,
Din oasele putrezite alor mei...
Dă-mi mâna,
Rumenă, caldă!
Să mă înalţ osie,
În cerul,
Străfulgerului meu...
Dă-mi mâna,
Albului tău,
Geamăn cu mine,
Că-l simt ca magnetul,
Lasă-mă să-l strâng în braţe,
Să-l dau ploilor mele,
Să-l macine mereu...
Îi e foame lui Cronos!
-Nesătulul!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un individ linge două îngheţate. Care dintre el este de stânga, cel care linge îngheţata din dreapta, sau cel care linge îngheţata din faţă? Aceasta este logica tranziţiei.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi

de ultima mea postare poetică zici
că e pampers, o
să deduc că sunteţi pe lângă... nu râde
citeşte boule înainte
hainele
tale de femeie nu mă înduioşează
nici corniţele re
născute în vârful unor antene de melc
dat prin varză
albă şi românească
spre
consum clipocit
de parcă
ai linge ai linge ai linge
ah, tastatura

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Tăcută, cum se crede că este-o oglindă,
Realitatea plonjează-n tăcere pe-alături...

Nu-s încă pregătit pentru pocăinţă;
Nici pentru regrete. Pentru că molia
Nu se mlădie mai mult decât alambicul
Implorând flacăra. Şi tremurânde
Printre fulgii albi de ninsoare
Săruturile sunt...
Singurele care merită atenţie.

De învăţat –
Acest decolteu şi-această ardere,
Dar numai de cel care
Se dăruie pe sine însuşi iarăşi.

Bis şi bis
(Amintire fumegândă,
Eidolon sângerând!) şi iarăşi bis.
Până când logica strălucitoare este atinsă –
Fără-a şopti, cum se crede
Că face-o oglindă.

Apoi, strop după caustic strop, o plângere perfectă
Va izvodi o constantă armonie –
Salt implacabil al tuturor celor care-şi petrec
Legenda tinereţii spre amiază.

poezie de Harold Hart Crane, 1899 - 1932, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la fereastra ta...

De la fereastra casei tale,
Viata se vede mai frumos,
Nici amurgul gros al inserarii,
Parca nu-i atat de gros.

Si pare-se ca noaptea dintre noi, acum,
E cea mai lunga noapte,
Si cómplice ne-asculta linistita,
Plini de amor si soapte.

Batranul timp a obosit si el,
Vrasmas ne-a fost prea indelung,
Acum e ostoit precum un ceas cu cuc,
Si ruginit ca un inel de nibelung.

Din zori fi-va-ne viata iar destin,
Corabie de scanduri in furtuna,
Iar noi bazalt si monolit si sfera,
Alunecam spre infinit, ca un arcus pe struna.

Acum e bine si e cald la tine-n brate,
Iar paru-ti negru, lemn de abanos,
Imi sta chezas ca prin fereastra casei tale,
VIATA SE VEDE MAI FRUMOS!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă neagră

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Se apropie asfinţitul roşu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Singur, în miezul nopţii, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Inima mea e mereu neagră, neagră.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coperţile negre

Foaie neagră de coperţi
Să mă baţi şi să mă ierţi
Că te-am scris cu viaţa mea
Şi-am pus lacrimii cişmea.

Că mi-ai stat pe răni mereu
Foaia sufletului meu,
Foaie neagră de-nvelit
Luciu rece de cuţit.

Noaptea mea de la final
Şaua-i singură pe cal,
Iar pe lume ce târziu
Nişte degete mai scriu.

Fără mâna care-au fost
Versuri triste, fără rost,
Foaia negrului umil
Exerciţiul meu de stil.

De scris numere pe porţi,
Şi de moarte printre morţi,
Viaţa mea de negru gol
Fără nici un protocol.

Foaie tragică de tuş,
Semn al artei celor duşi,
Tu să mă-nsoţeşti mereu,
Foaia sufletului meu.

Te mai văd sclipind şi-acum,
Vai, coperta mea de scrum,
De pe un mai vechi volum
Care-a înviat postum.

Foaie neagră de coperţi,
Să mă baţi şi să mă ierţi
Că te zgârii cu-o nuia,
Iscălind în noaptea ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

N-am auzit-o, parcă, de mult...
O ascult.
Năduşeala nopţii curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.
Aş voi să găsesc o asemănare
Şi caut în zgomote şi murmure,
In viori, în naiuri şi ghitare
Ecoul ndesluşit şi turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopţi în fund,
Şi din noapte-n noapte, nopţile urzite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca nişte site.
Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,
Se face palid şi descreşte ca o făclie.
Fereastra e cernită de un fag
De care-atârnă noaptea neagră, toată, ca un steag.
Nu-i şuierul săbiilor ce se ascut
Şi-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii.
Nu-i Turnul şi ornicul lui în care timpul colinse.
E parcă sufletul tuturor oştilor învinse.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte

e prea multă linişte,
prea multe limanuri
şi găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
oraşu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec uşor dintr-o parte în alta
şi dragostea trece mereu prin pereţi.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniştea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniştea camerei
şi ora se închide mai devreme.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibil

Mai dă-mi o şansă
-Imposibil...
-Mai dă-mi portiţa
De scăpare...
Dă-mi lumea
De odinioară
Dă-mi ziua plină
De-impăcare!
Dă-mi noaptea caldă
Luna plină,
Dă-mi strigătul
De bucurie,
Nu-mi pune-n faţă
Doar sfârşitul,
Mai dă-mi o şansă
-Imposibil....

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi răgaz

Dă-mi răgaz a înţelege,
Tot ce-mi pare curios,
Noua literă de lege
Şi trecutul... dubios.

Dă-mi răgaz a tot cuprinde
Ce aş vrea şi îmi doresc,
Până unde pot întinde,
Taina unui... te iubesc.

Dă-mi răgaz a îţi atinge
Vise, doruri şi plăceri,
Când lumina se va stinge,
Peste clipele de ieri.

Dă-mi ragaz a şti nimicul
Şi trecutul şi păcatul
Când să pot opri ibricul,
Să n-ajung şi eu, ca altul.

Dă-mi răgaz a fi iubire,
Nesfârşită şi nebună,
Ca o frunză-n rătăcire
Pe-aripă de vânt, stăpână.

Dă-mi răgaz... măcar o clipă,
Să mă-nchin şi să descânt,
Neputinţa care ţipă,
În al buzelor cuvânt.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraveghetorul

O fereastră se închide şi cade-o jaluzea
Noaptea e neagră şi el încremenit de moarte
Şi o explozie a razelor de lună-n cameră
Îi luminează chipul – un chip pe care eu nu-l văd

Ştiu că el e orb

Şi mai ştiu că mă supraveghează.

poezie de Harold Pinter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Far în bezna nopţii

O sferă neagră cerul
şi-un disc negru marea.

Farul desfăşoară de pe ţărm
evantaiul lui de lumină.

Pe cine cauţi în noaptea
care revine încontinuu?

Când cauţi în pieptul meu
inima muritoare,

uită-te la stânca neagră
de care-i înlănţuită.

Un corb o ciupeşte mereu,
dar ea nu mai sângerează.

poezie de Alfonsina Storni, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram pregătită să scriu un poem

dar noaptea a venit brusc
ca o lovitură de topor în creştetul zilei
şi am început să plâng
până când o mână caldă
mi-a şters tristeţile

eram pregătită să îndur tăişul aspru al cuvintelor
dar fereastra s-a spart din senin
ca şi când o inimă s-a izbit de ea
şi noaptea sângera tot mai tare
iar plânsul meu se aduna într-o palmă atât de caldă
încât am crezut că s-a făcut dimineaţă

eram pregătită să scriu un poem
al unei vieţi
în care nu mă mai recunosc
poezia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea trecută

Am dat uşor cu mâna pe cer
şi a rămas o dâră neagră de noaptea trecută.
Am prins şi o pasăre
şi mă întreb cum de ciocul ei
se plimbă de o parte a dârei
aşteptând corpul să înopteze.
Am dat uşor cu mâna pe mine
şi a rămas o dâră
de noaptea trecută
când erai în braţele mele
şi ai dat cu mâna uşor
şi a rămas o dâră
din iubirea trecută.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este interesant că termenul obraznic, care conţine cuvântul obraz, înseamnă un om "fără obraz", nu unul "cu obraz", cum te-ai aştepta semantic la prima vedere.

George Budoi în Dicţionarul obraznicului şi obrăzniciei (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!