Toamna neprivită
cu cât te iubeam mai tare
cu atât mă scufundam mai adânc în
fluturatul ierbii
și așa cum stăteai tu ca o nălucă voluptoasă
ca o stafie neveșmântată
în scaunul
acela pregătit din frunze proaspăt visate
mai rămânea totdeauna un pic din toamnă
și pentru a doua zi
să te mai cotropesc odată în cer
apoi pe un rug,
apoi în sinea mea
și tot așa
rotund ca o pasăre
mă stingeam prefăcându-mă umbră prelungă
la picioarele tale
fără cap fiindcă îmi rămăsese
deasupra apei
ca să mă uit la seceta timpului
pe trup
ca să mă cert cu tine pe partea cui
să atârne dragostea ca o piatră
ca să văd
din câți ochi mai rămâne toamna
neprivită
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fără trup
am încercat în creșterea mea
să te străbat
dar te-am simțit atât de singură
în exilul tău pe pământ
și n-am putut a-ți spune strigând
că eu prin tine sunt ca firul de iarbă
înaltă
și tu nu știi ce sunt eu
și că de fapt eu te înfior
când visezi fără trup
am vrut în trecerea mea prin geamătul tău
de dragoste
să te înconjur cu brațele tale
fiindcă eu eram tu
ghemuit în sângele tău
și atunci când erai plecată cu duhul tău
să afli taina secată a pietrei
ardeam și eu pe rug
și iubirea ta plăpândă
parcă ar fi o rugăciune plânsă
o teamă de sfârșit de zare
și spune-mi tu din vârful
schimniciei tale
cum să-ți fie teamă de străfundul cerului tău
când sufletul meu e infinit
mai adânc?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galben foșnind
aștept totuși toamna
să mă ajungă din urmă
în negura gândurilor
în care zac
să mă bată pe umbră
pe umăr
cu o mână de frunze
de paie
să mă atingă cu depărtarea
cu vârtejul acela
de chihlimbar
galben
foșnind
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi întârziați
stăteai așezată cuminte
între miazăzi și miazănoapte
deasupra unui rug
eu te așteptam dedesubt
bâjbâind pe marginile unui crepuscul
înainte de a părăsi intensitatea
dintre noi
zarea se mai surpa odată
în două abisuri
înstrăinând o pereche de fluturi
întârziați
unul de toamnă și unul de amintire
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii în ceață
cu cât mă despart de tine mai adânc
cu atât te sorb mai mult în pupile
închide-mi tu ochii să nu mai văd
ciorchinii ce mor vineții pe coline
și sângele meu rece
sub pielea ta îl simți?
unde te duci străină
fără o umbră de mână?
îți citesc în ochi frigul ce te cuprinde
într-o haină prea strâmtă pe trupul de nor
sunt vânturi nebune ce vin după tine
și-un murmur de frunze se-aude în gol
unde te duci desperecheată
ascunde-ți degetele sub un șal de întuneric
să te pot vedea
mânecile ți-s prea lungi
ți le târăști prin ceață
eu nu mai înțeleg nimic
tu înțelegi ceva?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristeți în echilibru
îmi place cum mă atingi pe frunte
cu cearcănele tale de singurătate,
frumusețea ta e adevărată,
îți spuneam eu printr-un pahar
de sticlă,
femeile sunt ape înșelătoare,
răspundeai tu,
desenând ceva cu picioarele pe aer,
cine suntem noi de fapt,
unul pentru altul?
întrebam privind Luna
dintre cearceafurile tale
de hârtie creponată,
două tristeți ținându-se în echilibru?
doi nebuni la o masa de piatră?
sângele rămas după arderea
pe rug a tăcerii?
tu îmi spuneai calmă
de deasupra orașului vechi,
că suntem niște nori care se întrepătrund,
fără întoarcere,
în liniștea celor patru pereți
dintre brațele tale.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna foarte târziu
de fapt când e toamna foarte târziu?
când mă surprind nostalgiile urcându-mă
în vârful pereților
când mă uit la tine fix din lăuntrul ochilor mei
cu pupilele răsucite
înconjurându-mă cu tine?
de fapt când e toamna târzie?
când te muți tu la mine
și eu îmi întorc sufletul înapoi în mine
și-ți tremură iubirea de frig
încotoșmănată pe margini
când mă rogi să te strâng cu genunchii la piept
să mă uit la tine
din toate părțile
de deasupra copacilor?
spune-mi de fapt când e toamna târziu?
când îmi rupi trupul în crengi uscate
și faci un foc în mine să mă privesc în el
și tu
îți încălzești picioarele ude
de atâta toamnă-n neștire?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbră întredeschisă
lasă-mi respirarea
unui zbor
la plecare
ia pelerina de adio
ploaia ești chiar tu
lasă o umbră
întredeschisă spre
sfârșitul timpului
nu mai privi peste umăr
urmele tale sunt doar
niște cicatrici acoperite
de nisip
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele așteptând
toamna nu vine
dintr-odată
întâi se aștern apusurile
apoi gândurile
frunzele mai așteaptă
puțin
să ne frământe
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pe câmp
îmi spuneai odată cu noaptea
pe câmp
- iubirea nu-i decât rădăcina ierbii
plăpânde
toamna e doar o răcoare pe fruntea
de sânge
îmi spuneai odată pe pământ
necosit
într-o noapte de spini
și de sare
că trăiești doar în gând
cu un suflet păgân
decupat dintr-o mare
uitare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gioconda
stăteai așa, ca Gioconda
cu mâinile încrucișate
pe marginea lumii
aveai și zâmbetul acela
jumătate de zână, jumătate de drac
parcă nu aveai nimic de pe pământ
nici un loc al tău
nici inimă
nici țară
nici dragoste
nici copaci
fiindcă erai ca un abur
de seară
o închipuire barocă
o enigmă biblică
un început de renaștere
toți te-ar fi vrut
ca pe un trofeu
ca pe un vitraliu
ca pe un obelisc
tu stăteai în tabloul tău
cu brațele în cruciș
ca într-o fereastră sculptată
ca în mintea pătrată
a unui artist
așteptând să fii a nimănui
sau a tuturor
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul vânăt
ieri mai creșteau doi copaci pe pământ
culegând roua ierbii cu mâna
dimineața se roteau dinspre vânt
răscolind cu genunchii țărâna
azi au trupuri sfărmate de piatră
și păsări au scorbura arsă
duc în palme cenușa din vatră
în pădurea fără de casă
mâine vor crește în alt anotimp
la un capăt de nor purpuriu
noaptea e umbra pădurii pe câmp
cerul vânăt de toamnă târziu
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupuri până la nori
stai lângă mine tolănită în așternutul
acesta alb al anilor
probabil mi-am pierdut definitiv
arealul propriu
într-o încleștare a orgoliilor
dar tu mă vezi mereu ca pe un joc de linii și nuanțe
ca pe o artă a ta
personală,
o arhitectură a închipuirilor tale
pesemne te-ai obișnuit prea mult
cu rutina
trupurilor noastre până la nori
cum ar fi de pildă
dragostea fără uși trântite
setea fără buzele arse
picioarele tale nemăsurate
fără privirea mea de expectativă?
în definitiv,
cum ai putea să le spui
apelor să nu mai fie râuri
timpului să nu mai fie nisip
iubirii să nu mai fie rană?
cum ai putea să-i spui ecoului meu
să nu te mai strige
pe nume?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pajiști
uite,
dacă tot ne-am întâlnit
pe pajiștea asta tăcută
îți propun un joc
tu să fii nor de ploaie nebună
eu, umbră de apă curgând
să mă evapor în tine
noaptea
să nu mai fiu
uite, dacă tot ne-am întâlnit
pe pajiștea aceasta albastră
îți propun un joc
eu să mă întind pe spate
ca o câmpie de păpădii
și tu să-mi sufli în pene din înalturi
cu toată dragostea ta
cu toată ființa ta
să mă spulberi în vânt
să nu mai ating vreodată cu
umbra pământul
să rămân înfipt în buzele tale
în trupul tău
în pupilele tale
să nu mă mai cunosc
uite,
dacă tot ne-am întâlnit pe jumătatea
aceasta de pământ
îți propun
să ne jucăm de-a ascunselea
eu să te leg la ochi cu un petec de pajiște
înnoptată
să te învârt pe o pasăre călătoare
și tu să mă cauți într-o iubire
să mă strigi împrejur
până nu te mai vezi
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imagine de toamnă
Treptele tot mai reci
Au colțuri strivite
De regulamentul timpului,
Riduri adânci străbat piatra
Umblată.
Un șal de frunze croșetate
Se destramă,
Două leagăne părăsite
Abia se mai ating
Pe o verandă.
Struguri indigo arși de brumă,
Disperați,
Se agață straniu
De garduri forjate,
Note bizare pe portativ.
Frunze galbene de pergament
Cad peste trandafirii-vitralii,
Cu petale de sticlă,
Spinii casanți caută haotic
Degetele tale fine.
Plopii scorțoși tac profund
În poziție de drepți,
Giganți fără zale
Pe marginea drumului,
Bătrâni generali
În rezervă,
Cu eghileți ruginiți,
Cu fireturi roase de vreme,
Într-o luptă
Fără sorți de izbândă,
Cu timpul...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin în toamnă
Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineață
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Și mă mut la tine să-ți povestesc
Despre destin...
Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car niște vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu știu despre destin.
Ascultă buletinele de știri,
Ascultă țiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ți povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătățile lumii,
Despre destin.
Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscați
Care au crescut bizar între mine și tine,
Spinii otrăviți dintre mine și tine,
Sârma ghimpată dintre mine și tine,
Eu am să te ajut să înțelegi
Că totuși vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ți spun povestea
Despre destin...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margini de toamnă
marginile tale erau din ceață
spre toamnă
umbra ceva mai udă
și fluturii verzi se prefăceau în brumă
pe la colțuri
te cuprindeai singură de frig
sau de singurătate
aleea se termina întotdeauna
la capătul gândurilor tale
unde te mai aștepta câteodată
amurgul
să te aștearnă
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă de toamnă
A mai trecut o vară și atât de mult mă doare,
Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost,
Mă doare floarea, frunza veștejită care moare,
Și lacrima ce vântul toamnei o usucă fără rost,
Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape,
Și salcia care se-apleacă trist în calea ta
Și-aștept groparul cel de frunze să mă-ngroape,
Într-un mormânt de frunze, printre ploi, pe undeva,
Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine,
În care eu voi rătăci prin munți și văi adânci
Și-am să mă rog ca să găsești cărarea înspre mine,
Când eu voi fi căzut, vânat de vulturi printre stânci.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Captiv
chiar dacă mă ții captiv în umbra ta
adu-mi un felinar de aer
să-mi văd conștiința subjugată
iar noaptea naște-mă din nou
într-o eclipsă
chiar dacă mă ții captiv în conturul tău pregnant
lasă-mă măcar să-mi măsor iluziile
în virtutea inerției tale
și voința circumscrisă dorințelor tale
apoi lasă-mă fâlfâind din toți porii
să mă prefac într-o pasăre nelocuită
poate așa te voi vedea ființă
iubindu-mă mai presus
de orice obscuritate
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare în gând
cel mai mult ne iubeam noaptea
ca două nevăzute tăceri
cel mai tare te iertam în gând
înainte de a te cunoaște
cel mai des plecai în zori
înainte ca ecoul
să mai vibreze
în
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze decadente
Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Toamna.
Atât de frumoase, atât de uscate...
Atât de concrete, de mohorâte, de singure,
Bântuiți toamna cu zgomote incerte.
Frunze care nu suportă iminența,
Frunze rebele, frunze imorale, frunze ipocrite,
Frunze abandonate,
Semănați prea mult cu oamenii,
Toamna.
Frunze nătângi, frunze vremelnice, frunze nebune,
Vă împreunați, vă despărțiți,
Vă agățați cu disperare de un frunziș,
De o acuarelă, de un fior,
De gardul bisericii,
De crengi, de înalta societate,
De o epocă desuetă,
Care nu vrea să vă mai vadă!
Vă îmbătrâniți unele pe altele,
Vă ofiliți unele pe altele,
Vă înmormântați unele pe altele
În noroaiele de la marginea orașului,
De la marginea societății,
În mocirla ternă a culorilor politice,
În bălăriile ideologiilor nedeslușite
De la periferia istoriei,
În groapa comună de pe marginea drumului.
Vă zvârcoliți în pustiul vântului
Care oricum aduce cu înfiorare iarna,
Vă hăituiți într-un haos din ce în ce mai concret,
În goana nebună spre o voluptate efemeră.
Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Dintr-un peisaj impresionist, mult prea întârziat.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!