Grebla

Am vrut grebla să o uit
Şi-atunci am plecat din sat,
Dar aud un piuit...
Grebla m-a lovit în cap!

epigramă de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lume nu se pierde nimic. Aşa-i legea. Nimic nu se pierde. Cum e şi cu grebla. Calci pe ea şi când nici nu te aştepţi, grebla se ridică şi buf cu coada în frunte... Aşa-i legea.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

primii ghiocei-
grebla uitată
lângă frunze arse

haiku de Gabriela Genţiana Groza (20 septembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grebla

Să fiu o greblă...
o greblă dintr-un fier mai trainic
care în zori şi către seară
purtată de o mână gânditoare
să pieptene încet pământul
şi să descopere
din cine e făcut...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Emil Ianuş autorul cărţii de epigrame "Zâmbete în colţii... greblei"

Adunând prin crâng la poante,
Grebla ta zâmbind din start,
Să nu-i calci colţii, că poate
Te alegi cu capul... spart!

epigramă de Nicolae Rogobete din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjmaşul [L'ennemi]

Tinereţea mi-a fost o sumbră furtună
Străbătută pe-alocuri de raze de sori;
Ploi şi tunete-apoi au lovit împreună
Şi-au pierit din grădină şi fructe şi flori.

A ideilor toamnă am atins de îndată,
Şi cu sapa şi grebla la muncă m-avânt
Pentru a lua înapoi glia mea inundată
Unde apa a ros găuri mari, de mormânt.

Oare florile noi şi pline de vrajă
Vor găsi-n acest sol spălat ca o plajă
O tainică hrană ce-aduce vigoare?

– Dar, vai! Timpul viaţa încet o răpeşte
Vrăjmaşul în inimi ne macină tare,
Cu sângele nostru puterea-şi sporeşte!

poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui inimioare

cu grebla aia de metal dat
cu negru supărător tragi
uşor sufletul ce abia respiră
în zarvă treci la următoarea
inimă o pui când un suflet
scrie pe copaci clovnii
diletanţi şi amuzaţi de iluzii
mărunte vindeau norii amulete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cer buze

miliarde de scuze mi
liarde nu trebuia
să intru cu grebla de iarbă
ecologic p
uţin prea răstit prea răstignit (?!) ca un
om de grotă li... gnit
cu burta li
pită de spatele antracit - vezi industria mi
neritului - eu
îmi cer pen
sia pensia pe
nisul înapoi înainte u
şor furibund

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niles: I-am spus grădinarului nostru: "Yoshi, nu vreau o grădină Zen în spatele casei. Dacă mă apucă cheful să dau cu grebla prin pietriş la fiecare zece minute, ca să-mi păstrez armonia interioară, mă mut la Yokohama". Se pare că s-a simţit ofensat, fiindcă a început să smulgă una câte una cameliile îndrăgite de Maris. Doar nu era să stau acolo şi să înghit aşa ceva. M-am dus glonţ în camera de zi şi am încuiat uşa, până i-au trecut nervii.

replici din filmul serial Frasier
Adăugat de Eliza Ghitulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am plecat din sat

Eu am plecat din sat,
Dar, satul e cu mine.
Am vrut să iau şi ţara
Dar nu a vrut să vină.
Alţi feciori şi fiiice
Doreşte să ridice.
Iar pentru tot ce-am înălţat
Rămân un simplu condamnat.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepe corăbii

I

Dacă lupul urlă la o stea,
Semn e cum că-i cerul ros de nori.
Rupte burţi de iepe-n albă nea,
Pânze-ndoliate de mari ciori.

N-o să-şi scoată gheara de azur
Cerul din duhoarea-i de gălbează,
Cetini-ţeste leapădă-mprejur,
Prin livadă, vântul şi nechează.

Auziţi? E grebla de-asfinţit
Ţesălând dumbrăvile ucise.
Voi, cu braţe smulse de vâslit,
V-aţi pornit spre ţările promise.
Da, plutiţi, sfârşiţi-vă suişul!
Glas de ciori vărsaţi din curcubeu.
În curând şi-o scutura frunzişul
Pomul alb ce-l am pe capul meu.

poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmanul

Mi-e răscolita viaţa de neguri şi furtuna
Şi rar a stat cu raza de soare împreună.
Lovită sau de fulger, bătută sau de ploi,
Grădina-i părăsită, şi pomii mei sunt goi.

Ajuns în toamnă, poate să-mi pară timpul bun,
Ca să mă duc cu grebla pământul să-l adun,
Împrăştiat departe de florile alese,
Şi să-ntocmesc grădina la loc, precum fusese.

Dar cine ştie dacă răsadele visate
Vor mai găsi prin huma grădinii dezgropate
Cu ce să dea tulpina, bobocii sau verdeaţa?

Vai, vremea ne mănâncă pe nesimţite viaţa!
Duşmanul care-o roade, din ţandără, din oaşte,
Din vlagă risipită trăieşte şi renaşte!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământu-mbrăţişării noastre

uneori te mai gândesti la mine
şi-atunci îmi pierd memoria
şi nu ştiu unde şi de ce-am plecat
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci o vână-albastră în tâmplă
ţi se sparge
uneori te mai gândeşti la mine
şi-atunci când iarna vine
cad în fântânile-ngheţate
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci plesnesc oglinzile
în întunericul odăii tale
uneori te mai gândeşti la mine
şi-atunci în jurul unui bloc de piatră
mă simt un nor de sânge-n mâini cu daltă
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci ţi se preface mâna-n scrum
cuvintele pe pagini singure se scriu
există cineva ce nu poate să-ndure
să ne gândim unul la altul
în fulgerul aceleiaşi secunde
ţinem pe umeri rând pe rând
în loc de capete pământul bătut
în reliefu-mbrăţişarii noastre

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare cerească

Am vrut să-ţi scriu o poezie,
Dar versul m-a abandonat,
Nici el nu poate să descrie
Ce iarnă grea ne-a condamnat.

Am vrut să-ţi spună trandafirii
Câtă durere-i pe pământ,
Dar azi e ziua nemuririi
În cer, în doruri şi-n cuvânt.

Am vrut să-ţi las un vers din soare
Aşa cum tu ai fost mereu,
În ceruri azi e sărbătoare
Şi-a lăcrimat şi Dumnezeu.

Am vrut să-ţi cânte primăvara,
Dar anul ăsta n-a venit,
N-am versuri să descriu povara
Şi iarna care ne-a lovit.

Am vrut să-ţi scriu o poezie,
Să urce ea la cer apoi,
Dar azi serbăm o veşnicie
Ce a rămas să plângă-n noi.

poezie de Alexandra Mihalache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dus la New York. Am avut un vis. Am vrut să fiu un star. Nu cunoşteam pe nimeni. Am vrut să dansez. Am vrut să cânt. Am vrut să fac toate astea. Am vrut să îi fac pe oameni fericiţi. Am vrut să fiu faimoasă. Am vrut ca toată lumea să mă iubească. Am vrut să fiu un star. Am muncit din greu, iar visul meu a devenit realitate.

citat din Madonna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 7

Tu eşti Pandora, marea curioasă,
Ce o cutie ai avut în pază
Şi viaţa ne era mult mai frumoasă
Când ochiul tău n-a vrut în ea să vază.
Dar într-o zi, crezând că o comoară
Se-ascunde în ea, te-a furnicat la piele
Şi deschizând-o, ai văzut cum zboară
În jurul nostru numai lucruri rele.
Şi-atunci ne-am dus în lume ca nebunii
Să le-adunăm, ca să ne fie bine,
Dar ne-am lovit de furia furtunii
Ce a luat locul zilelor senine.

Aşa-i când te conduce ignoranţa
Azi în cutie este doar speranţa.

poezie de Octavian Cocoş (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (uitându-se stingherit spre spectatori): Doamne, câtă lume! (Clatină nemulţumit din cap.) Şi când te gândeşti că-i zi de muncă... Şi când te gândeşti că fânul zace polog... N-are cine să-l întoarcă... N-are cine să-l adune... (Înaintează spre scenă, nemulţumit. Se uită cu reproş la spectatori.) Măi, oameni buni! Voi chiar n-aveţi treabă la voi acasă? (Urcă în scenă pe scăriţa din dreapta, mormăind indignat.) Poate că nu ştiţi să bateţi coasa. Dar de dat cu grebla, tot natul ştie... (Către Baci): Cumetre! Ce-i cu atâta lume la tine-n bătătură? Ai pus de nuntă?
Baciul (cu tratatul deschis, în mână, privind peste ochelari, aspru): Lasă, bre, lumea-n pace! Nu-i treaba dumitale!...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce bine

mă încoronai ca de obicei iubito cu ochiul tău
şi grabnic mă mai duceai în grădina dată-n coline,
prin esenţele serii să mă pot salva, lumii să mă reîncep...
o, şi ce bine mai era în murmurul fericirii depline!

şi la lumina zâmbetului tău vedeam
cerbi încătuşaţi în nemişcate sfere.
vedeam precum şi clipe neaciuate
cum prin triluri de crengi aninate
aduceau gânduri în profil
pe când prin ameninţarea tăişului alb
noi miresmei de salcâm riscam
şi dâră lăsam şi un suspin tactil.

remarcabil, geana ta îmi grebla sentimentul întruna
pregătindu-l lucrării de primăvară.
prin defileul degetelor tale se decantau
stări de amurguri şi alte înfăţişări divine
şi de gleznă ta alintătură, mă înfăşuram şi tu mă târai
ierburilor acele în valsuri aproximative
pe unde milogiri presărai...
prozaica veşnicie să ne tot la ea cheme
şi încet-încet noi prelungiţi vom deveni pururi
şi debarasaţi de dileme.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul piuit -
dimineaţă de Prier
plină de farmec

haiku de Gabriela Genţiana Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku şi tanka (2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dus-întors

Pe un soţ, vestit satrap,
L-a lovit amar năpasta:
Mintea i-a venit la cap,
Doar când i-a plecat nevasta!

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

Ţi-am dat cândva
Încrezător
Iubirea mea
Drept mărţişor.
Dar ce păcat
N-ai vrut să-l iei
Şi-atunci l-am dat
... Altei femei.

poezie de Mitică Ion (24 februarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!