Atât

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se scrie
Scrâşnind din cuvinte, poemul inept
Pe care-l numea fraudulos poezie
Şi este desigur un mare-nţelept.

El nu are nume, nici eu nu am nume
Dar viaţa o punem adesea la cub,
Plutim aiuristic spre toamnă prin lume
Şi-avem câte o piesă murind pe YouTube.

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se face
Poemul cu vorbe-ncruntate urât,
În care războiul aduce a pace,
Prefer poezia, lumina şi-atât.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei prietene virtuale

Când mi-a cerut prietenia,
Mi-a spus de-a dreptul ce gândea:
Că-şi manifestă simpatia
Şi că-i demult "PRO-FANA" mea!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce am mai sfânt pe lume

Ce am mai sfânt pe lume,
Mama care mi-a dat un nume,
Inima care în piept îmi bate,
Şi sufletul care de dor îmi arde.

Ce am mai sfânt pe lume,
Pământul pe care las urme,
Cerul plin de stele
Şi luna care călătoreşte prin ele.

Mai am doi fraţi care sunt în departare.
Doi bunici ce aşteaptă
De la copii sau nepoţi
Măcar câte o scrisoare.

Mai am şi un nume,
El Moldova se numeşte.
Când aud acest nume,
Sufletul în mine creşte.

Deci totuşi ce are omul
Mai sfânt pe lume:
Mama, patria şi al său nume.

poezie de Vladimir Potlog (12 mai 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza rătăcitoare

Ce-i mai de preţ şi-mi mângâie simţirea,
E muza mea mereu rătăcitoare
Purtând un nume de albastră floare
Ce-o caut prin grădini doar cu privirea.

Ea mi-a adus idei încântătoare
Şi mi-a cerut s- aşez în vers iubirea,
Să răsădesc în inimi fericirea
Şi să mai scriu cât voi trăi sub Soare...

Am s-o invoc şi va veni la mine,
Ce-mi va spune, voi scrie pe hârtie;
Nesomnul meu va naşte poezie.

Am s- o invoc şi dincolo de moarte,
Altminteri mi se rupe pana-n mână
Că nu doresc ca muză altă zână!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îngăduinţă

Şi n-am cerut să fiu sămânţă,
şi n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.

Şi n-am cerut privirea-albastră
şi nici o inimă de leu,
şi nici statura cea semeaţă,
şi mâinile muncind din greu.

Şi n-am cerut nici cugetarea
şi nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.

Şi n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
şi n-am cerut nici boală, moartea,
şi nici trăirea într-un trup.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul tău

Acum că ţi-am scris
O-ntreagă scrisoare,
Mă rog s-o citesc
Să merg prin cuvinte
Ca râul spre mare.
Nu cred că vei plânge
Râzând cât să doară
Prin rânduri să curgă
Să vrei să clipeşti
Făcând loc la vară.
Un nume am scris
Prin rime dublat
Uzând doar de index
Tentat de amprentă
Prin pagini udat.
Am scris să mă simţi
Curat de rostiri,
Mai simplu mi-a fost
S-aştept noaptea caldă
Să văd dulci priviri.
Citeşte un rând,
Trezeşte o foaie
Curând vei dormi
Iar scrisul meu scurt
Se şterge de ploaie.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul lucru pe care-l poţi face ca artist este să fii sincer. La Concursul Enescu am cântat aşa cum mi-a cerut sufletul, care mă durea.

Vassilis Varvaresos în TVR 1, Nocturne (24 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am bătut la uşi unde nu mi-a deschis nimeni,
doar pentru că acolo nu locuia Dumnezeu.
Am cerut şi nu am primit nimic,
doar pentru că nu am cerut lui Dumnezeu.

Apoi...

M-am rugat şi am primit pace şi linişte în inimă,
asta pentru că, mi-a dăruit Dumnezeu!

poezie de Lusiana Drăguşin (5 mai 2012)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramaturgul şi poeta

Un dramaturg cu pasul rar
Se-ntreabă: Câte piese am?
Din ele câte au succes
Şi câte fără înţeles...?

Oricum, rămân apreciat
Şi deseori aplaudat,
Infatuat nu pot a spune
Faţă de cei fără de nume

Privi spre mine la un vers
- Tu te cam plimbi prin univers.
- Adevărat, şi Terra-i stea
În univers pe undeva.

- Tu nu ai înţeles deloc...
Vrei să te laud chiar pe loc?
- Nu... nici gând, maestre,
Eu iau viaţa aşa cum este.

Şi dacă mă gândesc un pic,
Pot să mă supăr din nimic?
Apocalipsa de-o să fie,
Desigur nu e poezie....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răni pentru templul meu

Totuşi nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume

N-o mai fi urât în lume
moartea îşi cam bate joc
viaţa se ţine de glume
nenorocul de noroc

Moartea să nu-şi bată joc
îmi pun viaţa iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid

Şi cum e urât în lume
îi dau morţii un alt nume

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Lumea-ţi cere
Prietenia daruieste
Lumea te uita
Prietenia te cauta
Lumea judecă
Prietenia ajuta
Lumea raneste
Prietenia alină
Un prieten e o lume
O lume un tacut decor
Al prietenilor actori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nume

La fiecare naştere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinţii câte două nume
Şi mai deschide moartea câte-o poartă.

La care prea flămândă îşi aşteaptă
Pomelnicul – meniul de la nuntă
Şi-a doua zi mireasa-i mai deşteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.

Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puţină
Fără să ştim ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o bună zi, preşedintele Roosevelt mi-a spus că a cerut public sugestii cum să denumească războiul. I-am spus pe loc: "războiul inutil".

citat celebru din Winston Churchill
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faze

(...)

3

un zâmbet floare acută
un pumnal la fereastră
deschide-te de-a lungul străzii
fapt a izbucni lumina

oricare ar fi noua bucurie
prietenia şi prospeţimea
mătasea obosită a peştilor
spre pace prin muncile lor
prietenia şi tandreţea
aripa noaptea
este în fiecare lacrimă a oraşului
o aşteptare ce se coace
vidul inimilor
înţărcată noaptea

(...)

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţiile prieteneşti trivializează prietenia; ritualul - religia; poemul - poezia; creaţia - gândul lui Dumnezeu; şi tot aşa, realităţile amorului trivializează iubirea.

Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ginerelui meu care mi-a cerut fata de la înălţimea de 1,92 metri şi într-o zi de sărbătoare

Ziua de Sân-Petru
Amintiri îmi lasă
C-am săpat un metru
Ca să-mi intre-n casă!

epigramă de Valeriu Ene din manuscris (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte deformarea numelor, nu putem admite că ar fi întotdeauna vorba de o concurenţă între două nume, în acelaşi timp asemănătoare şi diferite. Chiar şi în absenţa acestei concurenţe, cea de-a doua intenţie nu este greu de descoperit. Deformarea unui nume are adesea loc în afara oricărui lapsus. Prin deformare se încearcă transformarea unui nume în ceva ce sună urât sau în ceva care aminteşte de un obiect vulgar. Este un gen de insultă foarte des răspândit, la care omul cultivat sfârşeste prin a renunţa, dar adesea fără convingere. De multe ori el îi dă forma unei "vorbe de duh", de o calitate cu totul inferioară. Pare deci indicat să admitem că lapsusul rezultă adesea dintr-o intenţie injurioasă care se manifestă prin deformarea numelui.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judelui care mi-a reproşat că am cerut casarea sentinţei sale pe motiv că n-au fost publice dezbaterile

Păcat s-acuzi avocatul.
Adevărul este altul:
Sentinţa ta a fost casată
C-ai dat-o fără... judecată!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Amprenta" (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plus

Deodată m-am trezit cumva în plus,
Într-un castel pustiu şi fără nume
Cu porţile închise înspre lume
Şi zâmbetul speranţelor s-a dus.

Deodată mi se pare că trişezi,
Cuvinte goale iarăşi se complică,
Peceţi peste iluzii se aplică
Şi presupun că nici nu mă mai vezi.

Din lungile coloane s-au dedus
Doar nopţile ce nu aveau pereche,
Par insomnii într-o cetate veche,
Deodată m-am trezit cumva în plus.

poezie de Angelica Ioanovici din Cu tine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul meu ca un tren

poemul meu ca un tren pe firul epic
metafore-pilde şi cuvinte curioase
cu locuri la geam

poemul meu ca un tren personal
oamenii se urcă
împart o bucată de vreme
zâmbesc şi coboară uneori cu speranţa
că poate se vor mai întâlni

poemul meu ce nu mai apare
îndrăgostiţii privesc întruna la ceas
probabil se gândesc
că n-am să mai scriu despre trenuri
şi aceasta este ultima şansă
să cutreiere lumea
din mersul imaginaţiei mele

poemul meu ca un tren al întoarcerii
un bătrân întrebând controlorul
de oraşul acela mic dintre munţi
de prima sa dragoste

poemul meu
... î n d e p ă r t â n d u – s e
destin şerpuind prin orizontul lacom
şi totuşi, nimic nu este pierdut
mai există trenuri rapide
ce trec prin vămile cerului

şi eu, cel care unge roţile cuvintelor grele
cel care aşază şinele
pe drumuri neştiute de hoţii de trenuri

poemul meu ca un tren flămând de timp şi distanţe
accelerează neobosit

şi eu, cel care se opreşte mirat
la ţărmul unei eternităţi fără trenuri...

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o mare furtunoasă...

Ca o mare furtunoasă Doamne mi-a fost viaţa
Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi faţa
Numai singuratici paşii, numai rece locul
Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.
Ţine-mă mereu dulce Dumnezeu
Lângă sânul Tău
Până voi gusta fericire mea
La lumina Ta.

Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare
Pentru slava şi izbânda vieţii viitoare
Şi nu-i stare mai cerească în această lume
Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.

Fie cât de furtunoasă şi de grea viaţa
Vrem să trecem drepţi prin toate către cer cu faţa
Fericiţi mărturisindu-L pe Hristos prin cruce
Nu-i alt drum mai drept spre ceruri să ne poată duce.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!