Tudor Arghezi

Bănuțul

Auzise și Dănuț
Că un ou e cu "bănuț"
Și credea că oul moale-i
Pușculița cu parale.
Avea ca vreo șase ani
Și visa să strângă bani,
Socotind pe uși, cu cretă,
Cât costă o bicicletă.
Scormonind pe la găini,
Pe subt cloști și prin vecini,
A stricat, pe neștiute,
Ouă cam vreo două sute.
Dar s-a pus plângând să zbiere,
De necaz și de durere,
Ce-a pierdut și ce-a găsit!
Că s-a mai și mâzgălit
Cu albuș cu galbenuș.
De atunci și pân-acuș,
N-a ajuns să se mai spele,
Că intrase mâzga-n piele,
A răcnit și-a mai țipat
Că măcar nu le-a mâncat,
Fierte, ochiuri sau răscoapte
La cafelele cu lapte.
El crezuse, baiețanul,
Că bănuțu-i gologanul
Sau un leu frumos și nou
Pus cumva în orice ou.
Nu știa că-i sta pe fund
Oului un gol rotund
Pentru plod și pentru pui,
Când ia trup făptura lui.
Că subt coaja strânsă caier
Stă păstrat un pic de aer,
Că trezit din nesimțire
Puiul mamii să respire...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Citate similare

Tudor Arghezi

Pe o piatră

Pe o piatră, subt un pom,
Îmbuca pâine un om,
Și din pom un titirez
Cerea fărâme de miez.
Acum, după-nvățătură,
Vine și le ia din gură.

Titirez ori vrabie
Zboară către albie,
Unde maica spală rufe.
Ar avea și el o scufe
Și-o batistă de clătit,
Care s-au cam murdărit.

Vrăbioiule vecine,
Rogu-te treci pe la mine.
Stai de-un an la noi în casă
Și de chirie nu-ți pasă.
Mă tot ții într-o minciună
Și n-ai dat măcar arvună.

Vrabia cum să plătească
La casă gospodărească?
Ea n-are în buzunar
Două parale măcar.
Toată lumea doar o știe
Că nu plătește chirie
Și stă-n pod pe datorie.

poezie celebră de din Abecedar (1940)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie

Pui de pom și pui de om

Un sâmbure de pom
Prinde viață din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viață-și ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalță,
Puiul de om se-alintă și se răsfață.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodește din plin,
Puiul de om își făurește destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om își construiește rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodește,
Atunci, puiul de om, îmbătrânește.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.

poezie de (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Tudor Arghezi

O zi

Ziua de ieri s-a ținut după mine crezând,
ca un câine flămând,
Că e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viața mea -
Și la o răspântie cu statui
S-a întors, văzând că nu-i.

S-a pierdut neputincioasă și pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.

Cine și-a pierdut o zi cât o viață
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă
ceață.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Lucian Blaga

Pe ape

Porumbii mi i-am slobozit
să-ncerce pajiștea cerului,
dar sfâșiați de vânturi
se-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei
inima mi-o-ngrop subt spuză
să-și țină jăratecul. Paserea focului
nu-mi mai fâlfâie peste pereți.
Dăinuie veșnic potopul.
Niciodată nu voi ajunge
s-aduc jertfa subt semnul înalt
al curcubeului magic.

Pentru un fagure sterp
mi-am ucis stupii flămânzi.
Cel din urmă dobitoc
cu-nțelepciune s-a prăpâdit.
Ochiul său profetic deschis
e singura veste prin neguri.
în mare rămâne muntele Ararat,
de-a pururi fund de ape,
tot mai adânc,
tot mai pierdut
fund de ape.

poezie celebră de din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Tudor Arghezi

Modele pentru joaca de-a vorbele

1. OMUL ȘI VRABIA

Pe buturugă subt pom
Îmbucă pîine un om,
Și din pom un titirez
Cerea fărîme de miez.
Acum, după-nvătătură,
Vine și le ia din gură.

2. VRABIA LA SPĂLĂTORIE

Titirez ori vrabie
Vino pîn' la albie
Unde maica spală rufe.
Ar avea și el o scufă
Și ciorapii de clătit,
Care s-au cam terfelit.

3. CHIRIAȘUL DE PRIPAS

Vrăbioiule vecine,
Te rog să treci pe la mine.
Stai de-un an la noi pe casă
Și de chirie nu-ți pasă.
Mă tot ții într-o minciună
Și n-ai dat măcar arvună.

4. VRABIA N-ARE PARALE

Vrabia cum să plătească
La casă gospodărească?
N-are ban în buzunar
Și nici buzunar măcar.
Toată lumea doar o știe
Că nu plătește chirie
Și stă-n pod pe datorie.

5. BIATA BABĂ

Dar nici maica nu-i bogată
Ca s-o ție fără plată.
Vrabia nu se gîndește
Că și baba se hrănește,
Ca să-i aducă în cioc,
Și ei, cîte-un glomotoc?

6. N-ARE CĂ I-AR DA

Vrabia ar vrea, săraca,
Să îi dea lapte ca vaca,
Și frumos, curat și nou,
Ca găina, cîte-un ou.
Lapte? Ia-l de unde nu-i.
Ouă? Face mici, cu pui.

7. VÎNATURILE

Ea se pricepe să- mpuște
Gărgăuni, omizi și muște,
Însă din așa vînat
Baba încă n-a mîncat.

8. VRABIA LA JUDECĂTORIE

Vezi că odată și-odată
O să iasă judecată.
Și-o să vie la proces
Vrabia cu titirez.
Și o să fie silită
Prin hotărîre citită,
După toate spusele,
Să-și ia catrafusele.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Do ut des

A dat bacșiș cât a putut
(Că tot dăduse iama-n bani)
I-a dat iubitei tot ce-a vrut...
Și-a luat și el, vreo zece ani!

epigramă de din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Florin Rotaru

Antrepriză familială

Viața e armonioasă
Pentru doi vecini de-ai mei:
El a ridicat o casă,
Ea ar fi stricat vreo trei.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două cântece ale eschimosului

I Evadând din eternitate


Omul a venit alergând fără chip pe suprafața pământului
Fără ochi și fără gură el alearga cu fața spână

Știa că pășește pe piatra morții
Știa că el era o stafie e tot ce știe.

Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un melc
pe care fulgerul l-a trăsnit
A fumegat până a ajuns un halou pârjolit în palma-i amorțită.

Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un păstrăv
dar a căzut o brumă albă și fierbinte
De pe hornul unei stele și peștele s-a risipit în cristale.

Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un șoarece
dar un suspin al timpului
L-a spulberat în firimituri de articulații.

A luat o piatră ascuțită și și-a găurit fața
Prin lacrimi și durere a privit planeta.

A găurit iarăși mai adânc și prin lacrimi și durere
A scrâșnit la fulger la brumă și la timp.

Atunci, zăcând printre oase pe cimitirul pământului,
A văzut o femeie fredonând în pântecele ei niște cântece.

El i-a dat doi ochi și-o o gură în schimbul unui cântec.
Ea a lăcrimat sânge, ea a urlat de durere.

Durerea și sângele erau viață. Dar omul a râs –

Cântecul merita prețul.

Femeia s-a simțit înșelată.


II Cum a început apa să cânte

Apa voia să trăiască
Ea s-a dus la soare s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la copaci ei au ars-o s-a întors plângând
Ei au putrezit s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la flori ele s-au ofilit s-a întors plângând
Ea voia să trăiască
S-a dus la pântece a întâlnit sângele
Ea s-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit cuțitul
S-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit larva și putregaiul
S-a întors plângând dorind să moară

S-a dus la timp a trecut prin aceeași ușă de piatră
S-a întors plângând
A început să caute prin tot universul nimicul
S-a întors plângând dorind să moară

Până când nu mai rămânea nimic din plâns

Zăcea în străfundul tuturor lucrurilor

Absolut epuizată absolut limpede

poezie de din Cioara. Din viața și cântecele ciorii (2022), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.
Lucian Blaga

De mână cu marele orb

Îl duc de mână prin păduri.
Prin țară lăsăm în urma noastră ghicitori.
Din când în când ne odihnim în drum.
Din vânăta și mocirloasa iarbă
melci jilavi i se urcă-n barbă.

Zic: Tată, mersul sorilor a bun.
El tace - pentru că-i e frică de cuvinte.
El tace - fiindcă orice vorbă la el se schimbă-n faptă.

Subt bolta aspră de stejar
țânțari îi fac o aureolă peste cap.
Și iar plecăm.
De ce a tresărit?
Tată orb, fii liniștit, în jur nu e nimic.
Doar sus o stea
de cerul ei c-o lacrimă de aur se desparte.

Subt frunze nalte mergem mai departe, tot mai departe.
Dihănii negre
ne adulmecă din urmă
și blânde mâncă țărna
unde am călcat și unde-am stat.

poezie celebră de din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Dacă mă lovesc tăios oamenii, mă doare cu tine,
iar durutul e mai rotund...
iar daca aruncă cu pietre peste sufletul meu... mă doare, dar amestecata cu dorul de tine, durerea pălește...
orice aș face... tu mă compui atât de frumos..
o alcătuire de țărână și zbor...
de durere și surâs...
de la suflet la trup și de la trup la suflet
Și nimic nu-mi mai atinge
vreo rană...
Vesmant cald... cuib de suflet fiindu-mi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Munca interioară este scopul nostru pe pământ. De vreo 10 ani mă doare-n fund de oricine crede altceva și tot de vreo 10 ani, viața mea devine mai bună în progresie geometrică. Nu am întâlnit pe nimeni care să aibă succes ALTFEL, decât făcând muncă interioară. Atunci când cauți rezultate rapide, construiești castele de nisip. Orice lucru solid, are nevoie de o fundație solidă. Cititul, experiențele trăite, eșecurile din care se învață lecții, reprezintă un proces de învățare și orice om care și-a dezvoltat măcar o abilitate în această viață cunoaște această "curbă de învățare". Gândește-te la viața ta. La ce lipsește, de ce anume suferi, ce visuri și dorințe ai. Pentru orice lucru bun pe care îl vrei, ai nevoie să parcurgi această curbă de învățare. Ce ai făcut azi pentru asta? Dar ieri? Sau săptămâna asta? Punând cap la cap aceste răspunsuri, îți poți prevedea viitorul.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orarul dimineții (Parodie)

Apetisanta și atenta mea soție,
Era de dimineață în bucătărie,
Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi:
Proaspete legume și vreo patru ouă moi,
Mezeluri, pâine neagră, cu unt și dulceață
Și-un suc de fructe, ea fiind o sugăreață.

Cu un furou cam scurt în care adormise
Ceva parcă simții urcând pe noi abscise.
Când, se-aplecă neașteptat de mult spre mine,
Zicând: - Azi ar trebui să fac sex cu tine,
Și asta repede acum, fără preludiu,
Fără a moșmondi cu plictis și cu studiu.

Brusc m-am luminat și am scăpărat cu ochii,
Eu adeptul chinuit de scurte rochii,
Și-am bănuit îngrijorat că poate visez,
M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez.
Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă,
Mi-am limpezit și biata minte aburoasă.

Am îmbrățișat-o ud și am accelerat
Pe masă-n bucătărie, n-am ajuns la pat.
A sughițat și-a țipat cu ochii-nfipți în grinzi,
De parcă operam pe viu oameni suferinzi.
Și-adoptându-mi piesa ei fără preludiu
Am pătimit, ca și colegul ei Claudiu.

Dar mi-a mulțumit la final cu tonul tandru,
Spunând c-am depășit chiar și pe Alexandru.
S-a îndepărtat fără furou spre aragaz,
Și am surâs s-aud că azi am fost cel mai breaz
Năuc din fire, dar fericit am întrebat
Ce s-a întâmplat, ce-a fost cu ea, și-a explicat:

Pe când țineam moi ouăle în mâna stângă,
Simțeam că plânge-n mine-un dor de mătărângă,
Și cum ceasul meu cu calendar mi s-a stricat
M-am gândit să fac și pentru tine un păcat;
Mi-am lăsat prieteni credincioși-n așteptare,
Deși dacă-ți măsor dorința nu-i mai mare

Totuși s-a pătat furoul cu-n sentiment gălbui,
Iar în cerul gurii am gustul încă amărui.

poezie satirică de (28 iulie 2013)
Adăugat de Stelian PlatonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Un cer de mucava

Te-am rătăcit cumva prin alte brațe,
Prin alte gânduri m-ai pierdut cumva.
Destinul toarce-n caier triste ațe
Noi împărțim un cer de mucava...
Tu ai ales cărările ușoare,
M-am procopsit cu un blestem pe cap;
În umbra plopilor este răcoare
Când zilele din ramuri se desfac...
Am câștigat de partea mea durerea.
Tu ți-ai jucat plăcerile pe-un zar
Și încă n-am ghicit a cui fu vrerea
De între noi iubirile dispar...
Înfiorate-oglinzile ne mint
Sau poate ochii noștri-s bântuiți,
Cerșim cărării stropul de alint
Dar la nonsens rămânem osândiți.
Te-am rătăcit cumva prin alte gânduri,
Prin alte emisfere m-ai pierdut,
Din tot ce-a fost mai sunt câteva rânduri
Și cerul ce privește abătut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
George Topîrceanu

Pastel

Din asfintit, de peste munte,
Rasfringeri rosii de amurg
Se sfarma-n licariri marunte
Si-n Dunarea umbrita curg.

Dar unda tulbure le-ngroapa
Când, subt rachitele din vale,
De-abia mai tremura pe apa
Ca niste coji de portocale.

Acolo jos, peste cununa
Intunecatului boschet,
Sclipeste-n aer semiluna
Din virful unui minaret.

Si parca zugravit anume,
Isi culca umbra până-n mal
Ostrovul izolat de lume
Ca un castel medieval.

El pare-o nava fermecata
Ce-a ancorat aici, subt munte,
Minune indelung visata
De valul Dunarii carunte!

A asteptat în nopti senine
Stralucitoare dimineata,
Când din adancul apei line
S-a ridicat la suprafata

Ca o gradina plutitoare
Cu pomi si pasari impreuna,
Cu florile-i ce rid în soare
Si noaptea tremura subt luna.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Grivei

Azi Grivei e mânios –
N-are nici un os de ros,
Căci stăpâna lui cea rea,
L-a prins când din vecini fura.

A furat vreo două ouă,
Pui și curci, parcă, vreo nouă,
Și deci când l-a dovedit
Stăpâna l-a pedepsit.

Se gândește, se sucește...
La nimic nu-i folosește...
Apoi strigă-n gura mare
Și-și cere smerit iertare.

Dar stăpâna-i supărată,
N-o să-l ierte niciodată,
Dacă fapta lui cea rea
Cumva, s-ar mai repeta.

poezie pentru copii de din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu clipi

N-am nici o amintire despre ce-a fost înainte de-a mă naște
Despre vreo teamă sau regret
Despre vreo anticipare sau durere
Despre credințe
Nimic
În curând mă voi întoarce acolo
Totuși, care-a fost scopul?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

pufos și galben -
spărgând coaja oului
puiul găinei

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Cirip

Veniră pîlcuri de Florii,
Din Sfîntul Munte și Ierusalim,
Cu călăuza unui serafim,
Peste prăpăstii, ape și cîmpii.

De Paște va trebui să fie
Praznice sfinte în Tării,
Clopote, coruri, liturghie
Și îngeri mulți, sute și mii.

Doi heruvimi au tras la noi
Și au găsit un cuib de lut
Gata făcut, bine făcut,
Cu cîlț ușor și scame moi.

Copiii ni s-au deșteptat
Cu stoluri în ferestre și pridvoare,
Și sfeșnicele s-au aflat,
Ale livezilor, aprinse cu o floare.

Văzduhul sună în viori
Subt ștreașinile-adînci și frînte,
Ele-a cîntare au purces din zori,
Căci oamenii-au uitat să cînte.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Justiția

Azi lupta strânsă cu Mafia,
Ce-a sărăcit crud România,
E fenomenul ce-a ajuns să fiarbă...
Dar se răcește... Justiția e oarbă...

epigramă de (22 martie 2010)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare acceptabilă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Judecata vulpii

În pădure locatarii
Hotărâră de-o adunare.
Vor să fie judecată
Vulpea, fiindcă-i vinovată.
Și ca-n orice adunare,
O să spună fiecare:
Pentru ce e vinovată
Și cum trebuie tratată.

Vulpea este acuzată
De o rață supărată:
- Mi-a mâncat ouăle, frate,
Le lua nenumărate.
Cuibul cum mi se umplea,
Vulpea iute îl golea.
Când am vrut a le-apăra
Ea la mine se dădea.
Dacă nu zburam pe dată,
Azi eram și eu mâncată.
Iar la a mea surată
I-a mâncat puii pe baltă.
Beții pui nevinovați:
Pentru ce au fost mâncați?
Și apoi cum să spună acum
Că nu-i vinovată? Cum?
Vreau să fie pedepsită
Și pe veci de veci oprită.

Un corb bătrân pe-o cracă
Nu putea ca să mai tacă.
Cu voce de bariton,
Cu o pană drept baston,
Aripele-n vânt și-agită:
- Vreau să fie pedepsită!
Vârsta mea nu a contat
Cașul când mi l-a luat.
M-a mințit, m-a lăudat
Pân'ce cașul am scăpat.
Și uite așa prin laudă,
Am ajuns în fabulă.
Fără frac și etichetă
Am ajuns și eu vedetă.
Ce e drept, am învățat:
Când prea mult ești lăudat,
Ca să nu întreci măsura,
Ține-ți tu închisă gura.

Vulpea-n apărarea sa
Începu a cuvânta:
- Eu, sanitara pădurii
Mănânc orice mortăciune.
Le consult și le descânt
De-s bolnave le mănânc.
Unele nu vor consultate,
Decât după ce-s vânate.

Iepurele supărat,
O lăbuță-a ridicat.
Se înscrie la cuvânt
Și începe el plângând:
- Onorat Complet, vă spun
Că ce face nu e bun.
De mici puii mi-i vânează
Și ea zice că-i tratează?
Nu minte în așa hal
Nici Guvernul Mondial.
Are-o regulă de hoți:
Pentru ea, bolnavi sunt toți.

Vulpea nu poate să tacă,
Strigă că nu-i vinovată.
- Eu n-am vrut așa să fac.
De ce iepurele nu a stat?
Fugind, el m-a provocat
Și, de aceea i-am mâncat,
Înțelegeți voi odată,
Că nu eu sunt vinovată.
Ordine-n pădure fac,
La bolnavi le vin de hac.

Din tufișuri se ridică
Închinându-se de frică
Căprioara lăcrimând
Și spunând cu al său cuvânt
Că un ied i l-a mâncat,
Chiar atunci când l-a fătat.

O lebădă mai îndrăzneață,
Din mulțime sare-n față:
- Și la mine-n stufăriș
A venit ea pe furiș,
Ouăle mi le-a mâncat
Cuibul mi l-a dărmat.
Dacă ar continua așa,
Pe toți ne-ar extermina.
Și-n pădure o să vedeți
Crescând numai bureți.
Dacă vulpea, nu cumva
Și bureții i-ar mânca.

Completul a deliberat
Și pedeapsă vulpii a dat:
În pădure locuiește,
Dar nu aicea se hrănește.

Vulpea totul a respectat:
Și-a mutat serviciul în sat.
Acum este respectată.
Nu mai este nici vânată.
Nu există vreo poiată
Să nu fie vizitată.
Doar un câine, câteodată,
O mai latră.

fabulă de din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook