Poetului

Ce-şi freacă mâinile-a biştar
la florăria Bellu
o doamnă ce în calendar
pe mâine-a pus rimelul
Şi ştie ea de-atâţia ani
că-i zi cu rezonanţă
vor trece mii de şobolani
de mare importanţă...
Din unul trei vor cumpăra
buchete degerate
chiar unii vor negocia
şi le vor lua pe toate.
Iar florăreasa ştie ea
cum naiba să nu ştie?
că tot la ea ajung apoi
întoarse de-o stafie.
Şi uite an de an la fel
cu tricolor pe coadă
trec rozătoarele spre el
cu flori ca să se vadă.
Apoi întind sub un canal
chiolhan la ronţăit
încing un dans de mare bal
şi-l plâng cum a murit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul copiilor

Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastra ca sa vadă...

Ingerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare...
Si de-acolo ştie Moşul,
Că-i şiret el, lucru mare.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul copiilor

Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea...
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger

La fereastră ca să vadă...
Îngerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare...
Şi de-acolo ştie Moşul,
Că-i siret el, lucru mare.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie e bolnav - Tămăduieşte-l! Cine nu ştie, dar ştie că nu ştie, e neînvăţat - Învaţă-l! Cine ştie, dar nu ştie că ştie, e adormit - Trezeşte-l! Cine ştie şi ştie că ştie e învăţat - Urmează-l!

proverbe chinezeşti
Adăugat de Lorylinne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie îndeobşte îmi place hârjoana, nu bătaia

De pe un balcon s-a aruncat în gol,
n-a văzut nimeni isprava,
dar nici n-a murit.
A rămas cu handicap fizic de parcă nu-l avea mintal,
dar s-a vindecat de cel mintal
şi vrea să trăiască.
Ce absurditate mai e şi asta,
nimeni nu ştie nici chiar handicapatul.

Doamne îmi zic chiar dacă grădina ta e mare
are şi buruieni cât cuprinde,
flori, unele chiar carnivore
şi tot ce ne trebuie pentru a trăi în pace,
dar pacea nu e întotdeauna de găsit.

Mie îndeobşte îmi place hârjoana, nu bătaia
celor cu minţile întunecate,
ăştia sunt nişte animale de luptă
pentru nimicul din ei
şi mereu vor să bată, ori să omoare pe cineva fără motiv,
de fapt nu ştiu de ce,
unii zic din prostie, dar prostia nu e obligatoriu agresivă,
e de multe ori simpatică şi naivă,
răul e făcut din greşală şi nu predeterminat.

Dumnezeu îi ştie pe indivizi
şi ce le poate capul,
dar nu intervine,
îi lasă să vadă dacă le pare rău şi se căiesc
pentru ai chema la iertare.

De cele mai multe ori nu vin
apoi Dumnezeu se supără şi varsă lacrimi pentru nevinovaţi,
pe restul îi cheamă la judecata aspră.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care nu ştie, dar nu ştie că nu ştie, este periculos - să te fereşti de el; Omul care nu ştie, dar ştie că nu ştie, este neputincios - ajuta-l, învaţă-l să ştie; Omul care ştie, dar nu ştie că ştie, este adormit - trezeşte-l; Omul care ştie şi ştie că ştie, este înţelept - urmează-l!

proverbe sanscrite
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faci un bine, arunci în mare! Chiar dacă nu ştie peştele, ştie Allah.

proverbe turceşti
Adăugat de Mucahit Biner
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem din Apuseni

caut poteca copilăriei mele
cât de repede o găseam printre brazi
azi doar un imens câmp de cioturi
arborii de ieri au primit chipuri ciudate
uneori mă aşez şi sculptez în ele chipuri de om
să se ştie cine a mânuit securea
alteori plâng
din seminţe adormite
rugându-mă să răsară pădurea la loc
Doamne, fii alături de mine
ajută-mă să nu mă rătăcesc
dumnezeu mă aude
lui dumnezeu i se face chiar milă
întelept priveşte în jur
şi creşte în mine arbori
m-a numit chiar pe mine paznic
apoi mulţumit mi-a trimis în dar păsări
neîntrecute in triluri
dar mie doamne, dar mie doamne
nu-mi dai glasul lor
zic eu omul, dorind din ce în ce mai mult
si dumnezeu râde, un râs fermecător de om mare
care le ştie pe toate
ţie fiule,
ţi-am dat glas prin cuvânt
să fii şi om, şi pom şi pasăre!
apoi gânditor îmi arată drumul spre casă
intră cu mine aplecându-se pe sub poarta de lemn
mama ne iese râzând înainte
îi sărut bucuros mâna
când ea mă mângâie pe creştet
dumnezeu plânge lânga mine ca şi un copil.

poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neghiobul

Şi uite aşa intempestiv,
În cabinetul rotativ,
Răspunzător de-a ţării bogăţie.
Avem un tolomac nativ,
Burduhănos şi emotiv.
Să dai pe mâna unui tut,
Portofoliul la economiei,
Este o mare nebunie!
Cum s-a putut..!?
Doar naiba ştie.
S-au, chiar pe asta s-a mizat
Să poată da liber la furat.

poezie de Nicolae Pasare (31 ianuarie 2018)
Adăugat de Nicolae Pasare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantonul

Ne-am pus ceasurile
să sune la ora
la care trec trenurile
să ne putem ţine de mână
şi să ne cutremurăm
la trecerea noastră
fără să ne ştie nimeni.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i daţi drumul...

dacă tot am scris cartea asta
să-mi permit acum
să fiu snob
să vă rog
când îmi veţi face statuie
(nu aveaţi de gând
dar cine ştie)
să puneţi şi un cal sub mine
fiindcă toată viaţa mi-am dorit
să am un cal
şi apoi
să urcaţi calul într-un car
copilăria mi-a rămas acolo
cu ochii pe un car ce străpungea depărtări
iar carul
să-l suiţi pe un deal care caută spre mare
toată viaţa mi-am dorit
să ajung mare şi
să-i daţi drumul în jos
când vor găsi calul
peste sute de ani
vor zice
uite ai dracu
ăştia alde barbu
călăreau pe sub ape

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O doamnă, prin definiţie, ştie că educaţia, în orice mod posibil, de la învăţământul superior la maniere de simţ comun, o împuterniceşte în a deveni o femeie realizată şi echilibrată. Ea ştie că nu rochia pe care o poartă sau banii pe care îi posedă îi vor aduce satisfacţia în viaţă. O doamnă ştie că frumuseţea şi bogăţia pot fi trecătoare şi doar caracterul ei va fi măsura care o va recomanda în cele din urmă ca persoană.

citat din Candice Simpson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa este un izvor
Ce dă viaţă tuturor.
De la mic şi pân' la mare
Toate au nevoie mare
Şi de apă şi de soare.

H²O este formula care
Dimineaţa dă răcoare.
Pe pământ ea se aşează
Rouă până spre amiază.

Orice plantă cât de mică,
Ca să ajungă frumuşică,
O primeşte orice-ar fi
Dimineaţa-n zori de zi.

Chiar şi noi, de dimineaţă,
Ne spălăm cu ea pe faţă.
Iar apoi în ceai, la masă
Şi în supă, la amiază.

Deci să ştie fiecare,
Fără apă - viaţă n-are.
Deci e bine s-o păstrăm,
Curată să o avem.
Căci dacă o murdărim
Cu toţii o să murim!

poezie pentru copii de Cristi Burda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelară

Într-o ploaie nebună, nebună
de pulbere solară albastră
desculţă dansez,
valsez printre stele căzătoare
cu aripi de îngeri în plete.
Mira Ceti în stânga
si Casiopeea în dreapta
bat o Ciuleandră sălbatic,
printre comete!
Alerg apoi să prind vântul,
să-i împletesc parul în trei,
să-l întreb dacă ştie
calea spre tine,
şi câţiva quasari
să răsară în ochii mei!
Pe Calea Lactee
întâlnesc noaptea la plimbare,
doamnă cu surâs de smoală
şi Pegasi albi
înhămaţi la Carul Mare.

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frunză

Oare frunza se gândeşte
când e mică şi când creşte,
ce rol are ea de-i verde
şi de unde se hrăneşte?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald şi când e rece?

Oare frunza are simţuri
şi se sperie de vânturi,
ştie frunza când e noapte
şi de ce plouă în rate?

Ştie frunza sau nu ştie
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare ştie
şi bătrână şi pustie?

Ştie frunza când e ruptă
şi când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată şi e frântă?

Sau când doare poate ştie
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
ştie frunza... cine ştie?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea...

.. zgârie nori plumburii
vântul c-o lungă rafală
ştie că n-ai să mai vii
ştie că ştiu că-i fatală

liniştea asta din noi
liniştea asta frontală
inistea asta din ploi
liniştea asta totală

ştie că n-ai să mai vii
ştie că ştii că-i fatală
ruga din ochii pustii
dusă cu lunga rafală...

poezie de Iurie Osoianu (23 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea nu ştie

Din cei doisprezece ochi, ceasul mă priveşte
însetat, cu limba scoasă...
Din unul clipeşte! Eu mă aşez la masă
ei sar şi se aşază la stânga
şi la dreapta şi clipesc
şi îmi fac semne că am doi ochi
şi că pe unul îl iubesc
dar că pe altul îl vom bea fără nici o vină
cu toţii la Cină...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om care intuieşte frământările unui artist, ştie că eşti un singuratic, şi ştie că solitudinea ta este o jertfă aleasă conştient. El ştie că numai astfel reuşeşti să ai timp destul, pentru că ai nevoie de el numai pentru tine. Ştie că a fi în două lumi deodată este unul dintre cele mai grele lucruri pe lumea asta.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul ştie sau crede că ştie ce să facă pentru ca lui şi tuturor să le fie mai ales bine să trăiască, atunci ceea ce ştie sau crede că ştie este credinţă.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare ...?

Pe drum, prin Galileea, o zarvă s-a iscat,
Dreptul celui mai mare şi l-au revendicat
Pe rând toţi ucenicii urmându-L pe Isus,
Vedeau în ei un merit să fie mai presus.

Unul, cu multă carte, se vede mai cu vază,
Altul a fost întâiul ce-n Via Lui lucrează,
Unul s-ar vrea mai mare c-ar fi cel mai iubit,
Altul ar vrea cinstirea că-ntâiul a albit.

Unu-i pescar de seamă şi el aduce hrană,
Altu-şi vrea naţiunea să fie suverană
Şi-i mai zelos ca alţii, e mai neînfricat,
Altul mai mult ca fraţii din ce-a avut a dat.

Unul că ştie Legea, Prorocii şi Psaltirea,
Altul că-n mai buni termeni ar fi cu stăpânirea,
Iar cel ce ţine punga mai sus ca toţi se vede
Isus, cu siguranţă, în el mai mult se-ncrede.

Apoi Isus le spuse, ştiind de răfuială,
Că în Împărăţie e-o altă rânduială:
Acela ce-şi doreşte a fi conducător
Va trebui să-nceapă să fie slujitor!

Şi-acela care-aşteaptă să fie pus la cârmă
Chiar dacă are merit, să stea smerit la urmă!
La fel cum însuşi Fiul venit-a să slujească
Şi-acel ce vrea mărirea pe alţii să-ngrijească!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (28 august 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!