Pe o piatră

Pe o piatră, subt un pom,
Îmbuca pâine un om,
Şi din pom un titirez
Cerea fărâme de miez.
Acum, după-nvăţătură,
Vine şi le ia din gură.

Titirez ori vrabie
Zboară către albie,
Unde maica spală rufe.
Ar avea şi el o scufe
Şi-o batistă de clătit,
Care s-au cam murdărit.

Vrăbioiule vecine,
Rogu-te treci pe la mine.
Stai de-un an la noi în casă
Şi de chirie nu-ţi pasă.
Mă tot ţii într-o minciună
Şi n-ai dat măcar arvună.

Vrabia cum să plătească
La casă gospodărească?
Ea n-are în buzunar
Două parale măcar.
Toată lumea doar o ştie
Că nu plăteşte chirie
Şi stă-n pod pe datorie.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Abecedar (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modele pentru joaca de-a vorbele

1. OMUL ŞI VRABIA

Pe buturugă subt pom
Îmbucă pîine un om,
Şi din pom un titirez
Cerea fărîme de miez.
Acum, după-nvătătură,
Vine şi le ia din gură.

2. VRABIA LA SPĂLĂTORIE

Titirez ori vrabie
Vino pîn' la albie
Unde maica spală rufe.
Ar avea şi el o scufă
Şi ciorapii de clătit,
Care s-au cam terfelit.

3. CHIRIAŞUL DE PRIPAS

Vrăbioiule vecine,
Te rog să treci pe la mine.
Stai de-un an la noi pe casă
Şi de chirie nu-ţi pasă.
Mă tot ţii într-o minciună
Şi n-ai dat măcar arvună.

4. VRABIA N-ARE PARALE

Vrabia cum să plătească
La casă gospodărească?
N-are ban în buzunar
Şi nici buzunar măcar.
Toată lumea doar o ştie
Că nu plăteşte chirie
Şi stă-n pod pe datorie.

5. BIATA BABĂ

Dar nici maica nu-i bogată
Ca s-o ţie fără plată.
Vrabia nu se gîndeşte
Că şi baba se hrăneşte,
Ca să-i aducă în cioc,
Şi ei, cîte-un glomotoc?

6. N-ARE CĂ I-AR DA

Vrabia ar vrea, săraca,
Să îi dea lapte ca vaca,
Şi frumos, curat şi nou,
Ca găina, cîte-un ou.
Lapte? Ia-l de unde nu-i.
Ouă? Face mici, cu pui.

7. VÎNATURILE

Ea se pricepe să- mpuşte
Gărgăuni, omizi şi muşte,
Însă din aşa vînat
Baba încă n-a mîncat.

8. VRABIA LA JUDECĂTORIE

Vezi că odată şi-odată
O să iasă judecată.
Şi-o să vie la proces
Vrabia cu titirez.
Şi o să fie silită
Prin hotărîre citită,
După toate spusele,
Să-şi ia catrafusele.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia n-are parale

Vrabia cum să plătească
La casă gospodărească?
N-are ban în buzunar
Şi nici buzunar măcar.
Toată lumea doar o ştie
Că nu plăteşte chirie
Şi stă-n pod pe datorie.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiriaşi în Casa Domnului

De când cerul şi pământul
îşi au o singură împărăţie,
casa domnului e cu chirie,
iar Tatăl, ori se face, ori chiar nu ştie!

Şi sufletul omului e cu chirie,
însă el, sărmanul, n-are de unde să ştie.

De fapt, şi Universul e cu chirie,
dar asta îi altă şmecherie,
căci Universul e parte dintr-un infinit,
care n-a fost încă dibuit!

Dacă într-o zi,
şi pentru conştiinţă
vi se va cere chirie,
păi, ca 'ntr-un fel de sinalgie,
diliti paradigma dilie -
şi sesizaţi-L direct pe Tatăl,
ca să ştie!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina

Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:

De foame adus,
Tăcut la-nceput,
În casă la mine,
Ţi-am scos şi ţi-am pus,
Din tot ce-am avut,
Şi pâine şi sare,
Şi laptele muls,
Cald, alb, în şiştare,
Pe masă la mine.

De sete supus,
Ai vrut de băut,
Pe masă la mine,
Ţi-am scos şi ţi-am pus
În cană de lut,
Şi vin, şi licoare,
Şi dulcele must
Fierbând în ulcioare
În casă la mine.

De trudă răpus,
Căzut ai zăcut
În casă la mine.
Ţi-am scos şi ţi-am pus
Curat aşternut:
Şi ierburi, şi floare,
Şi piele de urs
Tâlhar de mioare
În casă la mine.

Şi... nu te-ai mai dus:
Tribut mi-ai cerut:
Pe masă la mine.
M-ai scos şi mi-ai spus:
"Aici m-am născut!
Sunt mare şi tare!"
Credeai că m-ai smuls
– Punându-mă-n fiare -
Din tot ce-i "la mine"?

Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:

La mine,
La prag,
A fost vălmăşag
De haite cu steag...
Ca valul s-au spart:
Zbătură-se-n ştreang!
În pulbere zac.

La mine,
La curţi,
Veneau lacomi mulţi:
Mai mari, mai temuţi,
De-un cap sunt mai scurţi.

La mine,
La porţi,
E rânjet de colţi,
E plesnet de glonţi,
E umblet de hoţi...
Se spulberă toţi
Subt brazda mea morţi.

Asculte, oricine
Asculte-mă bine:

În numele meu,
N-are loc viclenia.
În numele meu,
Am topit omenia.

Dar tu seama ţine,
Străine:

În numele meu,
Înflorit cum e iia,
Mai e şi Mânia.

poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul sufletesc

Dacă-l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă-l opreşti cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă
Şi, încă de la început,
Bucatele nu i-au plăcut.
Îi dai ţigare şi-l surprinzi
C-aşteaptă să i-o şi aprinzi.
Te-ntreabă cît cîştigi din meserie
Şi cît plăteşti semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Şi gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peşin,
S-ar mulţumi cu mai puţin.
Zici “dumneata”, el zice „tu”,
Zici „ba”,
El zice „da”.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu ştie ce-ai că ai albit
Şi te găseşte mai slăbit.
Cum te-nţelegi cu socrii şi cu fata?
De unde-ai cumpărat cravata?
De mult nu se mai poartă cu dungi şi picăţele:
-“De-i trece pe la mine, ţi-arăt pe ale mele.”
-„Mai scrii la vre o carte?”
-„Ce te-ai mutat aşa departe?”
De-ai sta-n oraş, ai fi-nţeles
Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gîndeşti să faci la vară,
Vă el şi-o va petrece tot la ţară.
Te uiţi la ceas, că s-a făcut tîrziu.
Ce să-i mai dai să scapi? Vre un rachiu?
Dar vizita se prea lungeşte.
Să-i spui ceva răstit, mai româneşte?
S-a-ntunecat, se face unsprezece,
Şi prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate c-ar dormi la tine.
Te scoli, te strîmbi, el stă, puţin îi pasă.
N-are măcar cei şapte ani de-acasă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi...

Cum poţi să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morţi la Tine
Şi-o viaţa mi-ai adus ca dar.
Tu ştii ca rătăceam întruna
Şi ştii că nu ştiam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.

Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...

Şi dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poţi să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...

poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

Nu ştiu cine, pe furiş,
Mi-a smuls toamna-n miez de noapte
Din grădini, ca un afiş.
Cineva, vorbind în şoapte.
De pe-o scară de coşar,
A-ntocmit-o-n şase-şapte,
Şi-a vîrît-o-n buzunar.
Hoţ de frunze, cine-l ştie
Să ia seama: vine iar.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noilor intelectuali pentru care cărţile reprezintă murdărie în casă

După diplomă eşti intelectual,
Dar în casă n-ai o carte măcar.
Ai doar mobilă şi vase de bucătărie,
Că la tine cartea e o murdărie.

epigramă de Cornelia Păun Heinzel
Adăugat de Cornelia Păun Heinzel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără griji

Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Tu poţi să vii oricând
Şi să stai aici cât doreşti,
Şi când e ziua ta
Am să-ţi cânt şi-am să-ţi spun poveşti...

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...

poezie de Alexandru Andrieş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vîntul

Nu ştiu cine, pe furiş,
Mi-a zmuls toamna-n miez de noapte,
Din grădini, ca un afiş.

Cineva, vorbind în şoapte,
De pe-o scară de coşar,
A-ntocmit-o-n şase, şapte,

Şi-a vîrît-o-n buzunar.
Hoţ de frunze, cine-l ştie
Să ia seama: vine iar.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost singur la părinţi, dar nu am fost un copil sărac. Noi am trăit din banii lui tata. Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică. Ea a avut grijă de noi toţi, iar tata ne-a ţinut: pe ea, pe mine, şi pe el. Nişte oameni normali, stând într-o casă cu chirie undeva în vecinătatea Casei Poporului... Acolo am locuit toată copilăria mea.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi bădiţă murăşăne

Auzit-am o minciună: Că Murăşul că Murăşu-i apă bună
Auzit-am o minciună: Că Murăşu-i apă bună!
Cine-o bea se şi cunună, cine-o bea se şi cunună, şai da ri di da, ridi ridi da
Cine-o bea se şi cunună, cine-o bea se şi cunună, şai da ri di da, ridi ridi da

Hai bade, să bem şi noi, să ne luăm, să ne luăm amândoi
Hai bade, să bem şi noi, să ne luăm amândoi!
Murăşan cu ţundră sură, treci Murăşul de-mi dă gură, şai da ri di da, ridi ridi da,
Murăşan cu ţundră albă, treci Murăşul de ţi-s dragă, şai da ri di da, ridi ridi da.

Vai de mine, iară-i sară şi mă bate şi mă bate maica iară;
Vai de mine, iară-i sară şi mă bate maica iară!
Că ş-asară m-o bătut, c-am stat pe uliţă mult, şai da ri di da, ridi ridi da,
Că ş-asară m-o bătut, c-am stat pe uliţă mult, şai da ri di da, ridi ridi da.
Măi bădiţă murăşăne, vin la maica, vin la maica de mă cere
Măi bădiţă murăşăne, vin la maica de mă cere:
Că io m-oi face mânioasă ca să poci iesi din casă, şai da ri di da, ridi ridi da,
Că io m-oi face mânioasă ca să poci iesi din casă, şai da ri di da, ridi ridi da.
Coda:
Murăşan cu ţundră albă, treci Murăşul de ţi-s dragă, şai da ri di da, ridi ridi da,
Murăşan cu ţundră sură, treci Murăşul de mă fură, şai da ri di da, ridi ridi da.

folclor românesc
Adăugat de Di.MoDi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bănuţul

Auzise şi Dănuţ
Că un ou e cu "bănuţ"
Şi credea că oul moale-i
Puşculiţa cu parale.
Avea ca vreo şase ani
Şi visa să strângă bani,
Socotind pe uşi, cu cretă,
Cât costă o bicicletă.
Scormonind pe la găini,
Pe subt cloşti şi prin vecini,
A stricat, pe neştiute,
Ouă cam vreo două sute.
Dar s-a pus plângând să zbiere,
De necaz şi de durere,
Ce-a pierdut şi ce-a găsit!
Că s-a mai şi mâzgălit
Cu albuş cu galbenuş.
De atunci şi pân-acuş,
N-a ajuns să se mai spele,
Că intrase mâzga-n piele,
A răcnit şi-a mai ţipat
Că măcar nu le-a mâncat,
Fierte, ochiuri sau răscoapte
La cafelele cu lapte.
El crezuse, baieţanul,
Că bănuţu-i gologanul
Sau un leu frumos şi nou
Pus cumva în orice ou.
Nu ştia că-i sta pe fund
Oului un gol rotund
Pentru plod şi pentru pui,
Când ia trup făptura lui.
Că subt coaja strânsă caier
Stă păstrat un pic de aer,
Că trezit din nesimţire
Puiul mamii să respire...

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbuşul arămiu

De sub frunza mătăsoasă
Cărăbuşul arămiu,
Îşi aruncă haina groasă
Şi-o porneşte-aşa zglobiu.

Printre flori de păpădie
Mititel şi prea grăbit,
Caută acum chirie
Într-un loc mai potrivit.

Că-n grădina cu flori multe
O găină a scurmat
Şi trebuie să se mute
Căci căsuţa i-a stricat.

Vino, în bucătărie,
Chiar aici în casa mea,
Îţi voi da acum chirie
Într-un colţ pe duşumea!

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu-ţi faci casă? Prost:
Pe pământ n-ai rost.

Casă neclădind,
Nu ajungi pământ
Ci doar scrum în vânt...

- Casă n-am clădit!

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (26 august 1918), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie că pentru un loc în inima femeii ce este inteligentă şi frumoasă, proaspăt scoasă din cutie, bărbatul plăteşte chirie.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lume adunate... şi-n alt fel la lume date

"Iarna-i grea, nevasta-i rea,
Vacile n-au ce mânca
Mă dusei la un vecin
Să cer o pală de fân.
- N-am, vecine, fân de dat,
Că... cu greu l-am adunat!"
culese de la Sârbu Ion (99 de ani)

Şi-n alt fel la lume date...

- Iaca-ţi zic (De n-o fi bine
Nu te supăra pe mine)
Cât a fost vara de vară
Tu stăteai cu mândra-n poală.
Acum n-ai din porc o fleică,
Nici şoric şi nici cârnat,
Astă vară ţi-a fost bine
Şi nimic n-ai semănat...
Nici făină pentru pâine
N-ai, căci lenea dumitale,
N-a făcut două parale...
Însă tu să fii de vină?!
Erai as în discotecă
Şi pentru a fi în ton
Luai o mândră lângă tine
Şi un Alexandrion.
O Stalinskaia, sau poate,
Dacă nu-ţi era deschis
Fiindcă se blocase contul,
Un Bucegi era permis.
Bani au fost, dar buzunarul
S-a golit cam repejor,
Acum nu veni la mine să îmi ceri
Căci n-am... Pardon!
Eu am strâns, sudoarea frunţii
În recoltă se adună...
Mergi! Munceşte, fă parale
Dacă n-ai de unde, fură!
Îţi luai Kent, îţi luai cafea,
Nu era nimeni ca tine,
Acum de ce vii la mine,
Mama ta de puşlama?!
Amanta sucul nu-şi plătea,
Te lua un taxi de la scară,
Deh! O distracţie de-o vară...
Degeaba ceri, eu n-am ce-ţi da!
Deci, ia mai pune-ţi pofta-n cui!
Grânaru-i gol şi nimănui
Nu îi dă mâna să te ţină...
Aşa nevastă, aşa vecină!
Bate cocoşul să îţi ouă,
Vacilor dă răbdări prăjite,
Pune pe foc economia
Şi fiule, să iei aminte!
De-ai fi un greier pe ogoare,
Din zori în seară de-ai cânta,
Profitul tău n-are valoare
Şi iarna nu ai ce mânca.
Îţi cântă maţul tricolorul
Pe când pe alţii-n cot îi doare...
Să iei aminte la furnică!
Vara e mierea strânsă-n floare.
Trudeşte pentru a avea...
În lume toate-s trecătoare.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că-l ponegreau pe Thales din pricina sărăciei în care trăia, sub cuvânt că iubirea de înţelepciue (philosophia) i-ar fi nefolositoare, el, prevăzând, se spune, din citirea în stele, că avea să fie o recoltă îmbelşugată de măsline, încă din vreme de iarnă, înzestrat cu puţini bani, i-a dat ca arvună pentru toate teascurile de măsline din Milet şi Chios, luându-le cu chirie, la preţ mic, în lipsa vreunui alt concurent. Când a venit sorocul, cum mulţi cereau deodată şi fără întârziere, Thales a dat cu chirie teascurile, la rândul lui, cu ce preţ voia el şi strângând multe avuţii, a dovedit că filosofilor le este uşor să se îmbogăţească, dacă ar vrea, însă nu la aceasta râvnesc ei.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune solemnă

La noi sub acoperiş
Vrabia din răchitiş
Strânge paie ca să ţeasă,
Pentru puii ei, o casă.
Şi-a săltat-o pe-ndelete,
Lângă geam, pe un perete
Şi când lucru-a isprăvit
A scos ouă şi-a clocit.
Vrăbioiul, soţ docil,
A clocit şi el umil,
Că aşa-i la vrăbioi;
Clocesc, pe rând, amândoi.
Şi în două săptămâni,
Că nu-i rost să mai amâni,
Încet, încep să deprind
S-aud pliscuri ciripind.
Strig la vrabie de jos,
Mulţumit şi curios:
-Câti băieţi şi câte fete,
Ca să ştiu câte şervete
Şi-n plus, câte baveţele,
Să-mpletesc eu din andrele,
Că vreau să le fiu nănaş
Măcar cât la gură-au caş?!
Dar poznaşul meu motan,
Gelos foc şi şarlatan,
S-a strecurat jos din pod
Mâncându-i ca un nerod.
Geaba îi arăt vătraiul;
Vrabia nu-mi ştie graiul
Şi plângea pe limba ei,
Aşa ca îi promisei,
Cât am putut de solemn,
Să-i fac căsuţă din lemn
Şi să o agăţ în grindă
Ca motanul să nu-i prindă,
Puii ei fără de pene,
Ce-or ieşi de Sânziene.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot locui în mine fără să plătesc chirie.

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!