Vara în burta unei feline

Se-aud tuşind poeţii în peştera cuvântului
pe zi ce trece verbele din ouă
se sparg pocnind în fierberea de rouă
morile vântului
scăldate în catrene
schimonosite valuri cu catarg
copacii pasc din toamnă prin bărbile de lene
cotoiul ce aleargă prin valuri către larg...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un catarg

Nici un catarg.
Valuri se sparg Pe dună.
Pe-al mării larg
Nici un catarg.

Pe-al zării gol
Pescarii-n stol
Răsară. Să dea ocol
Pe-al zării gol.

Ţipând mereu,
Cu zborul greu
Să piară... Prin somnul meu
Ţipând mereu.

Să văd în vis
Pe cer deschis
Prin gene —
Tainic trimis —

Să văd în vis
Steaua Hesper
Urcând pe cer Alene.
Pe-adâncul cer
Steaua Hesper.

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zămbet de toamnă

De parcă marea se-arunca în tine
te încălţai cu valuri pe poteci
şi culegeai din afine coline
din ape te udai cu buze reci.
De-aceea prin sprânceana depărtării
ne fluierau copacii nisipoşi
Iar vântul parfumat cu briza sării
ne îmbrăca în frunze
ruşinoşi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Când vei naviga în larg,
Printre valuri ce se sparg
Să-ţi faci propriul catarg.

tristih de David Boia (17 mai 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul inimii

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii
din dragostea pură mi-am făcut un scop
o apăr cu tărie să nu mi-o fure hoţii.

imagini senzuale curg din caleidoscop
iubirea mea bătrână trece prin echinocţii
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii.

mă scufund în mare ca un periscop
la picioarele mele zburdă caşaloţii
propovăduiesc iubirea ca un episcop
icoane de lumină cumpăr la promoţii.

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria vântului

Sub frunze ochii ei. Clipeau copacii.
Pe bănci strigoii îşi şopteau prin nări
memoria vântului.
În jurul becului roiau fluturând insomniacii
pământului.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu ştiu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viaţa mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca şi gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viaţa-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De eşti orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aştern în valuri...

Câte valuri călătoare
Îşi duc viaţa în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea valurilor

Ai vrea să pleci, dar valuri
ce-aleargă dinspre larg,
îşi caută iertarea
când, înspre mal, se sparg.

Nu toate-s vinovate,
dar, poate, este unul
venit de mai departe,
şi-a însoţit taifunul.

El ar putea să ştie,
şi crezi că-ţi va vorbi,
dorind a ta iertare
‘nainte de-a muri.

Îl vei ierta, de-ţi spune:
e în genuni sau viu
cel dispărut cu barca
în iadul plumburiu?

Priveşti, nerăbdătoare
spre valuri ce se sparg
venind, mult prea tăcute,
spre tine, dinspre larg.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

sub cer ce-adulmecă a ploaie
las gândurile în şiroaie
să curgă-n florile de măr
şi ţin în mâini doar adevăr

corăbier fără catarg...
de ce m-ai luat, de ce m-ai dat?
sunt spuma mărilor din larg
când valuri în genunchi se sparg

şi-aşa-n nisipul încă rece
fără busolă noaptea trece
aud strigând în dimineaţă
un pescăruş zburând pe creastă

e stânca care m-a lovit
în gândul meu nesăbuit
de a-ncerca în depărtări
să fiu din nou ce am fost ieri

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii iubirii

păşesc către cer
stele pe ramuri de suflet
timpul răsuflă prin ani
în poeni, parfum de liliac
în larg o mare nebună
valuri se sparg, eu biet catarg
tremurătoare beţie
răsuflă pământul, trăieşte, vorbeşte
în palme petale deschise
de flori şi iubire
parfum de roze, tuberoze
tremură în zare curcubeul
curg raze împletite
în grădina cerului aripi mi-au crecut
să vin, să vin în zbor la tine
îngeri în alb împart crengi de iubire
mi-e trupul o stea şi ard în flăcări
din lacrimi beau foc
sus, în cer, o cabană de flori
cineva mă iubeşte
ce-mi pasă
că mâine vine moartea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânze pe catarg

când inima în piept se zbate larg
şi soarele pe cer e umbră lungă
ridic a tale pânze pe catarg
ca nici un vânt să nu ne mai ajungă

şi să plutim în doi prin mari adânci
şi hăul universurilor noastre
acolo unde nu-s gheţari şi stânci
şi unde plâng doar florile albastre...

să ancorăm în porturi de granit
în nopţi cu claritate carnivoră
şi iar să ne iubim la infinit
şi valuri albe spumege la proră...

poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune prin recul

Corabie somnambulă în vânt
bucăţi de soare duce la catarg
brusc marea iese din adânc
şi ochii o aruncă-n larg

Bucăţi de soare duce la catarg
în zori mi-ai răsărit în suflet
de pragul zilei lacrima îmi sparg
dar n-o auzi e totul putred

E întuneric până-n suflet
brusc marea intră în pământ
am să-adorm la primul tunet
iubito corabie somnambulă sunt

Bucăţi de noapte-mi sângerează la catarg
când ochiii tăi m-aruncă iar în larg

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN REGNUL VEGETAL SE URCĂ VALURI VERZI DE CLOROFILE
Prin regnul vegetal se urcă valuri verzi de clorofile
Scăldând cu verdele cel crud vernale zile,
Aşa prin trupul omenesc perpetuu trece roşu sânge
Să-i dea putere să întoarcă ale vieţii sale file.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra lui

Umbră trecatoare
S-a oprit tacită
Scoicile la soare
Marea-i pregătită

Urlă aerul în stânci
Apar duhuri sfinte
Melcii sunt pe brânci
Prin particule finite

Marea cu rumoare
Inspirată pregătită
Încălzită de la soare
De umbră ea profită

Spuma ei fierbinte
Valuri iuţi o sparg
Umbra-i îmbrăcată
Şi purtată -n larg

Inima ei s-a oprit
Între două valuri
Apoi iaraşi a pornit
Tictacul pe maluri

Din adâncuri a venit
Vaporul naufragiat
Umbra lui era zenit
Cu el umbra a plecat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fata cu marea
rătăcindu-se prin pădure
copacii făcând valuri verzui
prin care trec în zbor păsări
în loc de peşti înotând

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârpesc cerul

Cârpesc cerul cu petece de dor
Şi ud pământul cu lacrimi amare
Sap o fântână şi n-o mai termin,
A căzut în ea Carul Mare.

Aleargă frenetic orele-albastre
Hulpav, în delir aşteaptă pustiul,
Mă-nvârt în cercul de astre
Parc-aş fi increatul, întâiul.

M-a cucerit răcoarea stelelor
Şi zborul paserii spre infinit,
Nemuritoarea amforă virgină
Am îngropat-o pe veci în zenit.

Demonii ridică securea cu drag,
Capul despicat de trup să mi-l taie
Să-l pună iubitei în prag,
Ca trofeu pentru fata bălaie.

Pe valuri care vin şi se sparg
De stânci sterpe, pustii şi deşarte,
Nacela şi viaţa aşteaptă în larg
Să-şi croiasă un drum mai departe.

Never more, aşa, never more,
Cu nava ce viaţa ne-o poartă
Prin ani, prin clipe, prin ore
Ne croim din minuni altă soartă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 decembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer ţipau pescăruşii
lacrima cade şi plânge pe ţărmul uitat
de lume, de viaţă, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
pluteşte suav peste ape
în ţipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
mă strigă, mă cheamă iar marea
mă scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe ţărmuri mângâiate de mare
trist pescăruş ireal

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă durdulie

Durdulie toamnă!
Hoţii de cai au împletit coşuri din copite
în care femeile să ducă ştergarele
la tăiat.
Mi-am pus candele în ochi
să îmi ţină de iarnă.
Printre prune afumate îţi dau zâmbetul
de-o parte
să-ţi văd peştera cum cască
un liliachiu căscat
când cu ochii
toropiţi de fructe
pari o durdulie toamnă...
Doamnă!
Caii hoţi mi te-ai furat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
şi ne vom cufunda-n apus
atât de jos şi-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
şi-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini şi-atât de goi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Am să te iubesc cu ochii închişi,
plutind printre valuri şi pescăruşi.
Te voi imagina în senine decoruri
printre valuri albastre şi visuri.

îƫi promit o mie şi una de nopƫi,
cu poveşti dintr-o mie de cărti.
Orizonturi spre tăramuri noi.
printre valuri plutind amândoi.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă, iată!

Copacii-s dezbrăcaţi de frunze...
Dantele arămii, în zare
Se unduiesc. Şi stau ascunse
În nori, petalele de soare.

De-o vreme plouă mocăneşte,
Cum spun bătrânii... Şi e frig!
Prin şerpuielnice ferestre,
Privesc născându-se alt chip.

Un anotimp ridat... Pomada
De brumă l-a îmbătrânit.
De vÎnt, iar scârţâie portiţa
Şi-n sobă focul s-a-nteţit.

S-a-ntunecat, deşi-i devreme...
Tristeţea-n valuri se coboară
Şi ploaia-n valuri reci îşi cerne
Putrede umbre de aramă.

E gol în jur! Şi-n mine, golul,
Fuzionează, se dilată...
De-odată mă apucă somnul..
E toamnă, toamnă, toamnă... Iată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!