Angi Melania Cristea

Rueda

merg prin orașul cu statui galbene
(trecători onești mă ignoră)
mă opresc lângă fântâna arteziană
unde în fiecare vară se țin spectacole
iar stropii de apă
udă iarba încărcată de pesticide
(e un program între 16 și 21)
poate de data aceasta splendoarea cartierelor de muncitori
va înlocui grădinile suspendate din centru
și /slabi de înger/vom mărturisi că ne iubim
lângă biblioteca Aman
tu și toate cărțile adolescenței prinse ca un ecuson
de inima mea cu o mie de volți

îți voi spune că seara aceasta am obosit la rueda
și nu o să mai pot să ascult știrile despre căderea guvernului
cuvintele se vor înroși măduva lor va curge spumos
iar tu mă vei aștepta 5 ore vizavi de universitate
exact ca atunci când am uitat de prima noastră întâlnire
și ți s-a părut că sunt prea fițoasă pentru un oraș de provincie
și nicidecum poetă ( nu obișnuiam să fiu eu însămi)

de obicei mă deghizez în ceea ce tu detești
sunt șoarece pământ negru camion defect scări rulante polițist nou-născut porta-voce zgârie-nori
trăiesc pe silent mood

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Citate similare

Angi Melania Cristea

arșița verii -
copiii din fântâna arteziană
râd în cascade

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

JOC

Se rotesc toate stelele în rănile mele
vrând să-mi astupe urletul înfometat de tăcere,
de ce mă cerți? viața e un joc pe scări rulante
cu tristețea asta îmi termin zilele,
nu mai suport nici o amânare,
trăiesc jucându-mă pe scările rulante
al ultimului val...
nu mai alerg...
fericirea ne duce exact unde trebuie să fim
în rest, viața e un joc pe scări rulante...
14.03.2021

poezie de din Volum nou, Amprente (14 martie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Suave arome ale reginei-nopții.
Inima palpită lângă luminișul
unde ne-am adăpostit de fulgere.
Lângă izvorul limpede
îți simt setea tulburătoare.

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Last October

frunze și pantofii mei cu toc firav
țigările tale stinse pe pământ
până mai ieri dragostea ca un greier rătăcit
în fântâna arteziană
și toate toamnele cu rujul siclam...

dincolo de casa păpușilor mama tânără
râde spre tatăl meu care își vâjâie motorul
nu a cunoscut eclipsa vieții
venită de pe dealuri aroma vinului a îmbătat
nefericiri prezente

din octombrie vom circumscrie letargii
și vom semăna nebunia nopților în doi
pe terasa îngustă a blocurilor
tu și larma sturzilor din grădinile orașului
vă veți ipostazia

clipele sunt purtate în lesă ca un câine comunitar pe care nu îl revendică nimeni
iar noi tragem retușuri cu toamna aceasta
peste anarhia umbrelor îndrăgostite
apoi dăm foc frunzișului
nerisipit de ciclon

toamne se răsfiră se pliază devin
mai noi decât pantofii de carton ai morții

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Orașul de lângă coline

În orașul acesta oamenii beau capuccino
în diminețile când albatroșii urcați pe vestigii
sparg liniștea istorică
un negru mărunt mătură aleile și salută turiștii
cu un zâmbet cât piața Spaniei
pe străduțe sunt înghesuite motociclete rudimentare
iar tu îți faci selfie lângă Fontana di Trevi cu mulțimea
isterică de anonimi venețieni

simți cum dependența de oraș crește
precum serotonina
iar dialogul imaginar cu statuile acestuia
te transformă într-un scrib ce prescrie
poțiuni de fericire

pe la taverne femei tinere râd în cascade
cu porțiile neterminate de paste în față
bărbați îngândurați trec pe lângă vitrine
ispitiți de ploaia nesfârșită
preocupați să ocolească vânzătorii sordizi care vând umbrele
în centrul istoric se rotește orologiul vechilor clădiri
atât de tare încât miroase a timpuri moderne
urbea cu mii de columbi voiajori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Testimonial

povestea celor o mie și una de nopți decolorate
umblă pe la colțurile cartierelor
unde torc pisici și se împarte bere

zic unii că lirismul cade de la balcoane
între sânii femeii tale
dar nu au idee cât de obosită este aceasta
de orice vorbă zornăitoare
chiar și de selfie-ul autodistructiv al dimineții
când ea este mai mult o povestire scurtă
cu puțini pixeli

îmi aduci trandafiri și atâta dezordine mentală
apoi tai cablurile ce îmi susțin deruta
și populezi realitatea cu mituri ale străzilor
animate de pink emoji
parcă am mai putea să ne xerocopiem viața
de tot atâtea ori cât este nevoie
atunci când amintirile ne părăsesc cu vacarm
și un resentiment asumat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Strada cu portavoce

eu încă sunt aici pe strada Ispirescu
dar cartierul nostru este în carantină
și oamenii se răsucesc în izolare triști
îmi este dor de primele noastre zile
când ne plimbam prin parcul Romanescu
azi parcurile sunt inchise și orașul tace prins
într-o capcană nevăzută

mai știi când ne vedeam la chioșcul de ziare?
toți bătrâneii ne vedeau îmbrățișați
și te iubeam cu magică putere
azi toți bătrânii din orașul nostru stau în case
iar virușii își instalează umbra
ca un tentacul întunecat peste oraș

parcă ai fi încă pe strada aceasta cu râsul tău gălăgios
nu văd însă decât ferestre închise și ambulanțe care trec
văd doctori și bolnavi/o lume-n agonie
este atâta moarte în jur iar ție
îți mai e dor de cartierul nostru colorat
de liniștea în care ne-am iubit cu-adevărat și simplu
fără să ne gândim că timpul /și el bolnav/ orașul îl va ucide

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Echinocțiu

Nu aș vrea să văd inima ta locuită de un vid,
de aceea îți întind paharul cu bere neagră
și îți cer să reînvii fibrele arțarilor căzuți la echinocțiu.
Tu știi exact din ce este fermentată licoarea existenței și îmi porționezi fericirea
așa cum ai îngădui orbului un rai al luminii
și celui îndrăgostit sfințenia singurătății.

Citesc despre femeile care aleargă cu lupii
și o contrazic pe Sophie. Nu există lupi conduși de femele!
Dragostea nu este un perimetru unde te poți așeza, ci un fel de sagrada familia.
Părinții părinților au trait și trăiesc după arhetipul haitei care se teme de foc,
eu însă am aprins focurile peste deal și ți-am strigat să găsești vocea tic-tacului,
secundele cu potențial
când stâlpii lumii
sunt corifeii din ultima linie.
Am tras aer lucid și am răsturnat situații, ți-am fumat iluziile, lume perfectibilă!

Visez să se nască oamenii-infinit, cei care trăiesc între zenit și zefir...
Nu mi-ai pus întrebări prin perfuzii de teamă că aș fi putut ieși din luminator,
de aceea sunt astăzi în prima linie, hanibal ante portas, într-o cetate de politruci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Zofia Walas

Margarete

Doar margarete înfloresc în curte.
Și-au întins florile până la scări.
Ca să ajungă până aici au urcat dealul.
Așa puternice sunt grădinile noastre.

Și marele castan se pleacă adânc,
Crengile uscate și le-a acoperit cu flori.
Cu frunzele sărută margaretele și iarba.
Că nu-ți vine să crezi că e așa bătrân.

Cu ramurile sale atinge iarba,
Baldachinu-i acoperă rotundul pământului.
E-atât de mare și se pleacă adânc.
Trebuie să vezi pentru a putea crede.

Iar fântâna aceasta, care cândva dădea
Apă celor însetați, atâția-ani la rând
Oameni au băut din ea, animale și păsări.
Ba chiar și florile, în anotimpul uscat
Au supt rouă înainte.

Când merg acolo, iar oamenii îmi spun:
"Nu mai e nimeni, au plecat cu toții",
Știu că-i așa, și totuși nu cred întru totul.
Au rămas încă fântâna, castanul,
Și aceste margarete.

poezie de , traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în poloneză.
Angi Melania Cristea

Imago vieți

orașul cu porți imense
și cerul lui feliat...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră
de parcă ieri decoram cu ace de brad
urma scrisului

țin în mâini cartea cărților și îți dau
să bei din toate sticlele posibile
pe centru curg fluorescent ideile mele
despre platitudine în artă
iar ceasul din turn
ruinează timpi vii

toate aceste nestări ornamente kitschoase
ale existenței
sunt sentimentele roșii dematerializate
ce palpită sub microscop
falii ale eului care cochetează
cu niște ore ludice
pe podul minciunilor
fără conectorii universali imagovieti

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Vara la oraș

în serile acelea tinere de poezie
alunecam printre luminile orașului-caracatiță
era atât de vară atunci
încât mirosea a tei hârtia de scris
iar palmele mele transpirate
ți se înfingeau în omoplați

câinii nimănui
se încordau prin parcări
vara le înflorea în orbite iar
setea le umfla limba demențial
seara își lingeau smocurile de blană
cu demnitatea unui câine crescut
între blocuri

în vara aceea prin oraș s-a scris mult
m-am îndrăgostit pe strada Ispirescu pe când vecinii mei
ascultau la radio

contractul cu poezia este de lungă durată iar verile astăzi miros
a celuloză
și a câini uitați în adăpost
dragostea este însă ca în timpul
holerei
ruptă din poezie preț de un anotimp

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Peturi

din trecut vin imaginile și mirosurile
piața mare cu legume pe trotuar
Craiova aceea sordidă
în care trăiai dupa niște ritualuri
bine implementate
cu vecini masochiști care întindeau rufe
la ferestre
și apăsau pe stingător ori de câte ori
suna la interfon un creditor

pe atunci trenul accelerat urca în mintea mea
până în acel București edenic
unde paiațele de politicieni făceau față fluxului monetar
aici se vindeau oameni de-a dreptul
iar pe trotuar vedeai doar urmele afișelor electorale
însă în acest paradis fiscal mă simțeam
împlinită
departe de orașul lasciv al Craiovei
întinsă pe tarabe la pagina 1 cu toate organele la vedere
/ochi picioare plămâni/ așezate temeinic
între munții de tuș
al căror scris va înroși palmele umede ale zilierilor
de la AFI Center

încă simt mila aceea imensă pentru orbii surzii și impotenții orașului
ei se multiplicau la secundă eu muream
sufocată de noxe
într-un Cișmigiu încă viu
între blocuri de beton și miliardari de carton
lângă ghenele roz peturiartistice

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Portret în sepia

Zilele acelea cu incandescențe și nestarea ta,
Lumile, portretul meu în creion...
Toate sunt doar sedimente peste care
Voi suprapune stele eliberate de gravitație.

Din oraș se scurge uleiul zilelor
în sepia
Și așteptarea se multiplică devenind un cataclism violet.
Probabil dragostea se hrănește la ore fixe
Cu artificii și timpi paradoxali;
Numai tu simți zăpezile care cresc sub cartiere, agonia firului de iarbă ce încă pulsează!

Hai să alergăm spre centrul civic,
unde vor defila soldați de paradă!
Să ne înnodăm inimile de Arcul de Triumf
ca niște saltimbanci deveniți eroi peste noapte,
liberi în orașul cu politicieni instabili
și cu seri nesfârșite de poezie.

Toamne și caravane cu melancolii...
Tatăl meu așezat drept în inima orașului
de muncitori...
S-ar putea să îmi recuperez antisentimentalismul
de pe rafturile de la Cărtărești,
unde mișună populații de viitori
oameni fără nicio emoție.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Iubirea aici

Unde mă cauți? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru și verde livezi,
Roșul din macii născuți de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii

Unde te uiți? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni și prea cruzi,
Buzele lor ce așteaptă la sân,
Șoptesc unde sunt, le ascultă... îți spun

Cum de aștepți și cum de nu simți?
Sufletul spune, dar încă te minți,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, așteaptă s-o iei

Unde exiști și unde iubești?
În lumea aceasta sau vise cerești?
Vino aproape, aproape îți sunt,
Iubirea există deja pe pământ...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Poem brut

zilele cu tine erau de neînchipuit cu infinite emoții
și certuri silențioase//zilele mai lungi decât era firesc
pictate în culori de apă
și orice dialog între noi era atât de calin
fără umbra misterioasă a poeziei
fără drogul ei pur// dialog pe note joase
țineai ambele mâini în buzunar iar eu încă de atunci
visam orașe mari liniștea de 2000 de carate
nu-mi pria
felul tău de a fi insolent veșnica ta grimasă
mă făceau să te iubesc cu peste 1000 de cai- putere
cu forța aceea care face dintr-o femeie un cântec brut fără negativ

și iată că daimonul artei m-a prins în centrifugă
și îmi rotește toate stările//toate sentimentalismele
lipsa ta de reacție la orice discuție imaginară
adună în mine poeme de pagina 1
și (mă îmbrățișezi impetuos) poate singurătatea nu este pentru noi
mai știi când alergam de oriunde pentru 20 de minute
fix cât trebuie să salvăm anii aceia teribili
de parcă nu cunoscusei încă zăpezile de pe Postăvaru
și te iubeam cu nebunia artistului fără mască

hai, vino la teatrul național azi plouă și nu poți
pleca definitiv
doar tu poți suprima anxietatea ce îmi inundă spațiul vital
teama stupidă de semenii mei
sunt repetiții și îți voi recita eu însămi ca niciodată
despre existența în nonculori
știi că sunt poetă și orice aritmie îmi displace
doar tu poți să trezești orașul să te strecori prin moloz și chioșcuri de ziare
așa au început să fie diminețile pe bulevard
cu tot mai puțini oameni
//ore decuplate din mulțime//

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Trepte

vezi, treptele scad, răsăturile curg
sunt flori carnivore ce se întind
până în suflet, pionier al sentimentelor volatile,
beau stropi de aer decantat și mă așez în orașul vieților noastre
singură cu statuia care îmi explică de ce nu poate
traversa universul

ar vrea să fie o zi acel submarin galben
care străbate mări
o statuie îndrăgostită ce poate dansa ca o paiață
iar eu
voi fi
poeta
care citește
Biblia
în piața fără statui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diana Niță

Lângă mine

Hai cu mine, dar nu-mi arăta drumul,
Hai lângă mine, din doi să devenim unul.
Stai cu mine, dar nu mă întreba nimic,
Stai lângă mine, ascultă și ceea ce nu zic.
Rămâi, chiar și atunci când timpul trece prin noi,
Ne lasă goi și dezgoliți de nevoi.
Așteaptă cu mine, tot ce nu poate fi așteptat
Așteaptă lângă mine, clipa unui sărut furat.
Cheamă-mă lângă tine, când ești doar jumătate,
Piesa perfectă, pentru a fi o unitate în toate.
Lângă mine, se deșiră și timpul,
Nu pleca, îți voi spune mai târziu motivul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

durerea mamei -
zile fără ursitori
lângă leagăne

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

somnul pruncului -
lângă sânul mamei stă
obrazul călduț

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

câinii de pază -
numai vecinii lângă
perdeaua albă

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook