Același dor
Zac culorile necontrolate.
Atât de singure.
Cerul și-a desfăcut aripa
- peste toamna grăbită -
să audă glasuri de copii
dimineața.
Pentru un alt mâine.
Descompus,
anotimpul își strecoară nuanțele
pe scena unde
tinerețea și-a interpretat rolul.
Și mi-e atât de dor...
De mine.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.