JOC
Se rotesc toate stelele în rănile mele
vrând să-mi astupe urletul înfometat de tăcere,
de ce mă cerți? viața e un joc pe scări rulante
cu tristețea asta îmi termin zilele,
nu mai suport nici o amânare,
trăiesc jucându-mă pe scările rulante
al ultimului val...
nu mai alerg...
fericirea ne duce exact unde trebuie să fim
în rest, viața e un joc pe scări rulante...
14.03.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (14 martie 2021)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.