Georgeta Radu

Pregătiri de plecare

În trupul tău se ceartă, în surdină,
îngândurări dintr-un sfârșit de veac,
cu vremea asta, ce îți e străină,
și dorul tău de a-ți găsi un leac.

Te simți pierdut în rostul fără rost,
e anacronic lied-ul tău străvechi,
respirul e sălciu, totul e-anost,
oamenii-s singuri, deși sunt perechi.

Viața-i tăcută, chiar nimic nu-ți spune,
nici somnul nu mai știe a visa,
te doare tot, când Soarele apune,
pasul ți-e greu, nu mai poate valsa.

O liniște-a tristeții se așterne,
valuri de timp încremenesc la mal,
poverile, care păreau eterne,
se-apropie și ele de final...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Când

Când totul în jur ți-e dușman, neprieten,
Privește spre soare și ai să zâmbești
Tu lumea întreagă vei ști s-o iubești
Chiar dacă tot ți-e dușman, neprieten.

Când viața îți pare un chin mult prea mare
Te uită la floare, sărută-i petala,
Pe corzi de visare răsune vioara
Chiar de viața-i un chin mult prea mare.

Când somnul ți-e greu și noaptea ți-e neagră
Privește-nstelarea, luceafărul viu
Și teamă să n-ai, căci cu tine-am să fiu
Chiar de-i greu somnul și noaptea e neagră.

Când toate acestea în suflet le simți,
Să nu-ți pierzi nădejdea, deși-ți este greu,
Va fi bine mâine, prietenul meu,
Chiar dac-acestea în suflet le simți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.
Georgeta Nedelcu

Încă mai ești frumoasă!

- De când el a plecat și singură-am rămas,
Am plâns atâta Adriana, că nu mai am nici glas.
Mi-e inima zdrobită și azi, mă simt înfrântă;
Nu vezi că mintea asta, nu mă mai ascultă?

- Chiar dacă ziua trece și soarele apune
Și toate-acestea, tu nu le mai vezi,
Te rog, surioară, haide, nu mai spune,
Că în nimic, tu, astăzi nu mai crezi;

Știu, că nu te mai simți, cea care ai fost,
Iar, drumul tău îți pare pustiit.
Chiar dacă ai pierdut, pe cel ce te-a iubit,
Pe lumea asta, încă mai ai rost.

Se-ntâmplă... poate, fără să-ți dai seama,
Să te-arunci plângând, în amăgire...
Te știu puternică, vreau să-nvingi teama,
Pentru că te cunosc. Îți stă în fire!

- Aș vrea, dar fiecare sunet, e-un țipăt de durere,
Ascuns atât de-adânc, în propria-mi tăcere...
-Hai, nu exagera, stai de vorbă cu tine
Și, mai târziu, vei realiza că va fii bine.

Încă mai ești frumoasă! Mai poți să fii iubită;
Da, surioara mea, hai, nu te da bătută!
Te porți ca o copilă, de ce să-ți plîngi de milă?
Trezește-te la viață, râzi mereu și cântă,
Viața-i frumoasă, dar... e foarte scurtă!

poezie de din Cenușa unui suflet! (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Costel Zăgan

Doină incurabilă

Țara asta n-are vindecare
dorul ăsta-i fără leac
firmament vărsat în mare
e poporul geto-dac

Dorul ăsta n-are leac
de la Roma-n altă parte
căci așa din veac în veac
am trecut moartea de moarte

De la Roma-n altă parte
firmament vărsat în mare
dusu-ne-am cerul departe
țară fără vindecare

Dorul ăsta fără leac
decât poate omul drag

poezie de din Cezeisme II (25 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adi Conțu

Te voi iubi

Eu vreau să te iubesc fără scăpare,
Te pot iubi oriunde îmi vei fi,
Ascunsă-n așternut sau depărtare,
Când tu la mine poate n-ai să vii.

Te voi iubi chiar și atunci când glasul,
Atât de tandru, nu-ți voi auzi,
Atunci când lângă mine nu ți-e pasul,
Am să te-aștept și tot te voi iubi.

Voi săruta și clipele pe care,
Le-ai presărat în jurul meu mereu,
Să îmi aline fiecare stare,
Când lipsa ta îmi spune că mi-e greu.

Te voi iubi ca ploaia picătura,
Ce-o varsă grijulie pe pământ,
Să-ți umezească pleoapele și gura,
Când buzele-mi alături nu îți sunt.

Eu vreau să te iubesc într-un albastru,
Ce-mi colorează ochii când te văd,
Să uit că fără tine sunt sihastru,
Pierdut între uitare și prăpăd.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Nu!

Nu plânge, chiar de-ai învățat cum să trăiești cu-amare lacrimi!
Nu te-ntrista, că ai știut cum să te-ndepărtezi de patimi!
Nu mai privi peste oglindă, când știi că-ți va plăcea ce vezi!
Nu te-nsoți cu neiubirea! Iubește, că-n iubire crezi!

Nu-ți interzice fericirea, acum, când știi s-o prețuiești!
Nu te-nsoți la drum cu-oricine, chiar dacă simți că singur ești!
Nu mai hrăni dorul de-o viață, când simți că nu se va-mplini!
Nu omorî visele toate, făcând în ciudă, inimii!

Nu te-ntreba de ce ești singur, când doar comori ai dăruit!
Nu îți cruța mărinimia, când întâlnești suflet rănit!
Nu creiona necunoscuți, că poate iese schița falsă!
Nu dușmăni, că te-otrăvești... și mori... și nimănui nu-i pasă!

Nu te întoarce-n amintiri ce au mușcat adânc inima!!
Nu risipi timp, întrebând pe cine a orbit Lumina!
Nu-ți căuta vinovăție, că-ntreaga viață ai iubit!
Nu-ți cere scuze niciodată, că de EL ai fost hăruit!

Nu m-asculta, dacă nu vrei și crezi că n-aș avea dreptate!
Nu vreau nimic! Știu că nu-ți spun nici, cel puțin, o noutate!
Nu ți-aș fi spus nimic din astea, dar, că ai vrea, mi s-a părut!
Nu știu, deloc, de ce-am făcut-o, că sfaturi, chiar nu mi-ai cerut!

Sufletul meu... fii liniștit! Dă-ți, în sfârșit, întâietate!
Împacă-te cu tine,-acum, că dragoste ai pus în toate!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Absență...

.. în faptul dimineții
se-nghesuie o tăcere-apăsătoare,
prin ceața ce tresare
un gând rupt dintr-o întrebare
se scurge parcă legat la ochi
din trupul care doare,
mă încearcă o tristețe...
basmaua ceții ruptă
încerc să ascund
atunci când te privesc,
nimic nu e la loc
dar tac,
nu vreau să simți
că dincolo de zidurile ceții
e un tipăt
ce alunecă încet
prin vorbele prea multe...
mi-e trecerea tăcută
prin vremea de afară
și poate urmărești
în ora ceasului de seară
absența care doare...
eu... am să tac
voi trece totul
în câteva pagini...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Fără oprire...!

Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!

Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...

Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!

Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...

Aș vrea să fiu iubită cât iubesc...!
Așa eu definesc o fericire,
Pe care tot visez s-o întâlnesc...
Și doar așa e viață cu împlinire!...

Și sunt evoluată întru toate...!
Și mult crescută în toleranță și iubire,
Aș vrea să vezi și tu asta, poate...
Și-atunci mă vei iubi fără oprire...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Final

... Și dorul de tine, nu mă mai doare –
Chiar dacă-n suflet port doar ninsoare
Și-n inimă sloiuri de vânătă gheaț㠖
Dar merge-nainte banala mea viață.

Știu: profețesc doar iluzii și vise –
De-oricine dorite – de nimeni atinse.
Iubirea e țelul spre care țintim
Dar cel mai adesea în ură sfârșim.

Cad stele din ceruri, comete se sting,
Tristeți și depresii într-una mă ning.
Urzit-am iluzii, fără vreun rost
Începuse bine – s-a sfârșit prost.

Când unul iubește și altul mimează
Iubirea... în suflet nimic nu vibrează.
Și asta se simte din vorbe, din fapte
Și false sunt, astăzi, suavele-ți șoapte.

... Și dorul de tine, nu mă mai doare –
Ninsoare-i pe tâmple – în suflet ninsoare;
În ochi port tristețe și-o umedă ceață
Și inima-i toată o vânătă gheață...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

Țărmul de dor

Dintre vise cuminți
Transformate-n dorinți,
Se mai naște un dor, nedorit, arzător,
Și plutește prin zidul icoanelor vechi
Așezate perechi
În intrânduri străvechi
Dintr-un cer străveziu c-o privire de fiu
Ce se-ntoarce, mirat, încordat și târziu,
La o casă de lut
Părăsită-n trecut,
La o viață ce-a fost și din care-a plecat
Pe un drum cu un rost
De pe-un țărm neștiut.

Iară dorul acel
Din icoane-n rastel,
Îl zărește privind și l-ar vrea jinduind
La un vis și un dor
Mult dorit,
Arzător,
De icoane străvechi,
Așezate perechi
În cotloanele vechi
Dintr-o casă de lut
Cu un rost și-un trecut
Luminos, cunoscut,
De pe țărmul știut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Himeră

Hai, lasă-mă să te sufoc
Cu dorul stins în lăcrămioare,
Luat pe seară dintr-un foc
Ce arde-n scântei-inimioare!

Azi mă îmbrac în levănțică,
Brățări îmi fac din flori de meri.
Doamne, ce dor îmi e de tine,
IUBIREA mea, de nicăieri!

Din liniște, vii către mine,
Te voi vedea alaltăieri,
Ne vom iubi în niciodată,
În toamna fără mângâieri.

Simțind la fel de greu durerea,
Ne-apropiem de Infinit
Și când credeam că-mplinim vrerea,
Ne împiedicăm de... sfârșit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Și... (despre noi)

Motto:

Pierdut e trenul ce l-ai pierdut spre mine,
Asemeni unei ploi de care fugi...
Și dintre toate iubirile-ți străine,
Eu fost-am autentică de-atunci...

Și nu ți-a dispărut nici dorul... deși, ești mândru să mă suni...
Și ceas de ceas gândești amorul... ce doar cu mine știi s-aduni.
Și te gândești clipă de clipă... ce mai fac eu și cum îmi e...
De dragoste, plânge-o aripă... și inima-ți întreabă: "ce?"

Și mă dorești să-ți fi aproape... deși te-ngreunezi greșind...
Că poate, poate, totuși poate... eu am să vin, gonind, venind...
Și te întrebi de simt ca tine... oare și eu la fel tânjesc...?
N-am să te las să știi de mine... deși la fel mă perpelesc!

Și totul are timpul său... când sita cerne și s-alege,
Ori de e bine, sau de-i rău... ori de se-oprește, sau mai merge...
Când tu îți simți inima plină... de-nțepături și apăsare,
Să știi că nu sunt în lumină... și te visez cu o chemare.

Nu pot să fiu eu fără tine... nu mă-ntregesc așa cum sunt...
Dorințele îmi sunt divine... și te iubesc peste pământ!
Sper să îmi simți inima caldă... ce arde tot mai nelumesc...
Să-ndepărtezi gândirea fadă... să simți ce dragoste-ți nutresc!

Și vine totuși și finalul... îl tot aștept să vină acum!
Vreau să înving și s-ating malul... nimic să nu fi fost doar fum!
Și te iubesc fără să vreau... așa cum mi-a fost scris să fie...
Clipe din ieri, ce doar erau... să mi le dai de-acum doar mie!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Viața-i un cântec

Când viața-i o luptă
între bine și rău,
când timpul nu-ți lasă
nimic al tău,
când totul pare-o glumă
în viața ta,
ascultă mereu
de inima ta.

Dacă nu știi
să te ridici când ți-e greu,
în jocul vieții
ai să suferi mereu;
dacă-nainte
nu știi să privești,
încearcă acum
și-ai să reușești.

Destinul te lovește
când nu te-aștepți,
dar nu sta închis
între patru pereți;
luptă înainte,
știu că nu e ușor,
ai încredere-n tine,
din asta nu o să mori.

Nu da-napoi
orice s-ar întâmpla,
nu-ncerca să fugi,
viața-i numai a ta;
învață să câștigi,
învață să pierzi,
și-ntotdeauna
în tine să crezi.

Viața-i frumoasă
pentru fiecare,
cu-atâtea necazuri,
toți pot să zboare;
învață să profiți
de fiecare zi,
viața-i un cântec,
n-o irosi.

poezie de
Adăugat de Mihail SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Georgeta Radu

Sugestie

Învelește-te cu timpul! Doar așa n-o să exiști!
Deci, poți să-ți bați joc de-oricine și de toți îngerii triști!
Transparențele opace te-or feri de judecată,
îți vei savura în tihnă partea ta întunecată.

Dar nu vei avea cu cine să te bucuri și să râzi!
Numai dac-a ta oglindă îți va scoate ochii hâzi,
o să înțelegi, probabil, că ești singur, n-ai scăpare.
Vei visa la evadare, îți va fi timpu-nchisoare..

Când vei vrea să te asculți, nu vei auzi nimica,
pentru că, pierdut de toți, vremea ți-este inamica.
Gândind la pustiul lumii transformată în ulcele,
în orice clipă cinstită, vei simți doar doruri grele.

N-ai trecut, nici viitor și nici prezent, că-s alte legi,
te vei strădui zadarnic, de vei vrea să le-nțelegi.
N-ai nici mamă, n-ai nici tată, de nimic nu mai ai parte,
dar ai poarta ferecată, ți-ai cedat dreptul la moarte.

Vei păstra doar amintirea ce te-o chinui în veci,
nu vei mai găsi IUBIREA printre lacrimile reci,
ce-ți vor îngheța obrazu-n marea de nemângâiere,
clocotind în valuri stinse de-ntuneric și tăcere...

Și ai să-ți dorești uitarea, dar nicicând n-ai s-o găsești,
pentru că a fost lăsată doar în legile-omenești...
Învelit în timp, odată, n-oi putea să mai fii om...
Te-ai căzut din dreptul ăsta, cum cade frunza din pom...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rană și Leac

Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmașa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat și-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.

La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o știe luna,
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.

Și aș zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrățișai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.

Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi știu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.

Ispite multe am, din zori în noapte,
Dar fără una m-aș simți sărac.
Și-l rog mereu pe Dumnezeu în șoapte
Să nu te ia din mine, să-mi fii Leac!

poezie de (29 martie 2019)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zadarnic

Cercul ochilor în jurul tău se prinde,
Tu ești la judecată fără avocat,
Și-i greu de explicat chiar tot ce s-a-ntamplat,
Și-i greu de înțeles cum ea te poate vinde,
Și ultima speranță din suflet se desprinde,
Tu nu mai ai a spune nici două, trei cuvinte,
Și realizezi cu ură că singur ai luptat,
Și nu-i așa frumos cum ți-ai imaginat,
Un gând lăsat în urmă, privirea înainte,
Și-aceleași amintiri se răscolesc în minte,
Și spune unde-i rostul în lupta ce-ai purtat?
Căci în final din toate nimic n-ai câștigat,
Zadarnic ai iubit, zadarnic ai sperat...

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie

Când totul se pierde

Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.

Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spațiului - cel fără de nume.

Viața nu s-a sfârșit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în așteptarea ființei ce se revolta
cândva, undeva, în țara uitării...

Totul este la locul său ca altădată
deși totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spațiul fără de timp,
în timpul fără de spațiu...

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Tatăl nostru

nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Georgeta Șuta

Val după val

Mă ceartă și marea val după val,
pe țărmul care din imensitatea lui
a rămas doar o dungă de pământ,
poetic sau straniu numită mal...
Mă ceartă și vântul cu stropii lui reci
venit să-mi scuture gândul
într-un tern si tainic amurg
cu raze pierdute prin norii buieci.
Mă ceartă și dorul din mine
prin strigăt mut sufocat de valuri
doar soarele mi-e mângâierea cea caldă
pe țărmul cel rece al lumii marine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" – infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu – nimic
Din care a apărut acest infinit?

Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".

poezie de (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Când...

Când soarele se-ascunde
și nu vrea să se-arate,
tu te întreabă: Unde?
Când? Cum? Ce nu se poate?
Când soarele pătrunde
în suflet și în casă,
nu întreba de unde
norocul te apasă!
Când soarele revine
în inima-ți pustie,
socoate că destin e
ca rostul să ți-l știe!
Când rânduiala vieții
te duce prea departe,
sfințire dă bineții;
așa ți-e scris în carte!
Când rostu-n astă lume
doar Cel de Sus îl știe,
te bucuri că ai nume,
destin și fantezie!

poezie de din Poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook