Dumnezeule!... Dumnezeule!... Ce rușine! Ce rușine! Copila mea, copila mea atât de delicată, atât de păzită cu un bărbat oarecare... Cu cine?... Atâta știu acum, că noaptea, copila mea, cu trupul ei tânăr și pur, se duce la bărbați, ca una de pe stradă... O, ce rușine!
Stefan Zweig în Secret arzător, Asfințitul unei inimi (1966)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.