Bătrâna: Omul acesta se străduieşte să ne jefuiască. Îşi dă toată silinţa. Ar merita răsplătit într-un fel. Şi noi nu avem un ban în toată casa.

replică din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna: Hoţul acesta este un om foarte cumsecade.
Bătrânul: Acuma s-a ratat. S-a dus să îngroaşe rândurile oamenilor cinstiţi.
Bătrâna: Mai rar se poate să te prade unul ca el.

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna: La poliţie? Avem oare la noi în ţară poliţie?
Bătrânul: Parcă am văzut undeva. Într-un film poliţist.

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna: Am fost săraci de la început. Toată viaţa am fost ocupaţi cu munca. N-am avut vreme să ne îmbogăţim.

replică din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care, de-a lungul vieţii, şi-a luat rămas bun de la plăcerile şi de la podoabele trupului, pe care le socotea străine de el şi dăunătoare, omul care, dimpotrivă, şi-a dat toată silinţa să înveţe ceva, care, în loc de podoabe străine, a vrut pentru sufletul său podoabele sale adevărate: cumpătarea şi dreptatea, curajul, libertatea şi adevărul, omul acesta trebuie să aibă încredere în soarta sufletului.

Platon în Phaidon sau Despre suflet (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teofil: Ai sculptat şi un crucifix...
Brâncuşi: Adevărat. Eram bolnav, într-un spital elveţian. Am făcut un crucifix minunat! Şi Dumnezeu m-a răsplătit tot cu o minune... M-a vindecat...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna: Pentru a ajunge dincolo de mormânt, trebuie ca cineva să te înmormânteze în prealabil.
Bătrânul: Nu rămân eu pe-afară. Mă înmormântează ei.
Bătrâna (Începe iar să croşeteze): Care ei?
Bătrânul: Ştiu eu? Biserica, Sanepidul, tovarăşii de idei... Aş vrea să mă spovedesc. Vreau ca cerul să-mi ştie păcatele...
Bătrâna (Lucidă): Lasă că cerul e bine informat.

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Dacă moare înainte de interviu, vreau banii înapoi!
Gigel (agitat): Se va trezi, oameni buni! Trebuie să-i administrez o doză de adjuvant. Suferă de sindrom cerebro-organic. Doctore! Dă-i repede nişte nicergolină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, metacrilat de metil...
Iordan (cască): Şefule! Nu avem decât tocană de legume...
Gigel (dojenitor): Omule! Tocana e pentru noi. (Arată spre Adam.) Mortul acesta are nevoie de medicamente compensate!
Iordan: Mai avem ceva antinevralgic...
Gigel: Foarte bine! Dă-i antinevralgic!
Iordan: O tabletă?
Gigel: Dă-i toată cutia! Antinevralgic avem pe stoc!

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din gândurile omului

Omul,
toată viaţa, cât trăieşte,
la trei lucruri se gândeşte.
Cum să nu îmbătrânească,
Timpul în loc să oprească,
Muartea cum s-o păcălească.

Bătrâneţea-haină grea-
nu poate scăpa de ea.
Oricât de mult se fereşte,
de-îmbătrânit, îmbătrâneşte.

În zadar se străduieşte.
Timpul în loc, nu-l opreşte.
Oricât de mult îl măsoară,
omul moare, timpul zboară.

Toată viaţa de-ar lupta,
moartea n-o poate înşela.
Tot îl ia din astă lume.
El se duce, ea rămâne.

Până-la urmă, iese bine.
Ceva, ceva tot ia cu sine.
Fără să mai stea pe gânduri,
ia o cruce şi trei scânduri.

poezie de Dumitru Delcă (28 septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Oltea: Cine-a învins?
Ioan: Moartea! Ca-ntotdeauna. Credeam că sângele păgân e negru... Când colo, e purpuriu, ca al nostru... Într-un ceas, toată dumbrava s-a făcut roşie...

replici din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au năvălit peste noi, să ne jefuiască, trei agresori vestiţi: Traian, Baiazid şi Mohamed! De ce ridicăm statui doar primului?

aforism de Valeriu Butulescu din Toamna cuvintelor (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta e omul. N-are motive şi, totuşi, trăieşte.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece, insensibil, nemişcat - omul acesta cred că e un zeu.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul acesta e o comoară. De aceea trebuie ţinut sub cheie.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna? E toată numai fuste.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu excepţia mea, toată lumea e vinovată!

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul acesta dă mereu din umeri. Dovadă a faptului că a zburat cândva.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lazăr e un exemplu de exploatare sclavagistă. Omul acesta muncea post-mortem.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi cei care şi-au dat toată silinţa, au primit-o vreodată înapoi.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nasul meu trăieşte cu impresia că toată ziua mă uit la el.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat şi, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, îşi lucrase un car şi-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ş-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proţap cu toată puterea, dar carul nu ieşea. Ştiţi pentru ce? Aşa: uşile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumeţul l-a învăţat să-l desfacă în toate părţile lui, să le scoată pe rând afară ş-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc.

Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!