Urzicile
De ce zâmbești malițios, ascunzi ceva si nu știu oare?
Nu ai găsit in Atlantida bijuterii pe fund de mare?
Sau poate-n Cuzco sus pe munte sub bolta cerului astrală
Găsit-ai semn de la incași in Templul Soarelui spre seară...?
De ce zâmbești malițios, vezi c-am intârziat acasă
Si mă intrebi pe unde-am fost, lipsind cafeaua de pe masă?
Da.... am ghicit, departe gândul de tot ce-am spus si vrei să-mi zici
Că mâine mergem impreună să adunăm din câmp urzici....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zâmbete
Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine,
Zâmbești cu încântare norocul când revine,
Zâmbești cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă.
Zâmbești cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbești plin de visare spre drumul început,
Zâmbești cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbești cu indulgență când nu ești înțeles.
Zâmbești plin de speranță, luând viața în piept,
Zâmbești satisfăcut spre omul înțelept,
Zâmbești plin de iubire spre omul ce ți-e drag,
Cu dragoste zâmbești copilului din prag.
Zâmbești cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbești cu grea tristețe când nu ai bani de pâine,
Zâmbești cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbești cu răutate când și bogații pierd.
Zâmbești dulce și tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbești cu înțeles când alții știu să piardă,
Zâmbești cu simpatie spre un copil deștept,
Zâmbești plin de acreală când omul nu e drept.
Zâmbești cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbești cu întristare găsind alt început,
Zâmbești plin de uimire surprizei neașteptate,
Zâmbești surprinzător când inima mai bate.
Zâmbești făcând cu ochiul, cu înțeles complice,
Când șeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbești cu oboseală la un sfârșit de drum,
Zâmbești și după moarte, dar nu știi cui și cum.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Când tu zâmbești
Zâmbește!
Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Când tu zâmbești, întreaga natură intră în sărbătoare.
Când tu zâmbești, coboară îngeri pe pământ și cântă.
Când tu zâmbești, spre ceruri, păsări în zbor se avântă.
Când tu zâmbești, văzduhul se luminează.
Când tu zâmbești, viața-n Univers vibrează.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poate... poate...
poate vrei să ne-ntâlnim
într-o zi plină de soare
poate vrei doar să glumim
pe o bancă-n izolare!
mi se pare că-mi zâmbești
este foarte frig afară...
poate vrei să mă culegi
ca pe-un fulg care nu zboară!
poate... nici n-ai observat
c-am trecut din intâmplare
din priviri eu tot te caut
poate... poate... mi se pare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost dezamăgire
Iubirea e pe ducă si nu o pot salva,
Ai fost dezamăgire, n-ai fost ce-am căutat,
Speram să fii aleasa dar nu a fost așa,
Și-mi place să gândesc că nici n-ai existat.
O mare impostoare, un munte de minciuni,
Povești împrăștiate prin lume de nebune,
Mă mir că încă poți cumva să te aduni,
Zâmbești așa ușor, și-n suflet porți cărbune.
Mai multe n-am de spus, ai fost dezamăgire,
Doar o prezență tristă, și promisiuni deșarte,
Simțeam că-mi ești aproape când mă strigai
"-Iubire!",
Nu mi-am închipuit că -mi ești așa departe.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ușa mea
Cine ești tu
Să-mi hoinărești prin gânduri,
Să-mi alungi somnul,
Să-mi cerni zăpezi in suflet
Fără să-mi ceri voie?
Ți-am deschis eu ușa?
Nu-mi amintesc.
Dar ai dreptate....
Am fost cândva impreună
Când citeam la lumina lămpii
Si fluturi roiau in jur
Departe, undeva in munții
Ce aveau turbane sure
Si plete din păduri.
Nostalgic si melancolic
Ai păstrat seninul zării
Si gustul vinului....
Din care mare ai venit
Si care val te-a răsturnat
In toamna cea târzie,
La ușa mea?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uiți
în Ziua Sfântă
să-mi aduci
un buchețel de flori
din câmp culese
cu mâna ta
iar dacă nu voi fi acasă
vezi c-am lăsat pe masă
cana de lut arsă
de apa furată din râu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citește-mi gândul
Gândul tău zboară departe,
Peste pagina din carte.
Mă vezi goală într-o vară,
În căldură tropicală....
Sau pe umeri cu bundiță,
Parcă-aș fi o păstoriță!
Mă vezi și la cinema...
La braț cu altcineva,
Sau poate la cafenea
Cu o ceașcă de cafea...
N-ai ghicit, nu sunt ce crezi,
Nu am ramurile verzi...
Vine iarna cu îngheț,
Având colții de mistreț.
Toamna șade în hambar
Cu file din calendar,
Dar eu scriu versul hazliu
Să nu-mi pară prea pustiu.
Fac un foc din cinci surcele
Și mă încălzesc cu ele...
poezie de Doina Bonescu din Autoportret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revista
m-am trezit de dimineață
ochii mi-au picat pe masă
ce să vezi... dintr-o revistă.
se uita frumos la mine
chiar Brad Pitt... si ce privire!
cred că n-am. văzut prea bine....
caut ochelarii-n grabă
am uitat de orice treabă
si mă uit.... ce mai băiat!
oare cine l-a pictat
de-a ieșit așa frumos?
vreau revista s-o apuc
mă impiedic de papuc
ochelarii mi-au căzut
vărs cafeaua pe Brad Pitt
ce-am făcut? ce să mai zic?
am rămas cu un ibric.....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișorul
Pe fereastră am intrat
Am simțit că m-ai chemat
Pe o bluză de mătasă
Loc imi fac că ești frumoasă
Iți doresc in primavară
Soare, flori si- o oglinjoară
Când privești să vezi in ea
Chipul tău... iubirea mea!
Șnurul care-i pus pe masă
L-a-mpletit mama acasă
Semn de dragoste si dor
Românescul mărțișor!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța răspunsului mut
Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu ești?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăiești?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...
Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce știi...
Să-mi spui chiar și minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morți,
Nici celor vii...
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ți-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Și-a reușit să-ți pună inima la loc?...
Și care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlnești cu mine iar?...
De ce zâmbești?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, și-azi ne regăsim
Aceiași vechi dușmani?...
Dar tu mai știi după câți ani?...
Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Știi tu de ce -
La tine "Nu" și "Da" nu sunt
Decât aceleași vorbe-n vânt!...
De ce te temi?...
De ce-ți ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ți aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porțelan
Și inima de Caliban?...
Răspunde-mi!...
Vreau să știu și eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca și-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să țipi
Și să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...
Ce zici?
Așa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâșnești din dinți
Și taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ți gura - mii de draci! -
Și lasă-mă să-ți mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Port drapel
Iubire autentică și sacră
Tu să zâmbești cu ochii limpezi
Cu lacrimi de fericire și cu zel
Să ne molipsești cu voie bună
Din aproape în aproape
Să zâmbești tainică și tandră
La semeni și la flori
La lumină și la umbră
La amici și la inamici
La soare și la planete
La lună la stele și la galaxii
La lume și la univers
Tu să zâmbești cu subînțeles
Departe la îngerii celești
Până dincolo în hiperspațiu.
poezie de David Boia (12 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Acasă
Îmi plouă și cald e în palmele tale....
Dar gândul n-ajunge, nu mi-e de folos
Aș vrea să le simt, să-mi ridice de jos
Și suflet si trup, plâng de jale.
Mi-e umed, uscați îmi sunt ochii de dor.
Ar vrea să te vadă, dar tu ești departe.
Stau tristă la geam și citesc într-o carte.
Ce carte? Nu știu. Despre vise, cum mor.
Mi-e vânt și mă suflă spre cer, nici că-mi pasă,
Cu tine aș merge și-acolo, oriunde de vrei.
Doar vino cu palmele tale să iei
Și suflet și trup și să mergem... acasă.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem simplu
Du-mă dor departe tare
pe un țărm întins de mare
du-mă de vei vrea apoi
într-un sat cu uliți mici,
cu flori multe și urzici
și spre seară du-mă iară,
prin grădini cu limpezimi,
și-apoi vântul când adie
prin cămașa ta de ie
drag să-mi fie - soare fie -
să culeg o păpădie
și cu dorul meu din gând
sa culeg - să-ți dărui ție -
un buchet cu flori de câmp!
poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Scrisoare catre fiul meu" de Cosmin Neidoni este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Vreau să te uit
(Oare de ce inima plânge când e rănită de vorbe?)
De ce să-mi supăr inima
că ai uitat de mine,
Pot oare norii să-i adun
și să-i arunc în mare?
Când vorbele ce mi le spui
sunt ca săgeți în soare,
Se fac în ghem ce le păstrez
lumina când dispare.
Mă ceartă oare Dumnezeu
că știu ce e durerea,
Sau îngerii sunt sub blestem
că gândul meu e teama?
Nu știu de-am să te pot uita
sau ce va fi și mâine
Ajunge zilei soarta sa,
necazului durerea.
Și fiecare gând al meu
e un porumbel ce zboară
În vârf de munte, am să urc
să uit de dragoste amară!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii malițios e ceva, dar să fii onest e mult mai mult.
citat celebru din Constantin Brâncuși
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Romani celebri - Constantin Brancusi" de Constantin Brâncuși este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Copilul
Ne naștem vii într-o lume necunoscută
Și întâi țipăm ca să fim auziți
Apoi avem mereu ceva de spus
Vrem laptele mamei, căldura brațului,
Nopțile ei liniștite și gândurile toate.
Rând pe rând luăm tot...
Vine un timp când tot ce-am primit dăruim.
Copilul privește cu ochii mari,
Tata il poartă pe umerii lui puternici.
- Vrei ceva?
- Da... vreau la mama, răspunde candid,
Și vremea se întoarce la începuturi,
Șoptind blând, toți am fost odată copii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul
ne naștem vii
într-o lume necunoscută...
și-ntâi țipăm
să fim auziți...
apoi avem mereu ceva de spus...
vrem laptele mamei...
căldura brațului
nopțile ei liniștite
și gândurile toate!
rând pe rând
luăm tot...
dar vine un timp
când tot ce-am primit
dăruim.
copilul privește cu ochii mari
tata îl poartă pe umerii lui puternici
- vrei ceva?
- da... vreau la mama...
răspunde candid.
și vremea se-ntoarce la începuturi
șoptind blând.
toți am fost odată copii...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și Prutul
eu veneam râzând spre tine
alergând pe o câmpie
tu treceai Prutul înot
fără barcă, fără pod
și-ai găsit în răzeșie
fată cu macii pe ie
fără un baltag pe masă
doar cu Ștefan pe o creastă
de pe margine de apă
gândul meu azi te dezleagă
de-amintirea ce te-ncearcă
cu ochi negri de olteancă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munte-ai dus tu munte?
Gura este capcana
în care sărutul și-a găsit sfârșitul...
Fugea un munte spre câmpie
stâncos, abrupt, nebărbierit
în urma lui alt câmp să fie
întâmplător descoperit.
Se auzeau din melci copacii
cum vânt făceau la evantai
tu culegeai în silă macii
tot ție parcă să ți-i dai.
Din când în când sărea din munte
alt munte semănând la fel
nu vrei să terminăm cu asta
și să ne luăm de mâini cu el!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor străin
Sunt singur pe stânca bătută de vânt,
Pe-o coastă abruptă de munte,
Și nu știu ce caut aici, pe Pământ,
Cu simțuri ciudate, din pene veșmânt,
Și pofte sălbatice, crunte.
Sunt rege, sunt vultur, dar nu mi-am dorit
Un corp muritor să mă cheme;
Eram printre stele, o clipă-am murit,
Și poate vreun zeu m-a cules și-a dorit
Să zbor în înalturi o vreme.
Trec vagi amintiri ca prin ochiuri de nor,
Ceva pentru-o clipă-mi apare,
Și parcă aș ști ce-am să fiu de-am să mor,
Mi-e frică, dar cred că mai mult îmi e dor
De vechea, eterna mea stare.
Nu știu cine-am fost și de unde-am venit,
Pot numai să-ncerc să-mi închipui
O lume ciudată și-un zbor nesfârșit
Prin spațiul imens și de stele ticsit,
Ocean ce-și agită nisipu-i.
Acum sunt aici și privesc împrejur
Spre lumea ce-alegeri nu-mi lasă
Sunt mare, sunt rege, sunt falnic, sunt dur,
Dar totuși străin, într-un simplu sejur,
Cu dor nesfârșit de acasă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!