Miracol de Crăciun

stele de poveste îşi ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint
îngeri la ferestre colindă iubirea
minunile iernii se extind în cuvânt.

în case primenite răsună fericirea
pretutindeni în lume Crăciunul e sfânt
stele de poveste îşi ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint.

magii transferă în suflet proorocirea
că Iisus Hristos se naşte pe pământ
mântuitorul care salvează omenirea
nimeni să nu se simtă căzut şi înfrânt.

stele de poveste îşi ning strălucirea
codrii se îmbracă în straie de argint.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste poleită cu argint

cerul îmbracă arborii cu straie albe
podoabe înstelate aşează pe ramuri
orhidee înflorite zâmbesc la geamuri
gândurile iernii sunt fremătări dalbe.

poleită în argint grădina a încremenit
sub râu învolburat doar păstrăvii zburdă
iarna are rostul magic nu este absurdă
naturile îşi odihnesc destinul menit.

oameni de zăpadă au apărut în curţi
copii se joacă veseli cu bulgării moi
ei nu ştiu de tristeţe de griji de nevoi
sunt fii de cercetaşi ai vieţii recruţi.

nu poate fi ştirbită iarna din noi
cu farmecele ei suntem mai avuţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoarea luminii

se pogoare cerul Lumină pe pământ
inima-i aprinsă ca o lumânare
răspândesc în lume pace pe pământ
sfinţi mă sfătuiesc şi-mi sunt alinare.

ninsoarea iertării cade peste casă
în straie noi întâmpinăm Crăciunul
ne strângem laolaltă la sfânta masă
să gustăm bucate să gustăm şi vinul.

îngeri ne colindă la uşi şi la ferestre
niciunde nu e sărbătoare că la noi
bucurii în suflet strângem ca o zestre
magii ne zâmbesc cu stele în convoi.

sărbătorim voioşi naşterea lui Hristos
pruncul luminii iertător şi sfătos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu, iubite...

Că iernile ne ning cu-arginţi pe tâmple,
Din valuri infaibile-ale vieţii,
Recolte strânse-n anii tinereţii
Din lucruri zămislite-n vise simple.

Ne ning, iar noi îi tot pictăm în verde
Şi le tot punem aripi de acvilă,
Dar zboru' li-i mereu înspre argilă,
Altfel de cer, în care ne vom pierde.

Ne ning cu ghiocei spre amintire,
Ne ning duminicile însorite,
Ne ninge timpul clipe cântărite,
Ne ning şi port spre marea convertire.
Ne ning... ne ning... ne ning, iubite!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina Crăciunului

Crăciunul este sărbătoarea luminii
care-i adună pe cei dragi împreună
colinde se înălţă la Stele şi Lună
îmbracă în magie toţi brazii grădinii.

Moş Crăciun aşează în altarul iubirii
darurile sfinte aşteptate tot anul
mângâierea divină ce trezeşte elanul
care pune-n mişcare universul gândirii.

se-aprind lumini colore la ferestre
toate casele miros a cozonac cu nucă
noaptea de poveste nu aş vrea să se ducă
din bucurii creştine mi-am făcut o zestre.

emoţii mari Crăciunul poate să producă
plămădite din ninsori pe întinderi terestre.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De treci

De treci codrii de aramă
Vei vedea o mare dramă
Ca şi codrii de argint
Toţi au dispărut succint!

epigramă de David Boia (30 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leru-i Doamne, ler

o colindă în zare se aude
cu veşti de an bun şi noroc
bucurie pentru prieteni şi rude
Crăciunul ne adună pe toţi la un loc.

leru-i ler, răsună până la stele
cerul se pogoare în sufletele noastre
merii iubirii inmuguresc sub piele
visele zboară sub bolte albastre.

pocnituri de bici se aud în stradă
pruncii se pregătesc de pluguşor
mii de lumini în oraş fac paradă
ninsori de poveste cad uşor uşor.

tradiţia de sărbători mândrie strămoşească
se naşte Hristos lumea să o sfinţească.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri magice

ciorchini de gânduri am cules din vie
emoţii mustesc în curat butoi
chiar dacă-i toamnă speranţa învie
aduce lumina vremurilor noi.

fulgi de iubire se aştern în Carpaţi
îmbracă în argint stejarii golaşi
cu alai de stele suntem răsfăţaţi
învăţând colinde de la primii paşi.

aştept primăvara cu ghiocei în palme
cu sloiuri topite în zâmbete de soare
cu furtuni sfârşite în zefire calme
cu rouă parfumată pe fiecare floare.

o vară de poveste mă aşteaptă apoi
cu fluturi ce zburdă în lanul de maci
când lanuri de iubire se împart la doi
când se nasc curcubeie din norii buimaci.

anotimpuri de poeme se strecoară în mine
ca polenul dulce cules din stamine.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă talerul ar cântări adevărul şi minciuna, e posibil ca acesta să tragă în partea minciunii. Adevărul este gol. E unul. Adevărul e simplu, nu are nevoie de multe cuvinte, adică de multe straie, care să tragă la cantar. Nici măcar nu are nevoie de încălţări. Adevărul colindă lumea desculţ. Neadevărul însă are nenumărate forme şi o mulţime de argumente mincinoase. Şi are nevoie de foarte multe rânduri de straie: straie de lucru, straie de zile mari, straie de ieşit în lume, straie la întâlniri cu prietenii, straie la întâlniri cu străinii, straie pentru şedinţele de judecată. Deci balanţa ar trage în partea neadevărului, pentru că acesta ar cântări mai mult şi toate minciunile, laolaltă, ar fi mai grele decât un singur Adevăr.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema inimii

iubirea dăinuie între cer şi pământ
poartă pe tâmple o cunună regală
între unu şi doi e magic jurământ
crini o îmbracă în straie de gală.

în clepsidre se scurg săruturi suave
cuvinte s-mpletesc cu lumina stelară
în iubire nu sunt graniţe şi enclave
circulă pretutindeni cu ritmuri de chitară.

iubirea este panaceu universal
vindecă inima de palpitaţii grave
dizolvă amarul din aer provensal
este minunea timpului ce stinge lave.

dulce povară şi totuşi ce grea
sensibilizează cerul cu sangvină stea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord liric

e iarnă şi ninge cu momente fresh
arbori se îmbracă cu straie de argint
în grădină se aşterne imaculat preş
eu mă îmbăt cu doruri cu gust de absint.

nutresc cu Calea Lactee un liric acord
să-mi înveşmânte versul cu lumina violetă
să topească-n mine ţărmul unui fiord
ca să mă fericesc cu viaţa de poetă.

zidesc în versuri amintiri dragi, emoţii
ilustraţii cu iubiri ajung la Polul Nord
nicicum nu mă împotrivesc în faţa sorţii
nu-mi las cuvintele-n haotic dezacord.

ies flăcări din mine, din amnarul morţii
fur scânteia glorioasă, emblematic record.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de poveste

E viu, e frumos, e plăcut, e pietate.
Magia pluteşte, Crăciunul, renaşte.
Arde candela, lerul soseşte,
Mi-e dor de colindă, mi-e dor de poveste!

E tot, e vis, e viaţă, e sfânt.
Anul se naşte, copilul eu sunt.
Veşnic va fi, un gând va rămâne,
Mi-e dor de mierea întinsă pe pâine!

E alb, e cer, e pur, e pământ.
Bunicii în mine de-aproape ei sunt
La bradul cu vise unde tresar,
Mi-e dor de voi fără hotar!

E sărbătoare, e zăpadă, e ger, e sublim.
Bradul ne cheamă sub vâsc să iubim
Când ninge pe anii primiţi în dar,
Mi-e dor de sărutul acela fugar!

E nou, e verde, e dulce, miroase,
Beteala divină se cerne pe case.
Ţurţuri cu stele şoptesc în neştire,
Mi-e dor de anii din amintire!

poezie de David Ionel Romulus (8 decembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

De trei zile iarna cerne
Fulgi în straie de mătase;
Catifea albă aşterne
Peste pomi şi peste case.

Prin văzduh, ameţitoare,
Trec năluci de vânt purtate,
Cu lungi trene de ninsoare
Şi în alb înveşmântate.

Sus în cer, mii de ferestre
Se deschid lăsând să cadă
Peste sat, ca-ntr-o poveste,
Nestemate de zăpadă.

Iar în faţa casei mele,
Pe o creangă, ghemuite,
Stau tăcute turturele
Şi visează fericite.

poezie de Lidia Batali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea credinţei, puterea iubirii

Doamne, cât e de mare puterea credinţei
s-a născut din generozitatea ta universală
ea scoate din adâncuri izvorul biruinţei
şi îmbracă viaţa în straie de gală.

aprinde lumina cu armonii din stele,
frumuseţea fecundă din natura virgină
o afişează lumii ţesută în dantele,
timp de fericire nu-ţi găsesc vre-o vină.

puterea iubirii stinge vulcani de foc
face păsări să cânte să trezească ecouri
splendorile dansante se-adună la un loc
cu oameni romantici seduşi de tangouri.

credinţa şi iubirea sunt structuri de noroc
alungă tristeţea, dispersează şi nouri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt solar

lutul patriei cântă în dulcele grai
capătă sublime forme pe roata de olar
oriunde îndrept ochii mă simt ca în rai
lumini mă-mbrăţişează cu freamăt solar.

pe alei de vis întâlnesc fericirea
miresme mă învăluie purtate de vânt
raze de iubire îşi ning strălucirea
în inimă în suflet în sacru cuvânt.

călătoresc cu gândul între munte şi mare
un izvor năvalnic murmură în mine
către mii de splendori am zilnic chemare
adun în palme rouă nectar din stamine.

destinul meu triumfă e demn de afirmare
în univers poetic pictat pe etamine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi fraţi scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiş intră Luna, braţ la braţ cu Sulful şi Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roşu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund… Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix şi volatil în aceeaşi cochilie! Trup şi suflet, materie şi spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-aţi ascuns, voi, trepăduşi ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberaţie. Şapte vulturi abia ţin piept leului dezlănţuit... Ajunge! Lăsaţi focul să se întoarcă la cer, vipere de gheaţă! E ceasul la care nevăzutul prinde contur şi poemul trece în cristal. Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece şi subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăşi. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuib supersonic

parodiez tristeţea ca să mai zâmbesc
vreau să ajung la pronie cerească
în valuri de iubire sufletu-mi limpezesc
lumini de la sfinţi să mă locuiască.

ziua stau pe gânduri noaptea stau pe vise
ca o pasăre cloşcă în cuib supersonic
adesea zbor spre ceruri larg deschise
să scap de canoane de frecuşul demonic.

stau la taifas cu stele însufleţesc cuvinte
să am revelaţii, străluciri de argint
se coboară în suflet în inimă în minte
să nu mă rătăcesc nicicând în labirint.

vreau să descopăr drumul ce duce înainte
liberă ca vântul cu codrii să m-alint.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avalanşa de emoţii

în grădina fermecată-i feerie de lumini
concertul de greieri răsună în noapte
zefirii fericirii se leagănă în crini
făpturi îndrăgostite împrăştie şoapte.

m-a acoperit total avalanşa de emoţii
în culisele verii o poveste se naşte
stelele ning iubirea din constelaţii
din regatul albastru luna îmi zâmbeşte.

sărutul serii mai stăruie pe buză
mângâierea nopţii o resimt pe faţă
mai mult ca niciodată sunt aproape de muză
mă iubeşte, mă inspiră, mă răsfaţă.

ascult vântul romantic cântând din frunză
armoniile nopţii se descriu în prefaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpaţii mitici -
sub ceţuri îngheţate
codrii de argint

haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu asta vrei?!

Funigei, pe argintate cărărui, se înfăşoară,
Cu argint de lună plină strălucirea îşi măsoară
Ţes ca-n pânze de păianjen, gânduri nerostite încă
Şi-n prăpastia luminii, noaptea e tot mai adâncă...

Lumii noi fuzionează alte lumi... De frontiere,
Prinşi în leagăn de mătase, trec păianjenii spre stele.
Nemurirea mă-nfioară! Mă cuprinde nemurirea
Şi în dulce fuziune, mă confund cu omenirea.

Microcosmosul luminii se lăţeşte, mă absoarbe
Şi stăpân pe legea firii ştie fiinţa să-mi adape...
Macrocosmos sunt o clipă şi arcuş de funigei...
Ţes un univers de stele... Omule, tu asta vrei?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă anotimpului de argint

Strălucire, fast şi vrajă,
Îmbrăcată-n albe straie,
Sub o mantie de gheaţă,
Doarme luna cea bălaie.
În argint se-mbracă pomii,
Fluturi albi pe cer se-aleargă
Şi în jar se-afundă zorii.
Şi ce dacă?! Şi ce dacă?!

Strălucire, fast şi vrajă,
Ţurţurii mustind de doruri,
Munţi – ai ţării fii de strajă,
Fruntea ţării - cer cu nouri,
Fluturi albi în zbor spre stele.
Nada viselor, în pace,
Ţese în fuior tăcere,
Numai timpul toarce, toarce...

Îmbrăcată-n albe straie,
Cu cercei de catifea,
Albe flori îi cad în ploaie
Peste stâncile de nea.
Rotocoale de lumină,
Ard în noi, frânturi de jar,
Arde flacără divină...
Iarnă-i! Este iarnă iar!

Sub o mantie de gheaţă
Arde neaua pe altare,
Altă lume prinde viaţă,
Vine-o mare sărbătoare.
După naşterea luminii,
Prin Iisus abia sosită,
Anul Nou e pentru unii
Clipa cea mai fericită.

Doarme luna cea bălaie,
Peste doliu de mătasă,
Cade ramură de ploaie
Peste lume, peste casă.
Plânge cumpăna fântânii,
Trec colindători cu plugul,
Bine fie arăturii,
Liniştit fie amurgul.

În argint se-mbracă pomii,
Vântul şuieră-n poiene,
Vin în zori colindătorii,
De belşug, să lase semne.
Scaldă-n suflet Boboteaza
Taină a ninsorii line,
Sfântul Ion botează casa
Şi colindele-s divine.

Fluturi albi pe cer se-aleargă...
Sus, pe pântecul de stele,
Creşte argintată iarbă
Şi transformă în cădere,
Lumea toată-n diademă...
Rochie albă de mireasă,
Peste-a timpurilor trenă
Iar ne vom întoarce-acasă.

Şi în jar se-afundă zorii...
Săgetaţi de gri, deodată,
Prinşi în vânt, colindătorii,
Peste timpuri dau o roată.
Rod de fruct şi rod de grâne
În colaci şi nuci se-arată.
Odă patriei române,
Ţară sfântă şi bogată!

Şi ce dacă?! Şi ce dacă?!
Ce bogată astă iarnă!
Pruncii-şi încălzesc oleacă
Nasul, apoi fug afară.
Prin nămeţi de vis înoată,
Trec pe drumuri sănii multe,
Pâinea caldă, dulce roată,
Se frânge-n mâini tremurânde.

Şi ce dacă?! Şi ce dacă?!
Şi în jar se-afundă zorii,
Fluturi albi pe cer se-aleargă,
În argint se-mbracă pomii.
Doarme luna cea bălaie
Sub o mantie de gheaţă,
Îmbrăcată-n albe straie,
Strălucire, fast şi vrajă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!