Cântec nesocotit

Ţi-am meşterit bănuţi de fier,
să-mi vinzi un ceas din sănii tăi
zbucnind în vine zurgălăi,
când flămânzeam de vis şi cer...

... Dar scalda caldă, nurii puri
iubeau ciorchinul cel mânat
Şi inima ţi-ai semănat
în colbul plin de scremături.

Ţi-am bănuit arginţi cu zimţi,
uitarea ta să-mi vinzi pe ei,
când rodul florilor din tei
îmi flămânzeau o stea în dinţi.

... Dar vrăjitoare de nefiri,
descântece turnaşi în prag.
Mi-ai dat fiertură de omag
să te descânt din amintiri...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Ţi-am mai spus!
Când priveai pe fereastră
Cu spatele-n inima mea
Şi-ţi "acordai" în privire
Începuturi,
Absent...
Ţi-am mai spus!
Când colorai iubire pe foaie
Cu pasta de la pixul nou
Şi-ţi jucai în zâmbet
Începuturi,
Departe...

Ţi-am mai spus!
Când cântai o strofă caldă
Cu un ritm singular,
Şi-ţi zideai din versuri
Începuturi,
Solitar...

Ţi-am mai spus!
Când storceai un parfum vesel
Din fularul şters
Şi-ţi înghesuiai în falduri
Începuturi,
Distrat....

Ţi-am mai spus!
Când îmi reproşai o lume
În privire
Şi-mi căutai în cuvinte
Începuturi,
Uitând...

poezie de Gabriela Chişcari (4 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

Mi-ai fost şi minus, dar şi plus,
Ne-am înmulţit, ne-am împărţit...
Ai fost şi nou, dar şi-nvechit,
Ţi-am fost ajuns şi neajuns.

Mi-ai fost şi-ntreg, dar şi pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost şi viaţă, dar şi moarte,
Ţi-am fost ce nu o să-ţi mai fiu...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai spus odată...

- Mi-ai spus odată că iubirea,
Mă va găsi când nu m-aştept,
Azi, de mi-ai vedea privirea,
Ai şti că vorbit-ai drept...

Mi-ai spus că roata se-ntoarce,
Ţi-am răspuns: Vorbeşti prostii!",
Astăzi durerea mă stoarce,
Pic cu pic, zi după zi...

Şi-ai avut mare dreptate!
Viaţa-ţi dă ce-ai dăruit,
M-am îndrăgostit şi toate,
Păcatele le-am plătit...

Astăzi am în partea stângă,
Rana, pe care, cândva,
Ţi-am făcut-o eu, nătângă,
Neştiind ce-i dragostea...

Şi doare! Of, tare doare,
Lacrima-mi urlă pe-obraz,
Mă-ntreb, cum ai putut oare,
Să înduri aşa necaz?

Să mă laşi să plec în pace,
Fără-o clipă să-ţi răzbuni,
Sternul trist şi plin de ace?
- Căci cei ce iubesc sunt buni.

-Da, dar cum ai făcut faţă,
Acestor dureri atroce?
Dacă poţi, te rog, mă-nvaţă,
Vor sufletul să-mi sufoce...

- Nu, uitarea nu se-nvaţă,
Nu-i o lecţie... o formulă,
Nu-i niciun şir lung de aţă,
Îl rupi şi iubirea-i nulă...

Uitarea? Nerealistă...
Nu poţi uita ce-ai iubit,
Cât amintirea există...
Doar că... te-ai obişnuit.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul florilor de mai

Ştiam că florile de mai,
Când strălucesc în lumea lor,
Îţi umplu sufletul de dor
Şi cer iubirea să le-o dai,

Iar ţie, floarea mea de mai,
Ţi-am dat-o şi-n a mea grădină
Mi-ai fost a florilor regină
Şi mi-ai adus în suflet rai.

Îmi eşti mireasma dintr-un vis
Când, dintr-al florilor alai,
Ai vrut iubirea mea s-o ai.

Şi te-am cules, şi mi te-am scris
Pe-al sufletului manuscris,
În veşnicia lunii mai.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi vinzi unui om o carte, nu îi vinzi câteva sute de grame de cerneală, hârtie şi lipici, ci o nouă viaţă.

citat clasic din Christopher Morley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţi-am mirosit florile
şi ţi-am simţit speranţele
ţi-am ascultat frunzele foşnind
şi ţi-am simţit frământările
ţi-am gustat fructele
şi ţi-am simţit împlinirile
ţi-am mângâiat scoarţa
şi ţi-am simţit resemnările
dragule, pomule

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă cumpănă

nu am cerut nimic
şi nu mi-ai dat nimic
ai plecat cu tot ce visasem
că voi cuprinde în braţe
măcar de acum înainte
nu sunt niciodată aici
m-ai lăsat prin toate aeroporturile
şi gările şi hotelurile
şi... nimic
sunt trecută pe o listă de aşteptare
îmi arunc inima întâi
palmele tale nu o pot cuprinde

nu ţi-am cerut nimic
pentru că nu puteai să-mi dai nimic
eşti la fel ca mine
gol
tăcut şi împăcat cu viaţa

speram să găseşti o zi liberă în care să-mi spui
cum te-ai gândit la noi
când ploaia a spart acoperişul lumii
cum perna ta mirosea a dragoste

durerea ca un bumerang
se întoarce de fiecare dată lângă mine

nu ţi-am cerut nimic
şi puteam să îţi dau totul

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată prea

Ţi-am spus:
Hai să împărţim
Nopţile pe lumină
Şi zilele pe întuneric
Să le amestecăm pestriţ
Până rămân fără umbre,
În echilibru,
Ca o cumpănă
Cu braţele egale:
Niciodată prea sus
Niciodată prea jos....
Mi-ai zâmbit:
Hai să ne împărţim
Tu să iei răsăritul,
Când vine,
Eu să-mi colorez amurgul,
Când pleacă;
Să le despărţim
Ca stropii de ulei în apă
Când se întâlnesc din greşeală:
Niciodată prieteni
Niciodată duşmani...

Ţi-am răspuns:
Hai să vezi!
Răsăritul meu cântă
A amurg zdrobit
Şi-a înserare subită.
Amurgul tău îşi plânge
Lumina pierdută
Căci una sunt,
Scobite-n jumătăţi,
Ca sunetul şi ecoul în pustie:
Niciodată prea aproape,
Niciodată prea departe...

poezie de Gabriela Chişcari (3 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţi-am spus niciodată

Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Şi-a schimbat frunzele
Şi acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.

Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat să
Ajung în braţele tale.

Nu ţi-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Şi în toata lumea mea mică,
Era prezenţa lui.

Nu ţi-am spus,
Că în timp, aleea m-a însoţit
Şi în sunetul tăcerii
Am regăsit lânga el,
Cântecul devenirii mele.

Nu ţi-am spus,
Pentru a mă asculta,
Aud vocea-mi pe
O foaie de hâtie
Şi scriu în zori
Când îmi lipseşti,
Căci scriu lumină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ţi-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înţeles ce voi în sufletu-mi trudit
Şi speranţa ea mi-a dăruit
Şi-n seara când ţi-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Şi iubirea ta

De-atunci în şoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înşeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Îşi schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...

Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căinţă,
Buzele mint...

Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai şoptit.
Mâinile au urme
De reproşuri în degete,
Mâinile alungă,
Când arată depărtarea
Refuzând îmbrăţişări,
Mâinile mint...

Cum? ţi-am zâmbit stins;
Cum să te iubesc?...
Mi-ai strâns cu grijă
Părul după ureche,
Fără grabă,
Ca să te aud,
Şi ţi-am simţit respiraţia caldă
Pe obraz
Şoptind:
Cu sufletul...

poezie de Gabriela Chişcari (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără punct...

La ceas târziu, crepuscular, vin şoapte
Ce mi-aş dori cumva să uit
În noapte...
Să nu visez iar despre tine, şi...
Să-ncep o nouă viaţă... a trăi.
Şi tot ce fac e să mă lupt să uit,
Pe inima care te strigă, să n-ascult.
Tu m-ai respins când te iubeam mai mult,
M-ai evitat, fugind laş şi mut!
De ce mi te-ai ascuns după tăcere?
Şi te-ai retras fără vreun cuvânt...
Nu ştiai că provoci durere,
Când în urmă nu laşi vreun rând?...
La ceas crepuscular vin iar himere,
Ce mă îmbată de amintiri nebune...
Destinul meu alambicat te cere,
Ca sufletele noastre să se-adune...
Nu pot să cred că n-ai iubit ce-a fost,
Nu pot să cred într-o indiferenţă!
Tot ce mi-ai dat, a avut un rost
Ce îl analizez în a ta absenţă.
Cred că te lupţi şi cu tine, dar altfel...
Cred că alungi intenţionat iubirea,
Precum şi sentimente fel de fel,
Şi îţi impui să-mi striveşti amintirea!
De ce atâtea jocuri de respins?
De ce nu îţi accepţi ce simţi real?
Valul de tristeţe m-a cuprins,
Când ai decis să pui un punct final.
Şi până la urmă, care-i scopul?
Ce-a fost de fapt adevărat...?
Atât a fost? Doar ţi-ai jucat rolul,
Îndrăgostindu-mă pe mine infernal?...
Nu ai lăsat vreo explicaţie convinsă!
Nu ai avut curaj nici să-mi vorbeşti...
Durerea e prea mare, când respinsă
Fost-am, fără să lămureşti!
A fost un joc şi-atât şi-un rol jucat?
A fost de la-nceput numai minciună?!...
Cum altfel să-mi explic de ce-ai plecat,
Când peste tot ţi-am fost atât de bună...?
Nu are sens, nici logică, nici drept
Să năruieşti o viaţă dintr-o joacă!
Să te uit, sau să te mai aştept?
Ca viaţa ce-ai distrus să-ţi dea o plată!
În viaţă nu se iau decizii singulare,
Când noi povestea am trăit-o amândoi,
Nu ştii măcar atâta lucru oare?
Că explicaţii se împărţeau la doi?...
De ce nu ai putut să mă priveşti în faţă,
Când ţi-ai luat decizia să laşi
În urmă şi cuprinsul şi prefaţă,
De ce nu mi-ai vorbit în loc să taci?...
Ce-aş mai putea să spun acum, tardiv...
Când faptele vorbit-au pentru tine,
Prea multe lacrimi s-au scurs pe portativ
Şi inima a rămas la tine...
Şi multe eu aş spune despre noi...!
Despre-o poveste de dragoste curată...
Unde-am trăit şi soare, dar şi ploi,
Şi ce-am trăit... vreau să mai fie o dată!
Dar de acum, să fie fără punct!
Să nu existe dor şi despărţire!
În braţele tale să m-arunc,
Şi să gustăm din plin din fericire...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rectorului Şt. Diaconescu, care face doctori în ştiinţe, conferenţiari şi profesori universitari din agramaţi, incompetenţi şi plagiatori, sau/şi îi protejează de consecinţele faptelor lor

De-atâtea ori ţi-am semnalat,
Dar orb şi surd te-ai arătat;
Când văd ce faci, îmi vine-a plânge:
Tu vinzi mârţoage drept pursânge!...

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-a-mpărţit ghinionu' (parodie după cântecul Când s-o-mpărţit norocu')

Când s-a-mpărţit ghinionu', dorule, când s-a-mpărţit ghinionu',
Doamne, să avem pardonu', Doamne, să avem pardonu', dorule,
Unora le-ai dat un pic', măi dorule, unora le-ai dat un pic',
Nici nu-l simt, parcă-i nimic, nici nu-l simt, parcă-i nimic, măi dorule.

Mie, Doamne, biet stiharul, dorule, mie, Doamne, biet stiharul,
Mi-ai dat ghinion cu carul, mi-ai dat ghinion cu carul, dorule!
Şi atât mă chinuiesc, măi dorule, şi atât mă chinuiesc,
Că mă mir că mai trăiesc, că mă mir că mai trăiesc, măi dorule!

Cu ce, Doamne, ţi-am greşit, măi dorule, cu ce, Doamne, ţi-am greşit,
De-s de Tine obidit, de-s de Tine obidit, măi dorule?
Şi-aşa-mi vine câte-un gând, măi dorule, şi-aşa-mi vine câte-un gând,
Să-mi iau lumea-n cap plângând, să-mi iau lumea-n cap plângând, măi dorule.

Îţi spun cu sinceritate, dorule, Îţi spun cu sinceritate,
Nu e pe lume dreptate, nu e pe lume dreptate, dorule.
Şi-aşa-mi vine câteodată, dorule, şi-aşa-mi vine câteodată,
Să Te dau în judecată, să Te dau în judecată, dorule!

parodie de George Budoi din Parodii (1 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu vrei să-mi dăruieşti

Mă plimb prin roua florilor din zori,
Alung durerea dintre noi doi,
Tu vii lângă mine şi mă cuprinzi cu drag,
Şi-mi spui să vin din nou la tine-n prag.
Ne plimbăm apoi ţinându-ne de mână,
Printre florile ce parfum emană,
Acum mi-ai dărui şi cerul dacă ai putea,
Ş-ai face covor de flori-n calea mea
Şi tot din flori mi-ai împleti cunună,
Iar luna ai prinde-o într-o mână.
Nu ştii ce să-mi mai dăruieşti,
Eu vreau linişte şi sper că şi tu asta îţi doreşti.
Sper că toate se vor înfăptui,
Când noi împreună vom fi.

poezie de Eugenia Calancea (2 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dintre ceruri

Când dintre ceruri şi pământ hotarul
A fost stropit cu sânge şi suspin
În inima Ţi-am înălţat altarul
Şi am venit la Tine să mă-nchin.
Când se-ntregeau tăcerile din şoapte,
Când adormise steaua la apus
Ţi-am înălţat o candelă în noapte
Şi sufletul în palme Ţi l-am pus.

Când ruga Ta s-a împlinit în mine
De dorul Tău am tresărit din somn
Ţi-am înălţat altarul din ruine
Şi Te-am ales pentru vecie Domn.

Când trupul Tău s-a înălţat să moara
Făptura să mi-o spele de păcat
Am înviat şi eu a doua oară,
Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.

Pe-altarul ridicat cu suferinţă
Te-am pus, Isuse, să trăieşti mereu
Şi inima şi-ntreaga mea fiinţă
Ţi-am închinat-o Ţie, Domnul meu!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revers

Meriţi din plin cumplitul dor
Şi să trăiesc la tine-n gând.
Să vezi şi tu cum e, plângând,
S-auzi al inimii sonor.

Să vrei mai mult şi să nu poţi,
Nici să deguşti, nici să cuprinzi.
Trecutului să i te vinzi,
Şi umbra să mi-o simţi în toţi.

Ţi-am zis şi-ai refuzat să crezi...
Ţi-s ochii-acum de plânset beţi.
E rândul tău să mă regreţi.
Când cauţi doar câştigul, pierzi.

Nu mă mai dori, nu te mai chem.
Rămâi acolo unde eşti.
Nu ai ştiut să preţuieşti
Al sufletului meu poem.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi... Iuda...

Mi-ai fost alături când aveam depresii
Şi-atunci, din răsputeri, te străduiai,
Glumind, bârfind, împărtăşind impresii,
Pe chipul trist, un zâmbet să-mi redai.

Alături, tu cu mine, eu cu tine,
Luptam ne-nfricoşaţi pe baricade,
Lovind cu biciu-n unele bovine
Şi-n toţi acei cu capul sub broboade.

Ţi-am fost mereu alături, dar, în fine,
Am constatat că ştii frumos să minţi
Şi că te poate cumpăra oricine,
Pe-un strop de miere şi pe trei arginţi

poezie de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş

Îţi spun de veşnicie,
Mă sperii cu "un pic"...
Şi dintre slove
Îmi răsari "peltic"
Când te-aş cânta să-mi fii...
Aş vrea să pleci
Aş vrea să mai rămâi!

Îţi înmânez întregul
Tu-mi tai din jumătăţi...
Şi dintre rânduri
Îmi iubeşti doar "părţi"
Când te-aş cobi să-mi dai...
Aş vrea să fugi
Aş vrea şi să mai stai!

Îţi strâng din dor cuprinsul
Tu-mi vinzi din stăruinţă...
Şi dintre strofe vechi
Îmi scuturi din credinţă
Când te-aş iubi să ştii...
Aş vrea să treci
Aş vrea să mai revii!

poezie de Gabriela Chişcari (1 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii prost e cea mai interesantă artă! Tu râzi.. tu aplauzi şi când ţi-ai terminat show-ul începi să vinzi bilete plângând...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!