Neghiobul

Şi uite aşa intempestiv,
În cabinetul rotativ,
Răspunzător de-a ţării bogăţie.
Avem un tolomac nativ,
Burduhănos şi emotiv.
Să dai pe mâna unui tut,
Portofoliul la economiei,
Este o mare nebunie!
Cum s-a putut..!?
Doar naiba ştie.
S-au, chiar pe asta s-a mizat
Să poată da liber la furat.

poezie de Nicolae Pasare (31 ianuarie 2018)
Adăugat de Nicolae Pasare
Comentează! | Votează! | Copiază!

naiba

Naiba

Un cuvânt ce îl rostesc
La necaz şi la mânie;
Totuşi, să vă lămuresc,
Cine este?... dracu ştie!

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi răspunzător şi a-ţi asuma este cel mai înalt grad de egoism şi paranoia. De fapt întreaga ta aşa-zisa răspundere sau asumare e doar paranoia controlului camuflată în acestea. A fi răspunzător sau a-ţi asuma însemnă că tu crezi că voinţa ta este mai presus de cea a lui Dumnezeu. Dar asta înseamnă să fii orb şi să nu vezi că doar te visezi o persoană desprins de el. Doar gândul care e un simplu păduche, un parazit se crede important şi face lucrurile în numele tău pe care mai apoi le vei regreta. Dacă tu crezi că poţi fii răspunzător de ceva uiţi în nimicnicia ta că şi următoarea suflare de viaţă e la Mine. Mai întâi află cine şi ce eşti şi apoi vei vedea dacă te poţi face răspunzător de un vis.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Ce-şi freacă mâinile-a biştar
la florăria Bellu
o doamnă ce în calendar
pe mâine-a pus rimelul
Şi ştie ea de-atâţia ani
că-i zi cu rezonanţă
vor trece mii de şobolani
de mare importanţă...
Din unul trei vor cumpăra
buchete degerate
chiar unii vor negocia
şi le vor lua pe toate.
Iar florăreasa ştie ea
cum naiba să nu ştie?
că tot la ea ajung apoi
întoarse de-o stafie.
Şi uite an de an la fel
cu tricolor pe coadă
trec rozătoarele spre el
cu flori ca să se vadă.
Apoi întind sub un canal
chiolhan la ronţăit
încing un dans de mare bal
şi-l plâng cum a murit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine pe educaţie a mizat, în viaţă a şi câştigat.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât avem mai puţină bogăţie, cu atât avem mai puţine necazuri; este bogat acela ce ştie să renunţe la bogăţii.

citat din Jean-François Regnard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar care e lucrul din lume care să nu fie zilnic pervertit? Nu e niciunul, oricât de inocent, pe care oamenii să nu-l poată mânji de păcat; nicio artă oricât de binefăcătoare, căreia ei să nu-i poată răsturna intenţiile; nimic aşa de bun în sine, încât să nu poată fi întors spre o rea întrebuinţare. Medicina este o artă de folos, oricine o cunoaşte ca pe unul din cele mai excelente lucruri ce avem; şi cu toate astea au fost timpuri când s-a făcut odioasă şi adesea a ajuns în mâna unora o artă de-a otrăvi oamenii.

Moliere în Tartuffe, Prefaţă
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laurii Noştri

Avem campioni, asta se ştie,
Dar pentru mulţi nu e o bucurie.
Invidia, lăcomia, nedreptatea,
Din păcate, asta este realitatea.

Avem nenumărate modele pozitive,
Aceste exemple, nu sunt considerate creative.
Corupţia, nonvaloarea, infidelitatea,
Mass-media le promovează, asta-i realitatea.

Campioni, triumfători şi medaliaţi peste hotare,
Nişte simpli anonimi în România noastră mare.
Homopolitică fără conştiinţă şi onoare,
Poporul doar supravieţuieşte, în timp ce tradiţia moare.

Homopolitică pentru că au legitimat homosexualitatea,
Dând frâu liber nebuniei şi orcărei desfrânări.
Permiţând urii să dezbine şi să se dezvolte, ca şi răutatea,
Noi suntem laurii, homopoliticienii sunt păgânii acestei ţări!

poezie de Ovidiu Kerekes (30 mai 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politică de trei parale

Ne dăm pe mâna orişicui, că iată, nu avem ce-alege,
Toţi sunt o apă şi-un pământ, ei n-au credinţă şi nici lege.
Ne tot lăsăm îmbrobodiţi, când vin din patru-n patru ani,
Cu vorbe mari, sforăitoare şi cu discursuri de doi bani.
Promisiuni de viaţă bună şi miere multă peste tot,
Nu au măsură la minciună să prindă cât mai mulţi la vot.
Iar după-aceea... noroc bun! De noi, în cot pe toţi îi doare,
Prioritatea-i pentru ei s-apuce osul cel mai mare.
Se sfâşie ca nişte fiare, pe viaţă şi pe moarte-i lupta
Se folosesc de orice arme şi crâncen îşi păzesc reduta.
Ca nişte stoluri de lăcuste rod tot ce întâlnesc în cale,
În urma lor, pe trupul ţării rămâne doar potop şi jale,
Un biet popor încovoiat de-atâtea biruri şi ponoase,
Abia mai poate respire în case mici şi friguroase.
E sărăcie peste tot şi deznădejdea-i tot mai mare;
La ştiri auzi că un biet om s-a sinucis din disperare.
Nici Dumnezeu nu te mai scapă, nici toată inchiziţia
De-o să ajungi prin tribunale afla-vei ce-i justiţia.
Pe-un amărât de cum l-au prins, c-un sac de boabe c-a furat -
Adio, sfânta libertate! La puşcărie l-au băgat...
Cam vreo cinci ani, ba chiar mai mult, justiţia e foarte dură,
Doar legea este pentru proşti, nu pentru grangurii ce fură
Şi-atâtea au devalizat: uzine-ntregi, maşini, vapoare,
Pământul ţării l-au furat şi din păduri mii de hectare.
Ei nu acceptă că sunt hoţi, voi, însă, ştiţi cum se numesc,
Ei spun că fac " privatizare " când faptic fură cât poftesc.
Şi dacă-aşa,... dintr-o "eroare", un avocat "nepriceput",
Mai bagă vreunul la-nchisoare... se ştie ce e de văzut:
Cum se găseşte câte-un doctor, ce foarte prompt ne dovedeşte-
Că are-o mare suferinţă şi închisoarea nu-i prieşte.
Pe loc, e pus în libertate şi ne sfidează clar, pe toţi.
Se-aplică legea la cei mici, ea nu e pentru marii hoţi.

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă (2000)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România se moare de prostie

În România prea uşor se moare
În România se moare în spitale
E aşa de trist şi totul doare
Ne mor copiii in incubatoare

Se moare prea mult în România
De vină este doar prostia
Mă simt un om trădat
De cei pe care i-am votat

În loc să construim spitale
Să vindecăm bolile rare
Noi aruncăm miliarde pe rachete
Avioane şi tanchete

Se moare peste tot în România
Devină sunt prostia şi hoţia
E un tandem ce poţi să-l vezi frecvent
Cu sediu chiar în Parlament

În România se moare la birou
În România se moare la metrou
În România este atâta nepăsare
De aceea în România se tot moare

Români veniţi cu toţi în stradă
O Lume întreagă să ne vadă
Nu suntem groapă de gunoi
Putem renaşte doar prin noi
 
Veniţi să strigăm într-un glas
Chiar dacă ţara e în impas
Avem un viitor, el este scris
Pentru eroii neamului a fost un vis

Chiar dacă am pierdut un rege
Pe urmele lui vom merge
El ne-a vorbit de-a ţării nemurire
De-a noastră mântuire prin iubire

În România se moare...
Vă mai interesează Domnilor de ce oare
În Parlament doar vă certaţi, se ştie
Păcat, în România se moare de prostie

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, cei mulţi, nu avem cum să devenim statui, decât dacă vom fi surprinşi de magma unui vulcan dezlănţuit intempestiv.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sluga mangosită şi flămândă

Din vechime se tot ştie,
Indiferent de situaţie,
Lângă orice măcelărie,
N-ai să vezi rotindu-se
Câini de rasă, educaţi şi rotofei,
Ci, doar haite de cotarle fometoase
Afectate de turbare,
Grav bolnave de jigodie.

poezie de Nicolae Pasare (29 ianuarie 2018)
Adăugat de Nicolae Pasare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Nu, nu mergi nicăieri!
Lucian: Te rog, doctore...
Stela: Nu! Dacă până acum te-am iertat, de data asta nu mai ai scăpare! E prea de tot! Treci imediat în cabinetul medical şi vom afla ce-i cu oboseala asta exagerată pe capul tău!
Lucian: Dar nu-i nevoie...
Stela: Ba da, dacă eu am spus că e nevoie, atunci este! Clar, comandante?! Nu fi căpos!
Alex: Lasă-l, iubito! Te rog eu...
Mihai: Chiar aşa, lasă-l! Poate într-adevăr e obosit şi vrea doar să se odihnească.
Stela: Nu! Şi vă rog să nu-i mai luaţi apărarea! Oboseala asta a lui mi se pare cel puţin suspectă, aşa că n-am de gând să cedez în faţa insistenţelor voastre! Voi vedeţi-vă de treaba voastră, iar eu, de a mea! Haide, frumosule! Mişcă-te! Imediat! Spre cabinetul medical!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl lor, craiul, s-a însurat cu o crăiasă rea şi hapsână, căreia nu-i erau dragi copiii. Au putut să vadă asta chiar de la început; în palat era petrecere mare şi ei s-au apucat să se joace de-a musafirii; de obicei, când se jucau aşa căpătau o mulţime de prăjituri şi de mere coapte, acum însă crăiasa cea nouă le-a dat o ceaşcă cu nisip şi le-a spus că se pot juca foarte bine şi aşa.

Hans Christian Andersen în Lebedele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii un fluture pe-o floare

Sunt omul simplu de pe stradă,
Cum deseori am fost numit
De guvernanţi, când ies la sfadă,
Intr-un limbaj de promenadă
Analfabet şi gângăvit.

Dar simplitatea nu acuză,
N-a fost nicicând dăunătoare,
Cuvântul este doar o scuză
Sau poate doar o călăuză
Pentru prostia voastră mare.

Când eşti în fruntea ţării tele
Şi o cufunzi în sărăcie,
Dorind de-aici să faci avere...
Ti-arăţi doar lipsa de putere
Şi o dovadă de prostie.

Şi-n sărăcia asta mare
Cu gândul numai la furat,
Te crezi un fluture pe-o floare,
Prea important si mult prea mare,
Dar eşti o muscă pe-un rahat.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?!

ce versuri grele şi limbaj de plumb
aşterne pana mea pe molcuma hârtie
o ţară se preface că nu ştie
de ce nu tac ca mortul în porumb

al doilea sfert de veac icneşte vag
ca un ţăran trezit din crâncenă beţie
dar care-i în deplină armonie
cu primul sfert bătând acelaşi prag

cum de-am crezut în moldovenii mei
cum de-am putut să-i cred în libertate
chiar dacă totul e aici pustietate
cum de-am crezut în falşii Moisei?!

şi cum de-am îndrăznit să nu mă dau profet
când toţi sorbeau izvorul prorocirii
ce-l revărsau titanii neamului şi firii
cei care-s astăzi la cheremul unui proxenet?!

cum de-am putut să cred că Prutul nu-i păgân
să cred cum că Carpatul nu-i departe
în pod de flori - că nu ne mai desparte
în visul că noi toţi suntem români?!

cum de-m putut să cred în Bucureşti
în cei ce-au împuşcat rapid cizmarul
şi au schimbat cu locul funia şi parul
şi securişti din vădiţi în nefireşti?!

cum am putut să cred în cei rămaşi
după atâta moarte, foame, deportări,
atâţia schilodiţi de vişoeni în torturări
constituie popor nu entităţi de laşi?!

şi în sfârşit ce naiba azi sărbătoresc
independenţa ţării?! Care ţară?!
să-mi spună cineva să nu mă doară
în graiul meu profund de românesc...

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Luci, ce-a fost asta? Cum poţi să te comporţi astfel, să te faci de râs, tocmai tu? Zău aşa...
Lucian: Poftim?! Cine şi cum se face de râs?
Maria: Tu, te-ai făcut deja; de fapt, nu doar pe tine, ci şi pe mine, că eram împreună cu tine la acea masă... M-ai făcut serios de râs acum!
Lucian: Eu?! Nu înţeleg absolut nimic din ce-mi spui, Maria...
Maria: Ah, Luci... Ştii foarte bine că nu trebuie să facem zgomote aici, pe Proxima.
Lucian: Off... La naiba! Cui îi mai pasă? Ce contează? Chiar e lipsit de orice importanţă! N-are sens; nimic...
Maria: Te rog, nu vorbi astfel.
Lucian: Dar... L-a sărutat! Nu-mi vine să cred! Chiar l-a sărutat!
Maria: Ştiu, Luci. Am văzut şi te înţeleg. Eu, da, însă nu şi localnicii. Trebuie să te controlezi, nu să reacţionezi astfel.
Lucian: Poate că ai dreptate. Însă, în acel moment, cine s-ar mai fi putut controla?! Eu nu, eram mult prea furios!
Maria: Luci, te înţeleg foarte bine! Ştiu că ţi-a fost greu să-i vezi astfel, însă asta nu explică modul în care ai reacţionat. Indiferent de situaţie, nu trebuie să uităm unde ne aflăm şi care e regula de bază aici: Liniştea! Pentru localnici, liniştea e sfântă. Şi noi trebuie să o respectăm.
Lucian: Păi, ştiu foarte bine asta, dar... La naiba! L-a sărutat! Chiar l-a sărutat! Pe Sid! De ce tocmai pe el? Ea pe el, nu invers. Adică... Măcar dacă o săruta Sid pe ea, nu mă deranja atât de mult. Înţelegeam. Dar aşa... Nu înţeleg, nu mai înţeleg nimic! Nu pot... Ce-nseamnă asta?! E-o nebunie!
Maria: Off, Luci... Ce complicat!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoală

Din ora de caligrafie
Reţin un fapt ce pare-anost:
Creionul, de exemplu, scrie
Chiar şi-n mâna unui prost.

epigramă de Nicolae Nicolae din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi te-a furat

Mi te-a furat un vis,
Pe ochi sunt supărată,
Atunci când s-au deschis
Tu-ai dispărut îndată.

Mi te-a furat un gând
În care te-ascundeam,
Să fii acolo când
În taină sufeream.

Mi te-a furat un dor
În care te ţineam,
Era răvăşitor
Când nu te mai găseam.

Mi te-am furat chiar eu
Din dor, din gând, din vis,
Ca noi să fim mereu
Cum soarta a decis.

poezie de Angela Ion Pistol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru nişte avantaje minore, dar necesare subzistenţei lor, se cerea tinerilor români să îmbrace o ideologie politică ce, poate, nu-i satisfăcea şi care le îngropa visurile ce şi le făuriseră şi avânturile ce înmugureau în sufletele lor de adolescenţi. Dar pe măsură ce pătrundeau în viaţa politică a ţării pe această poartă falsă, descopereau, uimiţi şi dezamăgiţi, defecţiunile acesteia şi panorama întunecată care se deschidea în faţa ţării lor. Unii dintre ei au putut reacţiona la timp şi au trecut pe poziţii mai sănătoase. Dar alţii, cuprinşi de scârbă şi dispret, părăseau lupta politică. Ei se adânceau tot mai mult în profesionalismul lor ne mai voind să ştie nimic de alceva. Se spunea chiar în ţară la noi, pe vremea aceea, că oamenii serioşi, oamenii integrii, nu se bagă în politică. Aceasta era de esenţă minoră şi rămânea astfel pe mâna nepricepuţilor, a necinstiţilor, a indivizilor fără scrupule, care erau mânaţi numai de pasiunea puterii ca mijloc sigur şi rapid de parvenire în viaţă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!