Sburătorul
"Dragă, dragă sorioară,
Nu știi cânticul ce spune
Că prin frunzi când se strecoară
Raza zilei ce apune,
Sburătorul se aruncă
La copila care vine
Să culeagă fragi în luncă,
Purtând flori la sân ca tine?
Fragii el din poală-i fură
Cu-a sa mână nevăzută,
Și pe frunte și pe gură
El o mușcă și-o sărută.
Soro, buza-ți e mușcată!
Fragii, poți să le duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecată
Nu-ntâlniși pe Sburătorul?"
"Dragă sorioară, dragă,
Cânticul mai spune încă
De-acel duh c-ades se leagă,
Când e umbra mai adâncă,
De copila mândră, albă,
Ce culege viorele,
Purtând pe ea scumpă salbă,
Scumpă salbă de mărgele.
Salba el râzând i-o strică
Cu-o plăcută dismierdare
Și de fieșce mărgică
Lasă-o dulce sărutare.
Pe sân, dragă, ești mușcată!
Salba, poți ca să-i duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecată
Nu-ntâlniși pe Sburătorul?"
Astfel vesel pe-o cărare
Glumeau gingașele fete.
Iar în luncă sta la zare
Doi voinici cu negre plete,
Și, cântând în poieniță,
Aninau cu veselie
Unu-o salbă-n chinguliță,
Altul flori la pălărie.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Concert in lunca. Pasteluri" de Vasile Alecsandri este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Citate similare
Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, mamă!
Mamă, tu, izvorul vieții,
Elixirul tinereții,
Tu dai viață, tu pui nume,
Tu aduci copii pe lume!
Azi, de ziua ta, cântăm,
Sufletul să-ți alinăm,
Tu să te bucuri de noi,
Mamă dragă, la nevoi!
Toate florile din lume,
Sunt azi, mamă, pentru tine!
Tânără și zâmbitoare,
Mamă dragă, scumpă floare!
Ești născută-n suferință,
Tu ești sfântă în credință,
Noi te vrem nemuritoare,
Mamă scumpă, dragă floare!
poezie de Constantin Chelaru din Prin labirintul vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
''Dragă Stolo'' (Băsescu), ''dragă Ciolo'' (Iohannis)
Am avut un dragă Stolo,
acum avem dragă Ciolo.
Dragă Stolo a tăiat,
dragă Ciolo-a copiat.
Primim ordin de la ei
să lucrăm doar pe doi lei.
Asta-înseamnă, dragii mei,
că au minte de doi lei.
Vorba-aceea;
Pleacă-ai voștri, vin ai noștri,
noi rămânem tot cu proștii.
pamflet de Dumitru Delcă (8 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag
Cu mult îmi ești mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ți ochiim
Și atunci când îi revăd, privrea mea va ști
Subtil să-și țină pași, în prisma de-a zâmbi.
Cu mult îmi ești mai dragă, atunci când îmi vorbești,
Atunci când îți exprimi cuvintele trupești,
Atunci când îmi șoptești, la urechi, mă iubești,
Cu atât imi ești mai dragă, atunci când mă dorești.
Cu mult îmi ești mai dragă, cu mult îți sunt mai drag,
Și-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o țin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag.
poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescărușul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor îmi e de tine ...
Dor îmi e de tine, dragă,
Dor de ieri, cu dor de azi.
De noi doi ce-o să se-aleagă,
De nu vii la piept să-mi cazi?!
Dor îmi e de tine, fată,
Tu mi-ești dragostea dintâi,
Ce-a plecat ca niciodată,
Când credeam c-ai să rămâi.
Dor îmi e de tine, dragă,
Nu-s nici flori, nu-s nici fântâni,
Lângă ele-a gurii fragă
Să mi-o dai fără s-amâni.
Dor îmi e de tine, fată.
Crezul meu e că m-aștepți,
Proaspătă și-mbujorată,
Vechi fiori să redeștepți.
Dor îmi e de tine, dragă,
Să te salt de subțiori.
Lumea, dacă ne reneagă,
Ne-om iubi din seară-n zori.
Dor îmi e de tine, fată,
Vreau să-ți mângâi părul tău.
De destin mi-ai fost tu dată
Și iubită și călău.
Dor îmi e de tine, dragă,-
Toate-s vânt, iubirea-mi nu.
Vechi simțiri pe veci ne leagă
Și-am să vin de vrei și tu!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cineva îți spune,"Dragă, arăți bine bine pentru vârsta ta", este o juma' de compliment, însă, când cineva îți spune,"Dragă, arăți bine!", este, intr-adevar, un compliment.
aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mamă dragă tată
mă trag din tine
mamă dragă tată
și așa le voi spune și celor din viitor
care întreabă
cine cu cine și de ce tocmai eu?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alei mică, alei dragă
Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nțeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viața noastră-ntreagă.
Alei dragă Veronică,
Despărțirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică
Viața trece, frunza pică.
Alei dragă, alei mică,
Viața trece, frunza pică,
Și din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.
Măcar cine ce grăiește,
Altul alta îndrăgește.
Inima-mi pe cât trăiește
Tot la tine se gândește.
Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă
Așa trece viața-ntreagă
Și nimic n-o să s-aleagă.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Primăvară
Bate vânt de primavară peste crengile-nflorite
Le apropie, le separă
Par atât de-ndrăgostite
De caldură, de lumină și de fructul ce-o s-apară.
Păsări rotitoare-n zare desenează dungi pe cer
Se ridică și coboară
Stoluri vin și stoluri pier,
Precum gândul împlinirii care a-ncetat să doară.
Primavară, dulce dragă, primavară parfumată
Împletită și ușoară
În cosițele de fată,
Prinse-n flori de violete și în sunete de vioară,
Ne-ai găsit a câta oară cu ochi plini de bucurie,
Vise împletind cu drag
Melodii și poezie
Primavară, dulce dragă te voi trece peste prag
Într-o lume a iubirii unde tu poți să-ți alungi
Teama de îngheț în iarnă,
Dorul soarelui în lunci,
Să trăiești în al meu suflet precum ai trăit atunci,
Când visam că vei veni și visam că este soare,
Într-o dalbă, blândă zi,
Într-o zi de sărbătoare
Primavară dalbă dragă, când urâtul va pieri!
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târzie lacrimă, iubirea...
Am fost copila de la țară,
Veneau necazuri și treceau ușor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.
Ne sunt părinții aproape morți
De griji și de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toți
Și glasul vântului se ascute.
Ce singur ești când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru și e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.
Când l-am văzut din nou pe tata,
Își ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ții, copilă, drumul drept.
La crucea lui încerc să mă adun,
Trăiesc în lacrimi amintirea:
Rămân, tăicuță, mai rămân,
Târzie lacrimă, iubirea.
poezie de Camelia Oprița (11 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târzie lacrimă, iubirea
Am fost copila de la țară,
Veneau necazuri și treceau ușor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.
Ne sunt părinții aproape morți
De griji și de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toți
Și glasul vântului se ascute.
Ce singur ești când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru și e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.
Când l-am văzut din nou pe tata
Își ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ții, copilă, drumul drept.
La crucea lui încerc să mă adun,
Trăiesc în lacrimi amintirea:
Rămân, tăicuță, mai rămân,
Târzie lacrimă, iubirea.
poezie de Camelia Oprița din revista Acolada, nr. 2 feb. 2022, Revista lunară de literatură și artă a USR
Adăugat de Micheline Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fată dragă
Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Și de dragoste sfințit.
Poți a învăța să numeri
Cu picioarele pe umeri
Și săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.
Apoi, sărutări vor ninge
Și fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.
Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopțile în șagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.
Lasă degetele-n pace,
Ele știu ce pot desface
Înlesnind scântei nebune
Ochilor... ca de cărbune.
Și când soarele se duce
Spre culcușuri zăbăuce,
Te deschide ca o floare
Într-o zi de sărbătoare.
Fată dragă, fată bună,
Fii pe clipa ta stăpână
Rostuind plăceri rebele
Infinitului de stele.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta vreu, dragul meu
Iubești scumpa mea frumoasă
Ghirlăndioara de-albe flori,
Ce-ncunună grațioasă
Buclele-mi ce-n vânturi zbor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate roza cea tăcută
Care dulce se sărută
Cu fluturii râzători?
Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cinsă-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur:
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubești, dulce drăgulină,
Doina mea de tainic dor
Ca pe lira mea suspină
Dulce, blând, încetișor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate cântul de-armonie
Care Eol îl adie
Printre frunze, printre flori?
Ah! Când aurul suspină
În punguța plină, plină,
C-o cântare metalină!
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubești poate pe Selene,
Ca o candelă lucind,
Când cu pasu-i lin, alene
Se preumblă surâzând?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Iubești poate alba zare
Ce-o săgeată mândrul soare
Peste câmpul înflorind?
Ah! Când aurul dulce sună
În punguța mea nebună
Nu-mi mai trebe alba lună!
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubești patria-ți măreață
Ce de glorii duce dor,
Când în palida ei față
Se deseamnă-un viitor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate visul mare, mare
De mărire, răzbunare,
Ce-l visează-a ei popor?
Când în loc de glorii, laur,
Mi-ar da aur, aur, aur,
Atunci fi-mi-ar un tezaur!
Asta vreu,
Dragul meu!
poezie celebră de Mihai Eminescu din Umoristul (11 octombrie 1866)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rodica
Purtând cofiță cu apă rece
Pe ai săi umeri albi, rotunzori,
Juna Rodică voioasă trece
Pe lângă junii sămănători.
Ei cu grăbire îi sar în cale,
Zicând: "Rodică, floare de crin,
În plin să-ți meargă vrerile tale,
Precum tu, dragă, ne ieși cu plin!1
S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă!
Calea să-ți fie numai cu flori,
Și casa casă, și masa masă,
Și sânul leagăn de pruncușori!"
Cu grâu de aur ei o presoară,
Apoi cofița întreagă-o beu.
Copila râde și-n cale-i zboară,
Scuturând grâul din părul său.
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cântec de nuntă
O să zic pe drum de seară,
pe o strună de vioară,
o istorie șucară,
că-i cu boală rea, amară;
o istorie c-un crai
de la nunta cu alai,
și de-ai da cât o să dai,
nu e una mai dihai!
Trist e cânticul, uitat,
de jale și lăcrămat,
cu un fante de gagiu,
trist, și vechi de nu-l mai știu.
Spune-l, inimă, de poci,
scoate-l tu, ca din găoci,
și-l sloboade-ncet, subțire,
cânticul cu tristul mire!
Era zi de-sărbătoare,
liliacul tot în floare,
când pornise, grea, pe seară,
petrecania boiară.
Stau mândri ca doi păuni
mirii chipeși, între nuni,
și-i slujea frumos, pe tavă,
neagră, o țigancă roabă;
Ochii și-i rotea de smalț,
către mirele înalt.
Ce-a mai fost, nu poci să știu;
ginerică, om candriu,
îi sorbea ca pe-o cafea,
ochii ei de catifea.
Și între mireasa albă
și țiganca a cu salbă,
când au mers ca să se culce,
strâns-a țâța ei cea dulce.
Izmenită nunta toată;
a rămas mireasa fată
și-a fugit păunul-mire
cu țiganca de tingire.
Spune, inimă, de știi,
leac ales pentru candrii;
spune leac nedovidit,
pentru boala de iubit!
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Trurli, Trurli
Printre flori am colindat
Ghiocei am adunat
Și oricât am căutat
Nu te-am aflat
Nu te-am aflat
Până când de dor purtat
Florile-am înduioșat
Glasul lor am ascultat
Pe înserat
Pe înserat
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aș ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Mai departe am fugit
Dorul nu mi-am potolit
Lacrimi multe-am risipit
Și te-am iubit
Și te-am iubit
Și de gânduri chinuit
Printre flori iar am venit
Vioreaua n-am găsit
S-a vestejit
Și a murit
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aș ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta.
cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua bună la țară
Țară dulce și frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu știu de te-oi revedea.
Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin'!
Vai! în sânu-ți dulce, oare
Sunt eu mai puțin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?
Iară se ridică norul.
Vasul tău nu este-n port,
Vânturi rele ca și dorul
Către negre stânci te port.
Mâine va veni străinul
Să te prade, țara mea!
Mâine îți vor smulge sânul,
Mâine te-or îngenuchea.
Și tu n-ai nici mângâierea
Apărându-te, să mori.
Ei ți-au degradat durerea!
Și mormântu-ți n-are flori!
Ți-au făcut cununi de spine
Ca iudeii lui Isus,
Și râzând amar de tine,
"Ai unirea!" ei ți-au spus!
Dar ei ți-au luat din mână
Armele ce ai avut.
Dragă patrie română,
Ce rău oare le-ai făcut?
La străini te-or da-n prădare,
Vai! și pe cămașa ta
Fiii vitregi cu turbare
Sorții lor vor arunca.
Te-au lăsat în slăbiciune,
Fără legi, să putrezești
Și prin dulce moliciune
Te-au lăsat să te slăbești!
Când chiar fiii-ți te ucide,
Ce blestemi pe cel străin?
Țara mea se sinucide!
Moartea este-n al ei sân!
Fiii tăi nu vor dreptatea,
S-a văzut atâția ani!
Ei invoacă libertatea
Ca să fie ei tirani!
Către-acestea, dragă țară,
Tu poți încă a trăi,
Numai cei ce te-ncărcară,
Numai ei vor veștezi.
Astfel toamna când sosește
Frunzele în pomi pălesc,
Vântul aspru le răpește,
Putrede se risipesc.
Dar când primăvara vine
Pomul a reînverzit,
Paseri cu cântări sublime
Nouă viață i-a vestit.
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din volumul: Reverii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Mama lui Stefan cel Mare" de Dimitrie Bolintineanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mi-e dragă viața
Zorii bat în dimineață,
Se deschid porțile-rai:
Bună ziua, dragă viață,
Sunt comoara ce o ai!
Colo-n cercuri se deșteaptă
Tril de păsărele mii
Și pe tine te așteaptă,
Nu întârzia să vii!
Razele își fac ochiade
De săgeți în vârcolaci
Și de tine tot întreabă:
Unde ești tu ori ce faci?!
Lasă-ți pașii să te ducă
Pe poteci de sfinte nai,
Clipa-ncearcă să te-aducă,
Nu uita popas să-i dai!
Îți ia cârma tu în mână,
Te îmbarcă-n vâsla lirei,
Pune gama în lumină
Și o dăruie iubirii!
Zori mai bat în dimineață,
În cuprinsul care-l ai:
Bună ziua, scumpă viață!
Sunt comoara ce-o doreai!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragă Stolo
Ți-am plâns pe umăr, ții tu minte,
Când m-ai făcut președinte?
Îți plâng din Tisa până-n Nistru,
De mă faci și prim-ministru.
epigramă de Vasile Iușan din Justiția e oarbă...
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria
Mereu îi găsește cusururi
Cînd vorbește de a lui țară;
Cu toate-aceste neajunsuri
Îi este totdeauna dragă.
O critică fără-ncetare;
Chiar sincer o compătimește.
Totuși, îi sare în apărare,
Pentru că pe ea o iubește.
Mai ales când timp îndelungat
Departe de patrie și casă
Iubirea adâncă s-a aflat
În inima necredincioasă.
Iar când fiii nerecunoscători
Îi cer iubire și mângâiere,
Le deschide brațele tuturor
Și la piept îi strînge cu putere.
De-aceea, cu orice cusururi
Ce patriei sale i le află,
Cu orice greșeli, ea de-a pururi
Îi rămâne scumpă și dragă.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!