Toamnă durdulie
Durdulie toamnă!
Hoții de cai au împletit coșuri din copite
în care femeile să ducă ștergarele
la tăiat.
Mi-am pus candele în ochi
să îmi țină de iarnă.
Printre prune afumate îți dau zâmbetul
de-o parte
să-ți văd peștera cum cască
un liliachiu căscat
când cu ochii
toropiți de fructe
pari o durdulie toamnă...
Doamnă!
Caii hoți mi te-ai furat!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De toamnă
Unde-i, toamnă, vara ta, ziua cu miros de nucă,
unde s strugurii de vin, unde-i dorul tău de ducă?
să m-așez în pragul serii descântat de înfrunzire
și să-mi fie dorul iar punte spre copilărie.
Ce frumoasă-mi pari acuma ca și cântecul de nai
ca odihna unui susur de izvor ce curge-n rai
ca o nesfârșită zare dincolo de curcubeu
ca nisipul ce se scurge în clepsidra unui zeu!
Hai și lasă-mi-te, toamnă, tot de vara ta cuprinsă
ca o elegantă doamnă cu țigara ei aprinsă
și te-du, du-te departe, dincolo de nemurire,
numai mie lasă-mi, toamnă, sfânta mea nedumerire!
poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Scrisoare catre fiul meu" de Cosmin Neidoni este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Când te-am iubit
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ți mirosea a mere coapte,
Îți respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu șoapte.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îți mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri și simțiri.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrățișări ieșite printre sternuri.
Când te-am iubit era atâta toamnă
Și-n gândul meu deschide-voi o nișă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna mea, iubită doamnă...
doamna mea, iubită doamnă,
m-amăgești cu ochii tăi,
porți în ei culori de toamnă,
mă cufund în ei ca-n văi,
porți în ei culoarea frunzei,
în ei verde maroniu,
dăruiesc un foc al muzei
cu sclipiri de argintiu
doamna mea, iubită doamnă,
mă dor toate când privesc,
trupul tău sculptat de-o daltă,
m-a făcut să-nebunesc,
m-a făcut să-mi piară somnul,
m-a făcut un aiurit,
rog în seară Tatăl Domnul,
doar puțin să-ți fiu iubit
doamna mea, iubită doamnă,
cred că-mi dai atâta dor,
de nu pot să-l car de-odată,
pe-al meu trup rătăcitor,
dar mi-e bine sub povara,
ce mi-ai pus-o peste trup,
nu mă plâng dar doare seara,
când de tine eu mă rup
doamna mea, iubită doamnă,
prinde-te de dorul meu,
mângâie-l și ia-l în seamă,
să nu-mi fie așa greu,
să nu-mi fie noaptea albă,
să nu-mi țină ochi deschiși,
mult aș vrea, în mare grabă,
de o viață să fim prinși
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubești, Doamnă
Din cer cad ape, șiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Ești bine azi,
Iubită, Doamnă?
Nu ești. Ți-e dor
Si jale-ți este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o călești.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?
Și gogoșar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide ușa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubești,... Doamnă.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă
E toamnă pe străzi și lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o șoaptă;
E toamnă și cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;
E toamnă pustie,
Gri-cenușie
Și crește-ndărătnic rugina în vie.
Se luptă satirii lumina să-nghită
Mușcând înghețat din natura cernită.
E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine și-n gând.
Fire de ploaie țes lumii veșmânt
Iar ceața zidește cetăți pe pământ.
E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
E toamnă... ș-atât.
poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisica a căscat
Pisica a căscat
și s-a auzit o pasăre.
Pasărea a căscat
și s-a auzit o femeie născând.
Femeia a căscat
și s-a auzit un copil plângând.
Copilul a căscat
și s-a auzit Dumnezeu zicând:
Pune mâna la gură!!!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă iar .
E toamnă iar, în deal și în zăvoi,
E toamnă și în depărtarea dintre noi,
Parcă e trist în tot si-n toate,
Chiar și în distanța care ne desparte.
E toamnă în gânduri si-n multe cuvinte,
Te simt străin și, nu ești ca-nainte.
In șoapta ta, de ieri, de azi și poate cea de mâine
Nu simt o mângâiere, aroma cea de pâine.
Dar nu-i nimic, căci vine primăvara,
Cu florile de mai, apoi vine și vara,
Când vei dorii să-ți cauți a Ta Doamnă.
Eu o să-ți spun: Așteaptă altă toamnă.
Să fie veșnic primăvară în sufletele voastre, dragi prieteni, chiar dacă unii mă blamați.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanța mea de vară a fost o toamnă
Vacanța mea de vară a fost... o toamnă,
Lumini multicolore ce-au lunecat în timp
Și te-ai purtat în ceasuri ca o doamnă
Un mod ciudat în care n-am făcut nimic.
Eu n-am știut acum că fără tine
Nu semăn nici un bob din suferința noastră
Și-aștept o vară care numai vine
Sau mă condamn tăcerii care e sihastră.
Ochii-mi lucesc unei întregi pleiade
De frunze și iubiri purtate-n jalnic vânt
Și amăgire-apare-n acoladă
De sunt o mică toamnă cu greu deznodământ.
Vacanța mea de vară a fost o toamnă
Și toamnă va ramâne întreagă în timpuri
Învolburate ceruri mă condamnă
Dispar și-apar, m-ascund printre nisipuri.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că nu știu a vă primi
cu plâns rece
față gri
cu machiaj
și anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzați doamnă
că nu știu
și nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!
poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
Miresme amare de pelin
Solesc zăpezi ce-ndată vin...
Sub pomi ce-n vânt se zbuciumă
Pe inimă sărută-mă.
Cu zâmbetu-mi, ce-n plâns se scaldă -
Vreau să-ți sărut făptura caldă
Căci tu îmi ești, sub zguri de toamnă,
O primăvară dulce doamnă...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, doamnă
E tristă toamnă și e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înșii să-mi poftesc
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite
Și se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.
cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare târzie
Stau acasă doamnă
Și privesc cum bate
Ploaia mea de tomnă
Lucrurile toate
Ca o nălucire
Coborând din vis
Peste-ntreaga fire
Pusă pe-un abis
Oameni cu umbrele
Searbăd sacrificiu
Uzi până la piele
Se duc la serviciu;
Nu merg nicăieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie
De aceea doamnă
Gândul mi se-abate
Înspre-o altă toamnă
Singura din toate,
Blândă și domoală
Printre ani abrupți
Când mergeam la școală
Cu bocancii rupți,
Într-un sat aproape
Dar rămas departe
Vis furat de ape
Dintr-o altă carte
De aceea doamnă
Am prins să vă scriu
Cu lacrimi de toamnă
Atât de târziu
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iaca-i toamnă
Tu nu vezi că număr din doi în doi un singur
Dumnezeu? Te salut iubită toamnă!
Bărcile se căsătoresc pe lacul secat.
Copacii la nudiști au plecat!
Tu nu vezi cum număr frunze
eu
nimic înspre nimic
cum învață foișorul să stea liber
venetic...
peste pași mergând trăire?
Te salut iubită toamnă!
Chiar de-n doi în doi te număr
tu tot singură te vrei
doar o frunză numărată
ce foșnește pe alei
Dumnezeu uscând pe umăr
printre umbre ce-au căzut
număr frunzele și iată
toamnă...
pot să te salut!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroase-a toamnă
Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece și-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".
Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă și-a gogoși
Când cu ghiozdanele în spate
Spre școală trec copii sfioși.
Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deșteptător
În zori de zi nu l-a trezit...
Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele și le-a lungit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, te adun din lut
Toamnă te adun de jos,
Îți șterg lacrima duios,
Șiruri lungi de castaniu,
Galbene și-n ruginiu,
Și cert vântul supărată,
Că-mi goli pădurea toată.
Printre neguri și pustiu,
Te adun din pământiu,
Cert și bruma de pe flori,
Îmi cer vraja de culori
Ce îmi bucura privirea,
Da cunosc împotrivirea.
Sar văpăi din ochii tăi,
Când te salt din luturi, văi,
Din mormane de frunziș;
Și mă pun și-n curmeziș
Să-ți alin chipul de fată,
Când caldă, când frisonată.
Te ridic din râuri reci,
Te usuc printre poteci,
Îți șterg ceața de pe ochi,
De pe chipul bazaochi,
Ce era vesel odată;
Și-ți spăl poala întinată.
Din dumnezeiescul plai,
Te adun cu mult alai,
Îți răsfir șuvițele,
Îți repar altițele,
Și de-aveam un strop de rouă
Ne spălam în ea, noi două...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mâine toamnă
Răsuflă vara ultima ei zi
prin parcuri băncile planează
iar apa în fântâni se aranjează
cu frunze aruncate de copii.
Mă torc de-un deget să măsor tot anul
copacii ne strănută umbre-n palmă
castanele-absolvente se destramă
în două desfăcute pălării.
Și tac
și mă trezesc din armonie
și cânt și pasul mi-l arunc în față
de mâine toamnă
o să fie
cu rece tot mai rece dimineață.
Să știi!
Să știi să-ți ruginești surâsul
dar tot la fel pe-aleea putrezită
să vii
să te îmbraci cu lacrimi călduroase
în ochi cărămizii
dar fericită.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, aș fugi de tine!
Aș fugi de tine, toamnă,
Ochii aprigi de Brumar
Să mă vadă cum dispar,
Chiar de timpul mă condamnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
Mi-aș zidi un stăvilar,
Să mă caute-n zadar
Seci surâsuri cabotine.
Aș fugi de tine, toamnă,
Nu doresc să-mi fii stăpână,
Să ajung tot mai bătrână,
Îndreptându-mă spre iarnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
De mă strigi, să nu-ți răspund,
De reci ploi să mă ascund,
Ropotind prin copertine.
Aș fugi de tine, toamnă,
Oricând, știu, a ta surată
Va putea, așa, deodată,
Grele-omături să aștearnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
Alungând, în mod bizar,
Până-n Luna lui Florar,
Toate iernile din mine.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, toamnă, toamnă
Norii iarăși se descarcă
Și acum ca astă vară.
Anotimpul ăsta parcă
A mai fost și-n primăvară.
epigramă de Valentin Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog
Te rog să mă aștepți că vin,
Nu mai respir, mor în suspin!
Mi-am făcut sufletul buchet
Să ți-l aduc, să-l pui la piept.
Să nu mă uiți vreau, te implor!
Cu zile mă topesc de dor
Și nopțile stau pază, treaz
Cu ochi la geam și pat pervaz.
Din gând de-o clipă dă-mi semnal
C-o să-l primesc bilet pe-un val
Din marea mea înlăcrimată...
Să-mi spui c-o să-mi mai fi, o dată!
Întinde mâna s-o ating
În flame ce sunt, să mă sting
Lăsându-ți caldă adiere
Să-ți ofer luni în ani de miere.
Să mă aștepți în nopți de iarnă
Un fulg în palmă, să se cearnă;
Să mă topești, o picătură
Să-ți pui pe buze, caldă gură.
Și-n gând să-ți renasc primăvară,
Obraz să-ți mângâi, floare, o boară
Să-ți fac iris bujor de rouă...
Din timpul meu să renaști nouă.
Așteptă-mă sub ploi de toamnă
Să fiu torent ce cerul toarnă
Să spăl păcate de te-ating
Și-n iarnă eu amor să-ți ning.
Că vin, să mă aștepți te rog
Să-ți dau respirul meu zălog
Într-un buchet de-o zi de vară...
Să te strig iar, ca-ntâia oară!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!