Poveste poleită cu argint
cerul îmbracă arborii cu straie albe
podoabe înstelate așează pe ramuri
orhidee înflorite zâmbesc la geamuri
gândurile iernii sunt fremătări dalbe.
poleită în argint grădina a încremenit
sub râu învolburat doar păstrăvii zburdă
iarna are rostul magic nu este absurdă
naturile își odihnesc destinul menit.
oameni de zăpadă au apărut în curți
copii se joacă veseli cu bulgării moi
ei nu știu de tristețe de griji de nevoi
sunt fii de cercetași ai vieții recruți.
nu poate fi știrbită iarna din noi
cu farmecele ei suntem mai avuți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.