Priveşte ca viţelul la poartă nouă

Omul, blestemându-şi soarta,
Pierdu lupta cu natura,
Şi viţelul, ca şi poarta,
S-au tot dus... cu viitura.

epigramă de Constantin Cristian (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destine identice

Ne stăpânea temeinic Poarta,
Eram sultanului supuşi;
Dar astăzi alta ne e soarta:
Şi Poarta şade pe la uşi.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă poarta Raiului

Lângă poarta
Raiului,
Om, cu soarta
Scaiului.
Lângă apa
Domnului,
Om, în groapa
Somnului.

Lângă visul
Stelelor,
Om, cu scrisul
Relelor.

Lângă locul
Dragostei,
Om, în focul
Pacostei.

Lângă pomul
Plângerii,
Omul, omul
Stingerii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te lupta cu natura (foamea) e un lucru periculos, cei mai mulţi care încearcă asta pierd razboiul, chiar daca pot câştiga unele bătălii.

citat din Cristian Mărgărit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te uiţi ca viţelul la poarta nouă.

proverbe româneşti
Adăugat de Andrei David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţelul la răspântie are o problemă mai mare decât la poarta nouă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru omul care moare
cerul îşi deschide poarta.
Sufletul trece de soare,
trupul îşi urmează soarta.

catren de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi viţelul

Îi simţi tupeul
Şi gândi cu-amar:
A crescut viţelul
Şi-a ajuns... măgar!

fabulă epigramatică de Gheorghe Rădac din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mal de fluviu

Dunărea curge,
Încă din vremi pierdute...
Rămâne... viitura!

poezie de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă (amfibrahic)

La poarta cea nouă ajuns,
VIŢELUL cuminte, pe-ascuns,
Prin gaura cheii priveşte
Să vadă ce BOU îl primeşte.

epigramă de Mihai Haivas din Cvinta ritmurilor clasice (2024)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei

Plăpândă şi suavă,
Pe-o apă lină...
Plutea alene o lebădă,
Cu privirea-i senină.

Lebăda trece, lebăda e timidă,
Nu scoate niciun sunet în atmosfera aridă,
O lacrimă-argintie din ochii-i a scăpat,
Căzând alene pe apa lacului luminat.

Aripiile ei albe ca nişte aripi de înger,
Şi le îndreaptă de parcă ajung până la cer,
Suspină-adânc din inima-i îndurerată,
Că acum nu e cum a fost altădată.

Anii i s-au dus şi a îmbătrânit,
Acum nu a mai zâmbit...
Chiar dacă lebăda e mută, acum a răbufnit,
Pentru a cânta primul şi ultimul ei cântec trist.

Apoi înlăcrimată se-ascunde sub tufiş,
Cu neîndurătoarea-moarte ea lupta pieptiş,
Luptând în luptă dreaptă, lupta ea pierdu
Şi sufletu-şi în mâna morţii şi-l dădu.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabola fiului risipitor

Venise cel risipitor
Viţelul gras era-n cuptor.
Doar vaca suspina din greu:
-Uciseră viţelul meu,
De bine c-a venit... al lor!

epigramă de Tristan Bernard Paul din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşitate inundată

În vreme de restrişte,
Când apa ne inundă,
Unii nu vor să "rişte",
În baruri stau la pândă...
Doar poate viitura
Să le mai umple gura...

hexagramă de Constantin Enescu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum fata era îmbrăcată în bermude, el se pierdu de tot în triunghiul Bermudelor.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta anticorupţie, trecută prin filiera balcanică: au plecat la pescuit de caracatiţe şi rechini, dar s-au întors cu plasa plină de plevuşcă.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nutriţie selectivă

Reflectând la vremea noastră
Şi în dezlegări şi-n post,
Tac şi-nghit mâncarea proastă
Însă nu şi omul prost!

epigramă de Constantin Cristian din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Boul, vaca şi viţelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâăzândullniră cu căţelul
Din ograda-nvecinată;
Şi văzându-llucru mare-
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios, se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar şi viţelul
Să rostească-o vorbă-două,
Însă după cum ' e felul
Privea ca la poarta nouă..
Mai apoi interveni,
Dovedindu-se mămoasă
Vaca spre a-l lămuri
Pe căţel să-l ia acasă..
La sfârşit, sătul căţelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
Le-ar fi zis să-l lase-n pace,
Că nu pot ei să-nţeleagă
-Îmbuibaţi cum sunt de fân-
Ce frăţie se încheagă
Între câine şi stăpân:
Chiar trăind de azi pe mâine
De stăpân nu se desparte
Şi-şi împart un colţ de pâine
În credinţă pân' la moarte.

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Boul, vaca şi viţelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâlniră cu căţelul
Din ograda-nvecinată;
Şi văzându-l, lucru mare
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar şi viţelul
Să rosteasă-o vorbă, două,
Însă după cum 'e felul
Privea ca la poarta nouă.
Însă vaca-nţelegea
Dovedindu-se mămoasă
ŞI a vrut acas' să-l ia
în ogada ei frumoasă;
La sfârşit, sătul căţelul
Să asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
A lătrat să-l lase-n pace;
Că nu pot ei să-nţeleagă
Îmbuibaţi cum sunt de fân
Ce frăţie se încheagă
Între câine şi stăpăn;
Chiar trăind de azi pe mâine
De stăpân nu se desparte
Şi-şi împart un colţ de pâine
În frăţie pân' la moarte.

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proces continuu

Da, natura nu te cruţă:
Da, ne tragem din maimuţă.
Însă, ce-i ciudat, socot,
Unii nu s-au tras de tot!

epigramă de Constantin Trandafir din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este cea mai mare greşeală a naturii, pentru că este cea mai agresivă fiinţă din natură şi cea care distruge cel mai mult natura. Dacă omul nu este atent, natura îşi va repara greşeala...

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (23 septembrie 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura triumfă

Nu contează cum e omul,
Are sevă ca şi pomul,
Dar atunci când nu dă roade,
Se-nclină uşor... şi "cade"...

epigramă de Constantin Enescu (8 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!