Tăcerea valurilor
Ai vrea să pleci, dar valuri
ce-aleargă dinspre larg,
își caută iertarea
când, înspre mal, se sparg.
Nu toate-s vinovate,
dar, poate, este unul
venit de mai departe,
și-a însoțit taifunul.
El ar putea să știe,
și crezi că-ți va vorbi,
dorind a ta iertare
nainte de-a muri.
Îl vei ierta, de-ți spune:
e în genuni sau viu
cel dispărut cu barca
în iadul plumburiu?
Privești, nerăbdătoare
spre valuri ce se sparg
venind, mult prea tăcute,
spre tine, dinspre larg.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.