Cernesc...

Azi mi-am măsurat iubirea ca-n legenda ciocârliei
Şi m-am înălţat deasupra întinzând mâna spre soare
Dar am coborât cu gândul şi-n adâncurile gliei
Unde-mi doarme rădăcina la-ntuneric... şi mă doare

Ca şi trilul ciocârliei mă înalţ şi cobor iute
Şi îmi prind în piept mac roşu sângerând amar prin lanuri
Căci nu pot s-ating cu mâna astrul vieţii... e fierbinte
Şi cu dor şi rugăciune eu cernesc în negre voaluri...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, dar divin

Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
şi devin o rană, un cântec spre cer.

Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.

Şi rog înaltele izvoare safire
să păzească liniştea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!

Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilul ciocârliei

Odă adusă bucuriei.

monostih de David Boia (9 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă, cade frunza...

Iubite, nu fi trist, nu plânge-n urma mea
N-am să mă-ntorc, deşi mi-s paşii grei...
S-a frânt destinul nostru, pe cer s-a stins o stea
E toamnă, cade frunza şi plouă pe alei!

Şi simfonia ploii, când norii se cernesc,
Să îţi aline dorul de-ţi aminteşti de mine,
În cântecul viorii eternul,, te iubesc''
Să-mi fie amintire fierbinte despre tine!

Rămâi acum cu gândul la zilele cu soare
Când culegeam din lanuri toţi macii înfloriţi
Din roşul de petale clădeam iubirea-floare
Şi ne trăiam povestea de miri îndrăgostiţi...

Aripi de fluturi, parcă, ni se zbăteau în piept
Când ne plimbam de mână pe-aleea cu castani
Dar plouă acum, iubite, şi vântul dă concert
Iar noi... cu aripi frânte... trăi-vom peste ani!...

Şi când din nori de spumă zăpezi ne-or troieni
Cu părul nins de doruri ne-om aminti poveşti...
Te-oi aştepta, iubite, în vise să-mi revii,
Voi fi la tine-n gânduri acolo unde eşti!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ploi

Aruncă-ţi văpăile negre din gene
hotarul din tine şi mersul alene,
dă-mi mâna şi hai să fugim din hotare
copila mea dragă, e soare, e soare...

Noroiul cărării de-ţi scuipă despoiul
nu pasul, ci ochiul ţi-atinge noroiul
şi nu-ntoarce geana să vadă, rebel
cald single nostrum cum tremură-n el.

Privirile dacă ţi-s arse de soare
nu ochiul, ci drumul sub talpă te doare
şi nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
nici umbrele noastre cum fug după noi.

Dă-mi mâna şi hai să fugim înainte
copilă mlădie, copilă fierbinte
La capul cărărilor şerpuitoare
e soare în ierburi, în ramuri e soare...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prunii înfloriţi
şi trilul ciocârliei –
livada bunicii

haiku de Letiţia Iubu din Paşi pe nisip (2013)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

căpşuni în floare -
peste satul părăsit
trilul ciocârliei

haiku de Tania Gogan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilul enescian de ciocârlie ne face să înţelegem mai bine cântecul ciocârliei.

aforism de Vlad Chirinciuc (16 iunie 2020)
Adăugat de Chirinciuc Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu! Iubirea n-a murit!

Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
şi-n ţipătul pescăruşului...

Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireş o cântă
şi fluturele o descântă
în zborul ei albit.

Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, nelinişte
aleargă-acum pe mirişte.
Întinde-i mâna şi-a venit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul tău...

Cuvântul tău, iubite, are puteri astrale
Mă urcă spre înalturi deasupra unui nor
Şi îngerii din ceruri, în aripi cu pocale,
Îmi toarnă mir pe tâmple, mă iau cu ei în zbor

Culeg din cer azurul şi îl cufund în mare,
Nemărginiri albastre pot pune în priviri
Ca stânca de granit atât pot fi de tare
Şi pot zidi în suflet, iubirii, mănăstiri

Mă întrec cu pescăruşii când zboară peste valuri
Când spui că ţi-este dor şi te gândeşti la mine,
Croiesc din spuma mării o mantie... şi-n voaluri
Eu te aştept să vii pe ţărmuri euxine...

Se despleteşte valul, mi-am despletit şi părul,
Pe ţărmul de smarald vom sta o noapte întreagă
Şi-n cântecele mării vom desluşi misterul
Cuvântului ce-nalţă,... iubirii ce ne leagă....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cer...

De ce te-aş iubi, de ce te-aş iubi,
de ce-aş suferi, de ce-aş suferi,
în mileniul în care secunda e vis
iar boala dorinţei e de nedescris?

De ce-aş mângâia din priviri, faţa ta,
când mâna nu pot să-mi întind către ea,
când clovni de rând nu mă lasă s-ating
omul drag, nici la piept să mi-l strâng?

De ce ţi-aş ieşi în cale mereu
cu ochii-nlăcrimaţi, cu sufletul greu,
de ce agonia mi-aş perpetua
când nicio chemare nu e-n mâna ta...

Ştiu că ai suflet bun şi poarta deschisă,
nu-ţi pun întrebări dar oftezi mereu
după iubirea stelară, promisă
şi implorată lui Dumnezeu!

De ce să mai rabd chinu-acesta comun,
Să nu vin şi să-ţi spun: fii al meu de acum!
Să te cer de la soare, să te cer de la vis
să te cer de la lună, să te dai cu înscris!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căutaţi iubirea prea departe...

Am cunoscut iubirea când nu ştiam s-o strig,
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger ştia să o asculte.

Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... şi-n foşnetul câmpiei
În strigătul de frate şi grija de bunic,
În primul fir de iarbă şi-n greierul cel mic.

În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Şi este-acolo, sus, şi-n zori când ele pier.

Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,
Împovăraţi de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne... călcăm peste iubire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana...

Mă închid în carapace şi-aştept să vină zorii
Şi-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Şi alergam prin lanuri între real şi vis...

Se deschideau prin grâne maci roşii înfloriţi,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiţi...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roşu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă şi-i târziu!...

Şi mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile muşcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... şi macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana şi-alerg spre asfinţit?!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cer...

De ce te-aş iubi, de ce te-aş iubi,
de ce-aş suferi, de ce-aş suferi,
în mileniul în care secunda e vis
iar boala dorinţei e de nedescris!?

De ce-aş mângâia din priviri faţa ta,
când mâna nu pot să-mi întind către ea,
când clovni de rând nu mă lasă s-ating
omul drag, nici la piept să mi-l strâng?

De ce ţi-aş ieşi în cale mereu
cu ochii trişti şi cu sufletul greu,
de ce agonia mi-aş perpetua
când nicio chemare nu e-n mâna ta...

De ce să mai rabd chinu-acesta comun,
Să nu vin şi să-ţi spun: fii al meu de acum!
Să te cer de la soare, să te cer de la vis
Să te cer de la lună, să te dai cu înscris!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi am primit din fiecare...
şi bun şi rău, chiar de mă doare.
Si m-am aprins când am iubit,
am plâns apoi, am suferit.
Am învăţat să strâng la piept ce sunt
să nu las timpului nimicul pe pământ
să sape rădăcina vieţii mele...
M-am agăţat cu visele de stele
şi-am chiuit când mă aflam în fericire
iar totul se trăia ca-n nemurie.
Arzând trecutului din amintirile prea sterpe,
crestând in epiderma sufletului helogrife, jertfe
am adunat din colbul vieţii povestiri
ce-s pline de uimire şi de trăiri.
Şi tot aşa... un trecător ce fredonează din picioare
zâmbind oricum, oricui... Chiar dacă doare.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ciocârliei

Lumina mă înfăşoară
în petale de soare,
de pe umerii orizontului
vin caii dimineţii în coame cu vânt,
pe rouă izvoarele şipotesc în taină,
pleacă din munţi fără să se uite-napoi
şi alunecă îngemănate-n galbenul câmpiei.

Muritorii fac un popas la fântâni,
salcâmii ascund în frunze tăcerea,
din cer cade câte un mănunchi
de raze la picioarele lor neobosite.

Cântecul ciocârliei
se odihneşte-n palma amiezii
cu triluri şoptite din cer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai simt şi-acuma mâna ta pe piept

Mai simt şi acuma mâna ta pe piept
Ce căuta-nsetat fără-a găsi...
Ai să te-ntorci la mine într-o zi
Te văd venind şi de- asta te aştept...

Mi-ai luat iubirea... uicul meu drept
Dar ai s-o aduci odată înapoi
Căci printre plopii blestemaţi de ploi
Te văd venind şi de-asta te aştept

poezie de Ligya Diaconescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda

Acel bărbat venise de la nord
Umbla prin toată iarba de afară
c-o floarea soarelui în loc de cord
şi-n gând cu o femeie dulce-amară

îşi frământa cu mâna părul creţ,
le tot spunea copacilor pe nume
căci vrăbiile-n umblet săltăreţ
aveau din mersul ei ceva anume

şi-atuncea floarea soarelui din piept
îi tresărea şi îi rănea rărunchii…

să se fi-ntors în nordul lui perfect
pentru-a-l jeli mătuşile şi unchii?

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu viaţă, vieţii surâzând...

... Într-o dimineaţă-albastră,
vesel... cu o nouă primăvară alergând desculţ prin văi,
cu gleznele ude, firesc inundate de mărgelele de rouă,
respirând aburul gliei reavăn, sorbit cu nesaţ de soare,
fericit, mi-am deschis, în piept, fereastră,
să împart cu dumneavoastră
tot ce ştiu... să vă spun vouă
taina versului curgând, bătând în clopote de timp
peste grămezi de cuvinte cu sunetele vii, ca de argint,
ţesute-n tâmpla universului... el, în vers etern... acelaşi,
însă, reânnoit în vremi... iară şi iară
de ţipătul vieţii... ea, chemându-se pe sine... din adânc,
în trăirea ei, din începuturi,
doruri frământând milenii... în vise de iubire clocotind,
din ea însăşi re-nviind şi-acum şi-n altă primăvară,
din risipiri de îngeri prinşi cu-amorul, uitaţi pe pământ,
exprimând divin... nuanţe,
zidind lumini în curcubee colorate în fiecare suflet,
în fiecare floare-n concordanţe
vibrând în viul vieţii... hohotindu-şi râsul şi-n izvoare
strălucind pe pietre cu-armonii... scriind magic bucurii
din Faceri, prin Cuvânt,
dăltuite-n existenţă, etalând o concurenţă, inedit,
an după an, trecând,
în veşnicie... rămânând
identic şi totuşi diferit, Cerul, continuu iubind Pământul
cu o iubire-n infinit durând,
măreţul univers, în vers etern, acelaşi... prin excelenţă,
bătrân si tânăr totodată, cu viaţa pe moarte călcând,
vis de iubire rămânând şi eu şi tu ca alţii-n alte rânduri,
numai aici trăind, întinerind în primăveri, îmbătrânind,
înţelepciune adunând, primăvară după altă primăvară,
răspunzând luminii-n gânduri exprimând divin nuanţe
din risipiri de îngeri, prinşi cu iubirea, pe pământ,
alergând desculţi prin iarbă într-o dimineaţă-albastră,
în aburul gliei sorbit cu nesaţ de soare... în renaşteri,
împrimăvărându-mă si eu în suflet, în primăvara nouă,
deschizând în piept fereastră, spre lume, şi...
spre dumneavoastră... viaţa, vieţii surâzând... iubirea,
zâmbind...

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să bântui prin depărtări căci fericirea se află întotdeauna la un pas de tine, printre lucrurile pe care le poţi atinge doar întinzând mâna.

citat din Bulwer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori iubirea

uneori iubirea ia chip de aşteptare,
de mână albă
copilărind în mâna cuiva ce te ştie iubit,
uneori iubirea se aşează pe rogojina vieţii
strângăndu-şi genunchii la piept,
uneori iubirea înveşmântată în picuri de soare
urcă dealurile
cautând izvorul în care
privindu-se să se înţeleagă pe sine,
uneori iubirea atingându-ţi tâmpla
te face să te simţi cineva
din ce în ce mai des
respirând profund.

poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!