Caniculă

Încă de azi dimineaţă
soarele arde pe cer.
Pe câmp nu-i fir de verdeaţă.
florile-n grădină pier.
Se-anunţă o zi încinsă.
Poate fi cea mai fierbinte.
Răcoarea este învinsă,
rămânem fără cuvinte.
Nori, pe cer, nu se adună.
Vântul parc-a dispărut.
Arşiţa este stăpână,
Canicula a-început.
O răsuflare fierbinte
arde totul ca un foc.
Grădinile-s pustiite,
nu mai au viaţă deloc.
La pomi le-a secat voinţa
de a mai rămâne verzi,
Nouă ne-a secat credinţa,
de-a sta la umbră-n livezi.
Căldura e-înăbuşitoare.
De sete, animale mor
în arşiţa de soare,
din luna lui cuptor.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

luna lui cuptor –
totul pârjolit pe câmp
arşiţa verii

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hore de praf

Cumpăna fântânii tânguie
Ciutura se zbate în vânt
Izvorul-i fugit adânc
Vara s-a înfierbântat

În hore de praf,
Iarba amurgie sfârie
Sub copite însetate
Fugite sub umbre

Zarea doineşte arid
Nori se ascund oare?
La umbră de soare...
Cu buzele crăpate

Câmpul de sete moare
Arşiţa dansează în miraje
Totul-i în fierbinte nemişcare
Balada secetei arde cu jale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sahara s-a mutat la noi

Altădată, Sfântul Petre
ploua şi dădea cu pietre.
Astăzi, însă, n-a plouat.
În schimb, pe toţi ne-a bronzat.
Cu vreo patruzeci de grade
respiraţia ne scade.
Oameni, plante. animale
cad sub arşiţa de soare.
Este vai şi-amar de noi.
Sahara s-a mutat la noi.

poezie de Dumitru Delcă (29 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Canicula? Arşiţa?

Timpul de la 12 Iulie până la 11 Avgust se numesc Canicula (căţeluşa; latin), care este constelaţie şi steaoa (Siriu) cea mai strălucioasă văzută numai cu ochii. Canicula, în acest timp, răsare tot de o dată cu soarele, de aceea s-au numit zile caniculare (câneşti). Arşiţa cea mare, în aceste 30 de zile ale Caniculei, se face pentru cea mai mare părută appropiare şi întârziare a soarelui peste Europa, de aruncă razele mai drept peste creştetu-ne, iar nu căci se împreună căldura caniculei cu a soarelui, răsărind de o dată amândoă aceste stele enorme, precum credeau Egiptenii, şi alţii. Ca să se arate cea mai mare putere a căldurei, s-a numit şi constelaţia Leul, pentru că el este cel mai vârtos animal, iar acea stelime cam seamănă şi cu făptura leului.

Iosif Genilie în Universu. Noătăţi din toată natura, cultura, literatura (15 iulie 1845)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura

soarele e mai mare
e mai fierbinte -
bega a secat, e o albie
căptuşită cu mormoloci
reşapaţi: robu
a fost re-ales
primar (?!) johannis
a fost re-ales
preşedinte. fără căldură
şi fără un vot. din
spre broaştele zombie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă

Când vara este-n amiază,
seceta se instalează.
Câmpia plânge cu dor
după ploaia unui nor.
E căldură-îngrozitoare.
Totul în natură moare.
N-a mai plouat de o lună.
A secat apa-n fântână.
Nici la izvorul din vale
apa nu-şi mai taie cale.
Peste tot pământul crapă,
că cerul nu-l mai adapă.
Ţăranii, genunchi îndoaie
şi se roagă Sfntului,
să dea o bură de ploaie
pe faţa pământului.
Ruga le-a fost ascultată
şi din cerul plin cu nori,
a-început să plouă-îndată
peste oameni, peste flori.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, aer, apă-sănătate

Mi-e dor de tine viaţă,
Mi-e dor de suflul tău,
De câmpul cu verdeaţă,
De tot ce-i bun şi nu e rău.

Mi-e dor de tine soare.
De razele tale mi-e dor.
Aş vrea să văd marea cea mare
Vara, în luna lui cuptor.

Mi-e dor, în zori de dimineaţă
De aerul proaspăt, curat.
De vântul care-mi răsfaţă
Obrajii, când merg la secerat.

Mi-e dor de apa care curge
În râuri, dar şi de pe frunte.
Mi-e dor de-un vânt care s-alunge
Gândurile negre, multe.

Mi-e dor de tine sănătate.
Mi-e dor de voinicia mea.
Aş vrea să trec uşor prin toate,
Chiar şi când viaţa este grea.

Soare, aer, apă, sănătate,
Odihnă, muncă şi prosperitate.
Dacă toate-acestea, le vom dobândi,
O viaţă liniştită, sigur vom trăi.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospăţul cosmic

Soarele e foc ce arde
în bolta cerului-cuptor.
Luna, degeaba nu şade.
Împodobeşte-acel decor.
Planetele-pâini rumenite
cu căldura infernală,
Gata-s să fie servite,
la masa universală.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vremea, mamă, ca să bat din aripi

E vremea, mamă, ca să bat din aripi
ce-au izvorât încet, din suferinţă
să-ascult de acuma vântul care îmi este tată,
să umblu fără urme în marele văzduh.

De acuma ştiu că orişice-adiere
oricât de mică, ca un bătut de aripi
poate stârni furtuna în inimi neştiute
ce viaţă va renaşte în suflete pierdute.

E vremea, mamă, să las pământului o umbră
ce-acoperă petalele uscate în arşiţa tristeţii
să urc la cer urciorul secat de neiubire
şi să-l cobor cu grijă umplut cu duh de viaţă.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ştiut

Din cer senin, nu cade ploaie.
Fără vânt, pomi nu se-îndoaie.
Fără soare, nu-i lumină.
Fără flori, nu faci grădină.
Fără aripi, nu se zboară.
Fără apă, nu ai moară.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutul nu-i ca Milcovul!?

Trei decenii am tot stat
Şi am dat la Prut cu banul,
Râul nu l-am mai secat,
Însă ne-a secat elanul!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu

Dumnezeu e-aşa de mare!
E pământ şi este soare.
Este cerul plin cu stele,
Având luna printre ele.
Stăpâneşte Universul
Şi la toate le dă mersul.
Este apa, este vântul,
Este credinţa, e Sfântul.
Dumnezeu este în toate.
Este viaţă, este moarte.

poezie de Dumitru Delcă (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se scoală de dimineaţă
adună roua de pe flori.
Roua e sevă de viaţă,
e cer senin, cer fără nori.

catren de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele e viaţă

Pentru mine, viaţa e o încântare.
Mă scol dimineaţa şi privesc la soare.
Văd în el lumina, dar văd şi căldura,
Pe care grădina o-închide în floare.
Soarele e viaţă pentru mişcătoare,
Este şi speranţă, că ce-i viu nu moare.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa în noi, rămâne

La noi, în România
credinţa a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.

Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.

Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viaţă avem parte,
suntem tot împreună.

Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câştiga reduta,
vom deveni eroi.

Aşa e scris în carte.
Credinţa în noi rămâne.
Vom duce mai departe
tradiţii vechi, străbune.

poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternanţa alternează, veşnicia guvernează

Nu e soare, este nor,
Nu stă-n loc, e mergător.
Nu-i lumină, e-întuneric,
Ce-i urât, nu e feeric.
Nu-i sănătate, e boală,
Mortul din morţi, nu se scoală.
N-ai aripi, nu poţi să zbori,
Nu eşti călător prin nori.
Nu eşti în cer, eşti pe pământ,
Primeşti soare, primeşti vânt.
Nu este zi, este noapte,
Nu e viaţă, este moarte.
Nu este alb, este negru,
Învaţă să fii integru.
Albu-i cel ce dă lumină,
La florile din grădină.
Nu e zi fără lumină,
Nici noapte cu lună plină.
Nu-i noapte fără-întuneric,
Nici frumos fără feeric.
Nu este cer fără stele,
Nici zbor fără rândunele.
Nu există nemurire,
Nici viaţă în dăinuire.
Dacă le punem în balanţă,
Există deci, alternanţă.
Alternanţa alternează,
Veşnicia guvernează.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără oameni, toate mor

Fără soare, nu e viaţă,
fără ploaie, nu-i verdeaţă.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e peşte,
timpul în loc se opreşte.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde neaua sus la vise

Arde neaua sus la vise
Peste fruntea-pom din zori
Şi prin crengile deschise
Vântul curge uneori.

Arde neaua sus la vise -
Poate altfel nici n-aş vrea
Să las porţile deschise,
Să mă pierd în casa ta.

Poate cerul va să tacă
Dacă uiţi nisip să fii;
Poate marea-ntreagă seacă
Pe la noi de nu mai vii.

Peste tine-aşterni uitarea,
Noi rămânem dezlegaţi...
Va ajunge încă sarea
Să mai crească exilaţi.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Violeta Raica
Comentează! | Votează! | Copiază!