Prin Ţara de Sus

(cu gândul spre Mihai Eminescu)

Trecând, nu poţi să nu opreşti,
Ajuns din zările albastre,
Să poţi vedea la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre.

Săruţi, îngenunchezi uşor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Şi la LUCEAFĂRUL de sus.

Spre LACUL cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La FLOAREA-ALBASTRĂ, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La FĂT-FRUMOS, făr' de egal,
Să-l vezi o dată şi să mori.

Dar şi la PLOPII FĂRĂ SOŢ
Te duce gândul să rămâi
La pândă şi să prinzi un hoţ
Ce fură dragostea dintâi.

Te duce gândul zburător
La cerbii ce vin să se-adape,
Iar eu MAI AM UN SINGUR DOR
Să fiu mereu de voi aproape!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus

(cu gândul la Mihai Eminescu)

Trecând, nu poţi să nu opreşti,
Venind din zările albastre,
Şi să săruţi la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre.

Săruţi, îngenunchezi uşor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Şi la Luceafărul de sus.

Spre Lacul cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La Floarea-albastră, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La Făt-Frumos, făr' de egal,
Să-l vezi o dată şi să mori.

Dar şi la Plopii fără soţ
Te duce gândul să rămâi
La pândă şi să prinzi un hoţ
Ce fură dragostea dintâi.

Te duce gândul zburător
La cerbii ce vin să se-adape,
Iar eu Mai am un singur dor
Să fiu mereu de voi aproape!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus (cu gândul la Mihai Eminescu)

Trecând, n-ai cum să nu opreşti,
Venind din zările albastre,
Şi să săruţi la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre!

epigramă de Vasile Larco din Volumul de epigrame, În aşteptarea luminării, 2006
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul ca un vis

Să rabzi mai mult decât poţi
în umbra ei să nu te aştepţi,
să se fluidizeze durerea în lacrimi,

dospeşte înţelegerea ca pentru pâine
şi risipeşti credinţa în inimile altora

când în trup nu te mai răscoleşte ceva
deşi nu se ştie ce se poate întâmpla.

Iar gândul tău lăsat fără picioare
capătă contur de astru îndepărtat,

gândul tău ca o pasăre a universului
îi duce pacea pământului tandru,

gândul ca un vis ce pune semnul împlinirii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

O, cum se duce gândul pe căile astrale
şi în infimul clipei, ajuns la infinit,
destramă vraja sorţii în visuri vesperale
la porţi întredeschise pe muchii de cuţit.

Şi nici măcar lumina nu poate să ajungă
acolo unde gândul deja a fost ajuns
şi nici trăirea clipei nu poate să se stingă
căci tot ce face gândul rămâne nepătruns.

Pe ce suport ajunge la marginile lumii? –
sau dincolo de margini, în infinitul mic
al clipei resimţite trecând prin toţi atomii
ce par a face timpul aproape din nimic?

Pe muchii de-ndoială această paradigmă
cu mintea mă împinge, mereu mai hotărât,
spre detaşarea calmă de tragica enigmă
adusă de-ntrebarea: ce-a fost la început?

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte bine! Atunci dă-l naibii de "A-Fi" şi vezi, tu rămâi? Crezi că A-Fi este un gând şi de aceea nu-i poţi vedea beatitudinea. Problemele nu apar niciodată din senin, gândul e problema, nu ziua sau viaţa. O puternică identificare cu gândul va duce la o puternică durere de cap. Oare dacă tu nu ai fi lumea s-ar prăbuşi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MĂ BATE GÂNDUL A MĂ DUCE(Rubaiat)
Mă bate gândul a mă duce
În vârful muntelui, la cruce,
Să zdruncin norii gri cu mâna,
Să cadă ploaia, să bulbuce.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul pensionarilor

Când văd că-şi bate joc de noi
Un preşedinte fără păr
Zău că ne-am duce înapoi
Cu mii de ani spre adevăr.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

limbă

Limba e vehiculul care duce gândul meu în urechea, inima şi gândul celuilalt.

definiţie clasică de Victor Eftimiu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yoda: Teama este o cale spre Partea Întunecată. Teama duce spre mânie. Mânia duce spre ură. Ura duce spre suferinţă. Eu simt multă teamă în tine.

replică din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul I: Ameninţarea fantomei
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi doar ceea ce îţi arată gândul, nu poţi vedea ceea ce Este cu gândul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Pe lângă plopii fără soţ,
Când trec e-o linişte deplină,
Pe boltă, ghemuită boţ,
Abia luceşte, luna plină.

O stea dintr-un vârtej de foc,
Trimite lacrimi spre pământ,
Milioane-apoi se leagă-n joc,
Cuprinse de un farmec sfânt.

În gândul meu pătrunde-o rază,
Iar ochii mei spre ceruri suie,
Pădurea fermecată lăcrimează,
Mi-l amintesc; a fost, şi-acuma nu e.

Sub mângâieri luceferiene lacul plânge,
Trece o lebădă duios plutind pe ape,
În noapte, luna sa-mbrăcat în sânge,
Freamăt de codru se aude tot mai des, tot mai aproape.

Seara pe deal, la foc doinesc păstorii,
Un bade spune o poveste,
Iar noi acum, în preajma sărbătorii,
Gândim la cel ce-a fost şi nu mai este.

"Cobori în jos" răsună iarăşi în ecou,
Scrisori după scrisori trimitem către tine,
Azi eşti al României drag erou,
Luceafăr blând din zările senine.

poezie de Marius Alexandru (14 ianuarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutankamon

Când ne-amintim de-un faraon,
Şi piramida-i legendară,
Ne duce gândul aşadară
Spre cel numit Tutankamon

Mumia sa era-n bon ton
C-o faină mască mortuară
De aur, astăzi legendară,
Dusă-n muzee, etalon

Dar, dându-i masca la o parte,
Să fii entuziast nu poţi
Figura sa-i acum departe
De-aspectul măştii, o ştiu toţi
Să-l proslăvim, ar fi zadarnic,
El fără mască, e-un făţarnic!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

SEJUR PE TIMP DE CRIZĂ

Mă duce gândul înspre munte,
Apoi pe căi imaginare,
Făcându-mi din speranţă punte,
Păşesc pe ea şi-ajung la mare!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre sufletul tău

Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Şi pentru mine-o mângâiere.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Şi fuge de la noi sfârşitul.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare şi flori
Şi unde timpul nu-l măsori.

poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi face Sinele, îl poţi doar recunoaşte, ne mai tulburându-l cu gândul. Dă-te la o parte din calea oricărui gând. Rămâi tu fără tine. Fii aidoma pescăruşului care nu stă în calea vântului ci alunecă şi curge cu el. Doar curgi odată cu fluviul vieţii şi el te va duce în oceanul care este Dumnezeu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şaua şi pe cai!

Să vezi cum se înfruntă politrucii
ce nu mai fac nicio ispravă-n ţară,
îţi sufli în sân, îţi faci semnul crucii
şi-ţi vine gândul să o tunzi afară.

Pe dinlăuntru simţi o apăsare
ca o durere veche care zace,
urcă apa-n picioarele de sare
şi nu mai poţi spera la nicio pace.

Ochii îţi zăbovesc pe o cupolă,
întristat se uscă sufletul de scai,
oricum rămâi năuc, fără busolă
ca să te salvezi, şaua şi pe cai!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
...,, plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul''... şi-Universul
El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi s-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
,,... plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta... râul, ramul''... şi... Universul
El, poetul nepereche le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea.

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul din adânc

Trăieşti
într-o lume
în care tăcerea
face loc graţiei
la fiecare
picătură
de timp.

Mişcarea ta
pare o adiere
a algelor
legănate
în visul apei.

Tu nu poţi fi
decât gândul meu
din adânc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti deja trezit, dar gândul care întreabă poate doar vedea alte gânduri la fel de zbuciumate ca şi el. Pentru a recunoaşte această trezie, rămâi pe senzaţia de "Eu-Sunt"! De fiecare dată când mintea te invită la exterior în tulburarea ei, rămâi neclintirea de A Fi din interior. Reîntoarce-te cât mai des la această pace lăuntrică netulburată de gând. Cum o diluezi cu gândul tulburarea va apărea. Repliază-te mereu şi mereu pe interioritate, pe "Eu-Sunt", până la urmă liniştea noastră de A Fi va înghiţi toate războaiele acestei lumi. Când rămâi pe acest fapt de A Fi şi nu de a vedea sau interpreta ce îţi arată mintea, totul se stinge în tăcere. Acum poţi vedea că înainte de A-Fi tu erai, după ce nu vei Mai Fi tu vei rămâne! Nici o minte nu poate înţelege sau realiza asta, dar o poate interpreta, doar.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!