Fidelitate

Boul, vaca şi viţelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâăzândullniră cu căţelul
Din ograda-nvecinată;
Şi văzându-llucru mare-
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios, se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar şi viţelul
Să rostească-o vorbă-două,
Însă după cum ' e felul
Privea ca la poarta nouă..
Mai apoi interveni,
Dovedindu-se mămoasă
Vaca spre a-l lămuri
Pe căţel să-l ia acasă..
La sfârşit, sătul căţelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
Le-ar fi zis să-l lase-n pace,
Că nu pot ei să-nţeleagă
-Îmbuibaţi cum sunt de fân-
Ce frăţie se încheagă
Între câine şi stăpân:
Chiar trăind de azi pe mâine
De stăpân nu se desparte
Şi-şi împart un colţ de pâine
În credinţă pân' la moarte.

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Boul, vaca şi viţelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâlniră cu căţelul
Din ograda-nvecinată;
Şi văzându-l, lucru mare
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar şi viţelul
Să rosteasă-o vorbă, două,
Însă după cum 'e felul
Privea ca la poarta nouă.
Însă vaca-nţelegea
Dovedindu-se mămoasă
ŞI a vrut acas' să-l ia
în ogada ei frumoasă;
La sfârşit, sătul căţelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
A lătrat să-l lase-n pace;
Că nu pot ei să-nţeleagă
Îmbuibaţi cum sunt de fân
Ce frăţie se încheagă
Între câine şi stăpăn;
Chiar trăind de azi pe mâine
De stăpân nu se desparte
Şi-şi împart un colţ de pâine
În frăţie pân' la moarte.

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi viţelul

Îi simţi tupeul
Şi gândi cu-amar:
A crescut viţelul
Şi-a ajuns... măgar!

fabulă epigramatică de Gheorghe Rădac din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabola fiului risipitor

Venise cel risipitor
Viţelul gras era-n cuptor.
Doar vaca suspina din greu:
-Uciseră viţelul meu,
De bine c-a venit... al lor!

epigramă de Tristan Bernard Paul din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte ca viţelul la poartă nouă

Omul, blestemându-şi soarta,
Pierdu lupta cu natura,
Şi viţelul, ca şi poarta,
S-au tot dus... cu viitura.

epigramă de Constantin Cristian (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula boului sacru

După ce o vreme, de mulţi boi votat,
Ajuns preşedinte mare peste sat,
Boul Apis care era bou străin,
Şi doar după nume părea bou divin,
Se-nscrisese-n cursă pentr-un nou mandat...
Însă candidata vacă l-a-ncurcat,
Adunând şi ea mai multe procente,
Impunând în sat confruntări decente
Între două vite cu speranţe mari,
Să conducă satul de pe cai mai mari.
Aştepta, deci, satul la televizor
Confruntarea care să le dea şi lor
O idee mică, să aleagă-apoi,
Vaca, sau pe boul cel ales de boi...
Doar că ştiind staff-ul boului din post
Că-n limba română el mugeşte prost
Şi că ar putea el lesne-a fi învins
Cu idei, de-o vacă, staff-ul dinadins
Refuza-ntâlnirea pentru dialog,
Motivând că boul, ba este olog,
Ba este timid, ba că se-ntâlneşte
Cu boi de ai lui şi timp nu găseşte,
Până când dulăul, ziarist titrat,
Al democraţiei paznic a lătrat:
-Ce înseamnă asta, boilor din staff,
De-ndrăzniţi să duceţi dezbaterea-n praf?
De ce boul ăsta, după un mandat
Nu vrea cu o vacă a fi confruntat?

Staff-ul, ca MORALĂ, i-a spus cu ecou:
-Pentru că e sacru... chiar dacă e bou!

poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată vaca viţelul îşi linge.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi musca

Pe uliţa din satul plin de dobitoace,
Mergea fericit boul pe drum pentru a paşte
Şi cum mergea el ţanţoş pe calea cu gutui
Aude bâzâind o muscă-n urma lui:
"Opreşte-te din drum, să-ţi spun o vorbă nouă."
Dar boul, înainte şi se făcu că plouă.
"Da' stai numai puţin! Sau poate-ţi este frică
de ce-a spus despre tine, vecina ta furnică..."
Şi la auzul veştii puţin tulburătoare
Se opreşte din drum boul uitănd de-a lui mâncare.
"Ia spune coană muscă, gura tot nu-ţi tace?
iar vrei să stârneşti ceartă între dobitoace?"
"Asta nu-i minciună. Nu-ţi zic din auzite,
mi-a spus a ta vecină că eşti încet la minte
şi coanele văcuţe le-aud când se adapă
cum spun că boul nostru ne lasă fără apă."
"Deci carevasăzică lumea aşa mă vede,
dar lasă că nici eu din gură nu le-oi pierde
şi va veni azi vremea când mă voi intoarce
şi-am să pornesc scandalul între dobitoace!"

Şi a greşit el boul că n-a avut habar
Că cine urmează musca merge la bălegar.

fabulă de Alexandru-Codruţ Ivaşcu (8 februarie 2019)
Adăugat de Alexandru-Codruţ Ivaşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi măgarul

Pe pajistea scaldata in bronz si soare
Pe drumul dintre
Zlata si
Cahul,
Venea un bou voinic si mare
Si era ferice si satul
Dinspre hartoape pe haul de lumina,
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,
Un biet magar, venind inspre colina
Se intalneste nas in nas cu boul.

-Ce-i cu tine mutra pirpirie, -
Intreaba boul.
Ce mai este nou?
Si i-a raspuns magarul: -
Ce sa fie?
Deocamdata-i rau stimate bou.

De cand ma stiu, ma lupt cu disperarea
Intr-una stors de vlaga, fara rost,
Stapanii ma tot bat de-mi rup spinarea
Si in urma, mai descopera ca-s prost.

Si uite asa imi tarai biata huma,
Si-mi deapan visul, trudnic si plapand
De jalea mea toti oamenii isi fac gluma
Si rabd si tac si-a pururea flamand.

-Sarman magar, ce soarta imbecila
Hai vino-ncoa, caci am porumb si mei
Si grau ingana boul plin de mila
Hai vin-o si mananca tot ce vrei!

Te va servi, pe intinsul de verdeata
Cu fan mirositor crescut pe dreapta
Cu apa de izvor, cu iarba creata,
Chiar vaca, dragalasa mea nevasta.

Intr-adevar, in linistea opaca
Magarul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tampiti la vaca
Isi spuse in gand: -
Ce vaca durdulie!

Ce langurosi sunt ochii ei cum zburda
Cu coapsele si sufletu-mi adapa
Ce fina e, ce nostima si durda
Incat parol ca-mi lasa gura apa!

Si intocmai ca un frate din
Granada
I-a sarutat copita sa-i complaca,
Ea ii zambi, facand-si vant cu coada
Si el ca un magar s-a dat la vaca.

Cand se intoarce boul pe coline,
Vazand si el ce coarne mari purta.
MORALA:
Cand esti bou, ia seama bine
Sa nu chemi magari la masa ta.

poezie celebră de Ion Agârbiceanu din Poezii -Ed Tineretului 1967
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaca, oricât şi-ar urî viţelul, tot îl scapă de primejdii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaca, oricât şi-ar urî viţelul, tot îl scapă de primejdii.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea fabulei "Boul şi viţelul', am şi eu un nepot.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, ursul şi viţelul

Odată-am fost în pădure,
Şi în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieţii de brazi,
Mi-am făcut puţin curaj.
De urs m-am apropiat
Să văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un viţel.
Am rămas stupefiat,
Să văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu ştiam ce să fac.
Nu-mi venea de loc a crede
Că în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Şi-a scăpat viţelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
Văzând că ursu-i bucuros,
Pe spate eu l-am întors.
Am văzut că nu mai are,
Decât numai trei picioare.
Prin pădure, rătăcit,
Mistreţii l-au hăcuit.
De colţii lor l-a scăpat
Chiar Moş Martin, supărat.
Pe misreţi i-a alungat,
Apoi viţelul l-a luat,
În pădure l-a ascuns,
Unde lupii n-au pătruns.
A stat noaptea lângă el,
L-a oblojit fel de fel.
Iar când s-a luminat,
După ajutor ursu-a strigat.
Viţeluşul gemea greu.
Vroia să-l îngrijesc şi eu.
Cămaşa mi-am spintecat,
Picioruşul i-am legat,
Şi primul ajutor i-am dat.
Apoi, ursul m-a ajutat
Să îl duc până în sat.
Sătenii când m-au văzut
Au crezut că sunt pierdut.
Cum e posibil să vin
Alături de Moş Martin!
Ba, să cărăm şi-n spinare,
Amândoi, o arătare.
Lângă oamenii miraţi
Stăteau alături trei fraţi
Moş Martin şi cu viţelul
Şi eu, omul, doctorelul.

Morala:
Şi fiarele au, se pare,
Câteodată suflet mare.
Iar noi trebuie să ştim,
Cum şi când le preţuim.

fabulă de Dumitru Delcă (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul nu poate fi tată

Ca şi la om, şi la bovină,
Explică vaca ofensată,
"Boii" doar "unchi" pot să devină,
În timp ce taurul şi "tată".

epigramă de Paul Constantin (21 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cu un... căţel

Când vorbesc cu al meu căţel,
Chiar dacă-i "mut" el mă-nţelege,
De-l cert şi-i spun că e mişel,
Pentru el vorba mea e... lege.

Oricât aş vrea să-l ocolesc,
Apare-n jur ca o iscoadă,
De-l mângâi sau de-l dojenesc
El scheaună şi dă din... coadă.

E un semnal că-i prieten drag,
De şi l-am botezat: "dulăul",
De-i cald, de-i frig mă-aşteaptă-n prag
Iar "prieteni-mi" doresc doar... "hăul".

De mult, cu coaja mea de pâine
Am mai hrănit şi-un om sărman,
Căţelul a crescu şi-i... câine
Iar prietenul îmi e... duşman.

Stau şi mă-ntreb cum este bine?
S-ajuţi plebeul că-i sărman,
Sau să ai prieten doar un câine
Ce-ţi este prieten, nu duşman?

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (august 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi viţelul

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

- Un bou în post mare? - Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, ştiu că e mai bine
Să ai totdeauna un dram de noroc.

Aşa de-a vieţii veselă schimbare,
Cum şi de mândrie boul stăpânit,
Se credea că este decât toţi mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.

Viţelul atuncea plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie:
"Mă duc, zise-ndată, niţel fân să-i cer."

Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte,
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:
"Acum doarme, zice, nu-l pot supăra."

- "Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată
După prânz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată;
Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui."

- Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Priimit în casă dacă vrei să fii."

La o mojicie atâta de mare
Viţelul răspunde că va aştepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita.

Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Însă socoteşte că unchiu-a orbit:
Căci fără-ndoială nu putea crede
Ca buna sa rudă să-l fi ocolit.

A doua zi iarăşi prea de dimineaţă,
Să-i găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.

"Boierule, zise, aşteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu."
- "Cine? a mea rudă? mergi de-l dă pe scară.
N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu."

poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şef

Boul îşi dori şefie
Deci testat fu la… hoţie:
- Te primim de-ai vreun cusur!
- Fiţi pe pace, ştiu să fur!

epigramă de Ion Cuzuioc din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cucoane cu căţel

Că pupi căţelul tău în bot,
Eu nu mă mir, eşti chiar cu haz!
În schimb, îmi pare prea de tot
Că el te linge pe obraz!

epigramă de Constantin Mihăilescu-Conemy din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţelul

Un căţel s-a apropiat de mine,
şi-a pus lăbuţa pe genunchiul meu,
m-a lins pe nas şi mi-a spus-
chiar dacă fiecare vede altfel
un aspect sau altul,
asta nu înseamnă
că trebuie sa vedem toţi la fel.
Nu te mai consuma inutil în conflicte!
Acceptă că aşa sunt unii,
tu eşti altfel,
toţi te iubesc în felul lor,
trebuie să accepţi asta,
pentru că a iubi înseamnă a-l simţi
pe Dumnezeu în noi.
Tu ştii cine eşti tu,
nu putem să-i schimbăm pe alţii,
schimbarea o facem
doar în noi, întotdeauna.
Am luat căţelul în braţe şi l-am sărutat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul gelos

Pe un imaş de pe câmpie,
Păştea văcuţa cea nurlie;
Un bou, ce-n taină o iubea,
A lui să fie îşi dorea.
Văcuţa, harnică, frumosă,
Cuminte, blândă şi lăptoasă,
E lucru lesne de-nţeles
C-a fost de mulţi curtată des
Deci, de la sine se-nţelege
Că ea avea de unde-alege.
Şi, aşteptând un tip distins,
Angro, văcuţa a respins
Catâri, buhai şi armăsari,
Considerându-i prea... măgari

Dar timpul trece - nu-i de şagă-
Deci trebuia un soţ s-aleagă
Şi tare-i greu de înţeles
Că ea chiar boul l-a ales;
Un dobitoc ciufut, scorţos
Şi incredibil de gelos.
Aşa că vaca măritată,
Deşi fidelă, devotată,
Şi nicidecum un pui de lele,
Primea mereu doar vorbe grele.
Iar boul, bou nu ai ce-i face,
E hotărât acum şi pace,
Ca pe văcuţa lui frumosă
Legată să o ţină-n casă.
Dar chiar în casă ţintuită,
De ochii tuturor ferită,
Plăvanu-o bănuieşte iar
Că-i dă târcoale un... ţânţar.

Acum, în fine, ca morală,
Voi reproduce o zicală:
Ca bou gelos, nu cugeţi clar
Şi din ţânţar faci armăsar.

fabulă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masculii sunt peste tot oropsiţi. În India, numai vaca e sfântă. Boul e bou, şi nimic mai mult.

aforism de Valeriu Butulescu din Toamna cuvintelor (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!