Să nu mă ierți, Doamne ...
Doamne,
n-am numărat niciodată bucuriile
și mângâierile și clipele de fericire
cu care, din pruncie, m-ai învățat
să-i slujesc pe cei din jur!
N-am numărat nici iertările de cu seară
greșiților mei;
nici zâmbetele dis de dimineață,
oferite, cu îngăduința Ta, semenilor!
Știu că, prin zâmbirile din zori
și iertările din amurg,
eu îmi alcătui zilnic,
un mic Eden, cum ți-ai dorit Tu!
Și că, aceasta e treaba mea, pe Pământ!
Știu că, Tu m-ai ales pe mine,
ca să-ți înfăptuiești Binele!
Doamne, cu toate acestea,
nu m-am învrednicit niciodată
să-mi număr creditele de răsfăț divin,
și concesiile de bunăstare pământeană!
Iartă-mă, Doamne!
Dar, Doamne, număr în fiecare zi
iubirile confiscate, refuzate,
reprimate de mine semenilor mei,
fără voia Ta!
Iar ele mă dor într-atât,
încât simt cum, fiecare
golește ireversibil,
cupa din mine a Binelui Tău!
Pentru aceste nevrednicii,
Doamne, să nu mă ierți...!
rugăciune de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
N-am numărat fericirea
N-am numărat niciodată pașii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Și nu știu dacă vor fi fost suficienți!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremației, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar știu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!
N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înțelepțire!
Dar știu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseții nu le voi fi ținut seama...
Poate le-am spus de prea puține ori!
Dar știu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!
N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reușite, din cauza propriei dureri!
Dar știu că, pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptății și Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai să alerg, ca să ajung la timp!
N-am numărat niciodată răsăriturile, diminețile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul să mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulțumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spațiul și Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuși!
poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să nu fiu
Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi și niciodată
Să Te laud, Doamne și să pot să-Ți cânt.
Legănată-n brațe m-ai ținut și încă
Mă mai porți cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.
Tu ești totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veșnicie pus-ai peste veșnicie
Și mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.
Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boțul gângav de pământ
Cum să nu-Ți fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi și noapte-adusă pe altarul sfânt?...
poezie de Adriana Cristea (10 august 2003)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu știu cum...
Eu nu știu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales și m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat și miluit!
Ce oare să-Ți fi arătat,
Că n-am avut decît păcat?
Cum oare Tu la un tîlhar
I-ai dăruit atîta har?
Cum oare-atît Te-ai aplecat
Și din adînc m-ai ridicat?
O, Doamne, știu: Tu m-ai primit
Și m-ai ales, căci m-ai iubit!
Pe tot întinsul viitor
Doresc să-Ți fiu ascultător,
Recunoștință arătînd
Iubirii Tale orișicînd.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel
Mă întorsesem strigând:
Unde este viața mea?
Doamne, ce-ai făcut tu cu mine
ca să-ți mătur cu sufletul meu
natura lucrurilor.
De ce m-ai pus să-l văd pe arbor, doamne?
Și, în genere, de ce m-ai dezrădăcinat,
făcându-mi picioare cu tălpi?
De ce m-ai blestemat să-mi fie
foame și sete?
De ce te-ai logodit cu mine, doamne,
dându-mi dor de femeia mea iubită?
Hai, mori și tu odată, doamne,
ca să fiu sigur că mor liniștit
și nelogodit
și plin de dor în sufletul meu
plin de dor.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alpinism în sine...
Doamne... te-am tot căutat prin intangibil,
ca să te citesc în mine, mai unită cu cea de azi...
Doamne... și cât de îndepărtată îmi eram
celei de ieri sau de niciodată...
Doamne... m-am rătăcit prin gândul că te mai caut,
mai singură decât mine, copila, cândva înlănțuită de cei care nu te căutau...
Doamne, oare mai am de spart piatra așteptării
cu lacrima împlinirii prin a te striga?
poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipește-mi, Doamne, sufletul... Geneza 29,34
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veșnică pe stînci.
Și uit de ani, de lume și de mine,
privind adînc în ochii Tăi adînci.
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deștept,
să simt și taina slăvilor senine,
și inima de om ce-ți bate-n piept...
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pîine-n veci și vin!
Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
și-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, Doamne, ești totul
Tu, Doamne, ești totul în inima mea
Pe Tine Te laud, te chem cu credință
Din tot ce am astăzi nimic n-aș avea
De n-ai fi Tu, Doamne, să-mi dai biruință.
Și viața din mine și sufletul meu,
Lumina din rugul ce-mi arde-nainte,
În toate acestea ești Tu, Dumnezeu
În toate acestea ești Tu, Doamne Sfinte.
Și-atât ești de mare și-atunci când mă cerți
Când stau cu durerea și vina în pleoape
Și-atâta mă mângâi și-atâta mă ierți
Și-atâta-n necazuri Te simt de aproape.
Și-atâta ești Doamne în sufletul meu
Că nu mai încape nimica în mine
Tu, Doamne, Tu, Sfinte ce ești Dumnezeu
Ajuta-mă, ia-mă și du-mă la Tine!...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine
Doamne, Doamne, ceresc tată,
Am pe umeri multe toamne,
Dar să știi că niciodată
N-am crezut în alte doamne.
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Cele 10 porunci - dare de seamă la Judecata de Apoi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, tot ce știu
Doamne, asta-i tot ce știu
Să privesc mereu la Tine
Sunt născută doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine.
Eu sunt Tu și Tu ești eu
Sunt copilul Tău cuminte
Fața Ta de Dumnezeu
Și oglinda dinainte.
Sunt zidire de pământ
Martoră-i și-acum țărâna
Dar mi-ai dat din Duhul Sfânt
Și m-ai legănat cu mâna.
Doamne, asta-i tot ce știu
Să doresc să vin la Tine
Sunt născuta doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine...
poezie de Adriana Cristea (10 februarie 2004)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
De n-am să văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată
Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare
De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o
Și să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am să mor de bunăvoie
Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt
Să nu mă lași în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar
În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am să vin desculță fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc
Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie
Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu
Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.
Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Doamne, ești Tatăl meu Ceresc
Și-acum vreau să-ți mulțumesc!
Fiindcă în fiecare zi mă păzești
Și-aproape de mine mereu ești!
Tu m-ai ferit de relele toate,
Mi-ai dăruit sprijin, sănătate.
Așa cum ai grijă în Cer de sfinți,
Ai grijă pe Pământ și de părinți!
Și de buni... ce mi-a lăsat suspine
Atunci când a plecat lângă Tine...
Doamne, apără-mi frumoasa țară
Fiindcă-i pleacă copiii mereu afară.
Îi pleacă... și tare necăjită rămâne,
Nu uita niciodată de ea, Stăpâne!
Doamne, la Tine mă închin,
Facă-se doar voia ta... Amin!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu voi fi eu
M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Și nicidecum n-o să-mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta și arde-n ochiul meu
Nici nu mai știu ce-ar mai putea să doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...
M-am închinat și m-am rugat cu frică
Să nu mă lași aicea pe pământ
Întinde-ți, Doamne, mână și ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.
Și-am să înțeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimțit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Și-ajută-mă să nu mai ies din ea...
Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu să Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...
poezie de Adriana Cristea (16 iulie 2003)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă 99-00-01
Căci singur
ca anul acesta
ca anul trecut
și ca de când
sunt
N-am fost niciodată
Dar
Doamne
Singurătatea mea
cea de toate zilele
dă-mi-o mie
și astăzi
Și nu mă du
în ispita singurătății
singurătăților
Și mă iartă
de toate
iluziile pierdute
cu voie
sau fără voie
Precum iert și eu
prietenilor mei
toate disperările câștigate
Și mă izbăvește
de mine însumi
Lăsându-mi
o Doamne
și iubita
și dragostea
și pe Eminescu
Cel cu Melancolia
fără de margini
și cu epicentrul
în fiecare
cuvânt
Apoi
din
cenușa
poemului divin
Ajută-mă
o Doamne
să-mi revin
Atât
întreabă
focul din cuvânt
Atât
răspund
tăcerile arzând
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unei broaște țestoase
Doamne, ajută-mă să redevin mieluța din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai șterpelit cloșca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Și era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptății tale, m-am zbătut ca peștele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însușire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (și continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poți da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuțitul la gât...!
rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne, vis...
Fă-mă, Doamne, vis de noapte,
S-aprind gândurile toate
Și stelele-n policandre,
Să culeg mesaje coapte,
Pentru zile mai bogate.
Fă-mă, Doamne, vis de ziuă,
Să colind lumea pe rouă,
Să râd soarelui în față
Ca o sfântă dimineață,
Nepârlită de viață,
Nici pe dos și nici pe față.
Doamne, fă-mă vis de primăvară,
Să-i sărut livada iară...
Să îi fur miresmele,
Să le împart cu fetele,
Cum împarți și tu voios
Bucuriile frumos.
Doamne, fă-mă vis de vară,
Să-i pictez amurgu-n seară,
Lunii să-i scriu poezii,
Că-i iubesc ochiul cel viu
Și mesajele trimise
Numai de tine înțelese.
Doamne, fă-mă vis de toamnă,
Nopțile versuri să-mi cearnă,
Prin crângul poeților
Să-mi trec albul tâmplelor,
Ca o romanță în floare,
Pe pagini nepieritoare.
Fă-mă, Doamne, vis de iarnă,
Să-i sărut tâmpla de doamnă,
Cu flori reci de gheață în geamuri
Și cu sărbători în ramuri...
Cu înțelepciune în versuri
În bogate înțelesuri.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu,
Că-mi știi rostul, după față...
Viața mea și traiul meu
Să le faci povești de viață,
Apă vie cu povață.
Fă-mă, Doamne, vis nestins,
Cu recunoștință nins
Și nu-mi spulbera speranța,
Ca într-o zi să-ți merit fața.
rugăciune de Valeria Mahok (21 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru toate, Doamne, vreau să-Ți mulțumesc
Pentru toate, Doamne, vreau să-Ți mulțumesc
Căci port în mine, chipul Tău frumos
Pentru că pe pământul Tău, Isus, trăiesc
Și în ochii Tăi sunt, Doamne, prețios.
Îți mulțumesc căci m-ai păzit în viață
Tu ai fost cu mine la bine și la rău
Mă strângi cu gingășie în orice dimineață
În brațul Tău Preasfânt de Dumnezeu.
Mi-ai fost alin în clipele durerii
Prieten credincios la vremea de necaz
M-ai mângâiat Isuse în ceasul încercării
Și lacrima cu drag mi-ai șters de pe obraz.
Îți mulțumesc că ai fost mereu cu mine
Speranță, Doamne, îmi ești pe al vieții drum
Ne-ai binecuvântat să avem pe masă pâine
Și ești așa de răbdător cu noi, milos și bun.
Îți simt prezența Ta, Isus, la orice pas
Tu mă ocrotești cu mâna-Ți iubitoare
De Golgota și visul veșniciei sunt atras
De chipul Tău frumos, de a Ta splendoare.
Tu ești în orice loc, în foșnetul naturii
În roua dimineții și în sunet de cântări
Îți mulțumesc, Isus, de dragostea Iubirii
De anii dăruiți cu binecuvântări.
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Doamne... (cântare)
Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog și Te laud și-Ți cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.
Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.
O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranța mea toata e-n Tine.
cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne, vis...
Fă-mă Doamne, vis de noapte,
S-aprind gândurile toate
Și stelele în policandre.
Să culeg mesaje coapte,
Pentru zile mai bogate.
Fă-mă Doamne, vis de ziuă,
Să colind lumea pe rouă,
Să râd, soarelui în față,
Ca o sfântă dimineață,
Nepârlită de viață
Nici pe dos și nici pe față.
Doamne, fă-mă vis de primăvară,
Să-i sărut livada iară...
Să îi fur miresmele,
Să le-mpart cu fetele,
Cum împarți și tu voios,
Bucuriile frumos.
Doamne, fă-mă vis, de vară,
Să pictez amurgu-n seară,
Lunii, să-i scriu poezii,
Că-i iubesc ochii cei vii
Și mesajele trimise,
Numai de tine înțelese.
Doamne, fă-mă vis, de toamnă,
Nopțile versuri să-mi cearnă,
Prin crângul poeților,
Să-mi trec albul tâmplelor,
Ca o romanță în floare,
Pe pagini nepieritoare.
Fă-mă Doamne, vis de iarnă,
Să-i sărut tâmpla de doamnă,
Cu flori reci, de gheață în geamuri
Și cu sărbători în ramuri...
Cu înțelepciune, în versuri,
În bogate înțelesuri.
Fă-mă Doamne, ce vrei Tu,
Că-mi știi rostul, după față...
Viața mea și traiul meu
Să le faci povești de viață,
Apă vie, cu povață.
Fă-mă Doamne, vis nestins,
Cu recunoștință nins,
Și nu-mi spulbera speranța,
Ca într-o zi, să-ți merit fața.
rugăciune de Valeria Mahok (21 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!