
Cumul
Cum devorează timpul
Momente și zile
Ani și ere geologice
Lume stele și univers
Toate dintr-o fractură
Incipientă care crește
Și nu mai stagnează
Pildă crudă și nemiloasă
A devenit vorba timpului
Și fapta lui sângerează
Iar oamenii se contrazic
Accelerat între ei
Ca să adâncească
Mai mult prăpastia
Și haosul primordial
În atare comportament
Salvarea poate veni
Numai de la îngeri.
poezie de David Boia (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre viteză
- poezii despre stele
- poezii despre salvare
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre geologie
- poezii despre devenire
Citate similare

Tren primordial
Venea un tren așa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm
Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert și bestial
Trecea și huruia întruna
A apărut ca din neant
Și a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Și mai ales aglomerat
Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Crește la orișice semnal
Crescu intens fără oprire
Cuprinse universul vast
Țintea pe sus la nemurire
Si tot creștea entuziast
Suia acolo printre stele
Mai debordant ca ori și când
Prin universuri paralele
Cât cu viteza unui gând
Căra atâtea universuri
În drumul lui spre alt tărâm
Cât nu pot evoca în versuri
Numai pe ritm de tâgâdâm.
poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trenuri, poezii despre creștere, poezii despre versuri, poezii despre semnale, poezii despre ritm sau poezii despre poezie

Numai îngeri
Evident seninul din noi
Nu poate exista singur
Numai înfăptuit de îngeri
În mod cert pacea între noi
Nu poate persista de fel
Numai realizată cu îngeri
Lumina noastră călăuzitoare
Nu poate străluci nici cum
Numai menținută de îngeri
Viața noastră terestră
Nu poate dăinui nici când
Numai străjuită de îngeri
Categoric universul infinit
Nu poare fi etern nici cum
Numai implementat cu îngeri.
poezie de David Boia (2 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre pace, poezii despre infinit sau poezii despre existență

De la Big Bang încoace universul e o imensă rană care sângerează abundent și se extinde accelerat.
aforism de David Boia (7 martie 2016)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viteză

Corupția la noi
Un fel univers degenerat,
Care se extinde accelerat.
distih de David Boia (18 august 2015)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viteză sau citate despre corupție
Direcția timpului în care un calculator își amintește trecutul este aceeași cu cea în care dezordinea crește. Asta înseamnă că senzația noastră subiectivă de direcție a timpului, săgeata psihologică a timpului, este determinată de săgeata termodinamică a timpului. Asta face ca legea a doua a termodinamicii să devină aproape banală; dezordinea crește cu timpul, fiindcă noi măsurăm timpul în direcția în care crește dezordinea. Nici că se poate un pariu mai sigur!
Stephen Hawking în Teoria universală
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre trecut
- citate despre psihologie
- citate despre pariuri
- citate despre legi
- citate despre devenire
- citate despre creștere
- citate despre calculatoare

Iubire de mamă
Începând cu Eva
iubirea a venit pe Terra
a aterizat așa de una singură
la persoana întâi
așa a fost ea hărăzită
să aducă afecțiunea primordială
apoi fiecare mamă
a mai pus o cărămidă
la piramida iubirii
cu timpul piramida
a devenit deal
apoi munte
și continuă să crească
în variantă optimistă
va crește necontenit
se va extinde accelerat
așa ca universul
pe care-l va acapara
în termeni euforici.
poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre optimism, poezii despre munți, poezii despre mamă, poezii despre Pământ sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Cârmaciul
Când s-au aprins
Primele stele în univers
El a dat noi directive
Așa că atenție
La mersul aștrilor
Numai cei inițiați
Vor putea citi în stele
Mersul vremurilor
Numai mințile luminate
De înțelepciune divină
Vor putea dezlega
Enigmele acestei lumi
Numai îngerii ne pot spune
Taina acestui univers.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, citate de David Boia despre lumină sau poezii despre lectură

Alt univers
În prezent sunt blazat
De acest univers incert
Presărat cu găuri negre
Acum caut un nou univers
Al iubirilor exhaustive
Cu suflet duios și tandru
Semnificativ și efervescent
Un univers în paralel
Poate fi și perpendicular
Dar cu găuri albe să fie
De bun augur și infinit
Cu lumini eminamente vii
Mașină imensă a timpului
Care să ne ducă instant
Prin trecut și prin viitor
La prezentul continuu
Care să deschidă trasee
Spre edenul timpuriu.
poezie de David Boia (22 martie 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre viitor, poezii despre suflet, poezii despre rai sau poezii despre negru

Semafor
Actualmente timpul clipește
Periodic în toate nuanțele
Posibile probabile și imposibile
În vremurile de apoi
Timpul se va comprima
Încât va deveni adimensional
Cel mult va deveni punctiform
În vremurile din urmă
Timpul așa zis punctiform
Va ieși accelerat din decor
Va cădea în existentă infimă
Înainte de dispariție totală
Va curba universul
Făurind arcade de lumini
Ca în final să dispară
Prin forța împrejurărilor
Cu vreme cu tot
Sucombând în neant.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre semafor, poezii despre posibilitate, poezii despre imposibilitate sau poezii despre forță

Pe parcursul anilor au visat oamenii la posibilitatea călătoriei în timp. Ei au sperat că, într-una din zile, oamenii de știință vor descoperi naveta spațială care va putea să-i reîntoarcă în tecut sau să-i ducă în viitor. Știința Cabala propune, acum și aici, propria mașină a timpului care poate să ne ajute să atingem timpul, numai să vrem să înțelegem care este scopul mișcării.
Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viață, XV - Călătoria în timp
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre știință, citate despre zile, citate despre zborul spațial, citate despre visare, citate despre viitor, citate despre posibilitate, citate despre nave spațiale sau citate despre mișcare
* * *
Uită de timpul ce crește între noi,
mă vei revedea în amurg
stea fără noapte,
stând cu genunchii pe cer
ca și cum ai veni dintr-o rugăciune
să-mi spui despre dorul de om.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre timp, poezii despre religie, citate de Camelia Oprița despre religie, poezii despre noapte, citate de Camelia Oprița despre noapte, poezii despre dor sau citate de Camelia Oprița despre creștere

Extemporal
Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situație la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existența
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veșnici și sacri.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre limite, poezii despre energie sau poezii despre adevăr

Universul
De-ar fi făcut din piatră
Universul se dilată
De-ar fi făcut din granit
Ar crește la nesfârșit
Chiar de-ar fi de platină
Ar crește după datină
Și de-ar fi clădit din stâncă
El se mai dilată încă
Cumpătat, deliberat
El crește accelerat
Urmărind același trend
Să-i fie cu happy-end.
poezie de David Boia
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci

Secvență.Viața și Moartea într-o singură clipă
La câteva zile distanță
ninge cu furie
frigul se zvârcolește
sub anotimp
umbre și scâncet de bob
o lumânare ghemuiește liniștea
într-un colț
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeți
la capăt de anotimp
se odihnește tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
așteaptă apocalipsa
poate sunt singurul
ce așteaptă cu atâta emoție
ziua în care
toate anotimpurile
coboară în oameni
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre tristețe, poezii despre tată, poezii despre sculptură, poezii despre odihnă sau poezii despre ninsoare

Noi consumam o parte infimă din timp, in vreme ce timpul ne devorează per total.
aforism de David Boia (5 august 2014)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre timp

Quasarii
Lucesc frenetic quasarii gigantici
Acolo, în noaptea depărtărilor,
Care de fapt nici nu-i noapte,
Numai pentru noi ăștia mici,
Acolo, e numai o stare de veghe,
Departe, la margine de univers,
Care nu-i margine de niciun fel
Doar pentru noi ăștia infimi,
Acolo, timpul a încremenit aievea
Să nu conturbe bravii quasari,
Cei ce vor naște mândre galaxii
Din tăria lor de caracter, cu patos
Expulzând puzderie de praf de stele
Ca niște superbe jocuri de artificii
Ah, quasarii cei de peste alte ere,
De ce v-ați dus aproape de infinit?
Voi, maximul de materie și lumină,
Voi, care configurați o nouă viață,
Voi, care extindeți pururi universul,
În timp ce noi facem doar figurație,
Sau cel mult privim prin telescoape
Ori mai băgăm strâmbe în univers,
Cu gesturi infantile, deocamdată...
poezie de David Boia (16 august 2013)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telescop, poezii despre naștere, poezii despre mândrie sau poezii despre jocuri

Prețurile care nu se negociază cresc, iar celelalte stagnează.
citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Meniu familial
Chiar rudele o ponegresc, cu ciudă:
Știind că e deja băgată-n scripte,
Cu toate că e clar, o fire crudă,
La soț îi face numai zile fripte.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zile, epigrame despre timp sau epigrame despre rude
Să-mi spui despre dorul de om
I
Tata a urcat un luceafăr mai sus de ceruri,
mai sus de zilele și nopțile măcinate de viață.
După ultimul cer a cuprins
adâncimea timpului;
îmi vede somnul tulburat de plâns.
E liber (mi-a spus)
dar că m-aude uneori plângând
și stelele se întunecă
în flacăra roșului apus.
Este de ajuns
că am rămas pe pământ un gând,
și nu un fir de iarbă culcat de vânt.
Altfel prea multe lacrimi s-ar fi plâns,
copila mea.
Nu pune lacrima peste mine care mă strivește,
rămân așa cum sunt
sclipitor în stele,
mugur în nuiele
căci învelișul de pământ
mi-a fost mult prea strâmt,
cu mult timp înainte
când te ridicam deasupra inimii
cu brațe largi de părinte.
Uită de timpul ce crește între noi
și urcă cerul tău înspre mine.
Poate oi lăsa în părul tău dorul,
iar lacrima pământului
să urc în următorul mugur floare.
II
Tata a urcat un luceafăr mai sus
de ceruri.
După ultimul cer, l-a cuprins
adâncimea timpului dus;
îmi vede buzele rostindu-l
în somnul tulburat de plâns.
E liber (mi-a spus)
dar că m-aude uneori plângând
și steaua lui se întunecă
în flacăra roșului apus.
E de ajuns
că sunt pe pământ un gând,
și n-am rămas un fir de iarbă culcat de vânt.
Altfel prea multe lacrimi s-ar fi plâns.
Îți aud plânsul fără răspuns;
așa ușor cum sunt,
umblu în apele care ți-au cutreierat ochii,
învelișul de pământ
mi-a fost mult prea strâmt
în vremuri dinainte.
Aș fi murit cum moare umbra în lumină
dacă zeii nu mi-ar fi aruncat în trup
suflet de părinte.
Uită de timpul ce crește între noi,
mă vei revedea în amurg
stea fără noapte,
stând cu genunchii pe cer
ca și cum ai veni dintr-o rugăciune
să-mi spui despre dorul de om.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (9 mai 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre vânt sau poezii despre trup și suflet

Să promovăm cultura în lume, altfel vor crește numai buruieni, scaieți și ciulini.
aforism de David Boia (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre cultură sau aforisme despre creștere