iubito bună dimineaţa şi zi cu soare înainte
doar una-i rău-se trece viaţa se trece-ncetisor cuminte
se poate întâmpla odată să cad cum cade toată lumea
şi tu să zici cam ruşinată că m-ai ştiut numai pe nume...

catren de Iurie Osoianu (7 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... iubito bună dimineaţa ce zi frumoasă-i azi afară
ce soare cald respiră viaţă ce linişte se înfioară
ce frunze cad în toamna lină cât aur galben în peisaje
ce dezgolesc ba o tulpină ba bust de fată de corsage...

catren de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, Soare

viaţa mă întreabă
-ce faci mai departe?!
zic -îmi văd de treabă
şi de cioburi sparte

viaţa îmi şopteşte
-cine-i omuleanul
care şi iubeşte
şi alin-aleanul?!

-zic că eu sunt dânsul
eu şi nimeni altul
când îi şterg de plânsul
lacrimei bazaltul

viaţa iar întreabă
-unde-i neajunsul
bag într-o silabă
scurt ca ea răspunsul

nu mai are viaţa
nici o întrebare
-bună dimineaţa
dulcele meu Soare...

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nereidele...

Iubito, bună dimineaţa! Ce zi frumoasă-i azi afară!
Ce soare cald respiră viaţă, ce linişte se înfioară,
Ce frunze cad în toamna lină, cât aur galben în peisaje,
ce slobozesc ba o tulpină, ba bust de fată de corsaje...

Iubito, bună, bună ziua şi inima sa-ţi fie bună!
Avem prognoza: apa-n piuă va bate azi, ca o nebună!
Pe la amiază, iar va ninge cu frunze galbene de ceară
Şi‐n colţul zilei se va stinge-un zâmbet tandru, ca o fiară...

Iubito, seară, seară bună! Şi te invit la întâlnire
Cu nimbul clarului de lună, ascuns în şoapte de iubire,
Să stam şi noi ca marinarii sub ploi de triste Perseide
Şi să privim cum varii, varii răsar din ape Nereide...

poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubito, nu mai adormi pe telefon
doar ştii că n-o să sune
ştii prea bine
că nici un tril nu va mai sparge orizont
în zările plecatului din mine

iubito, nu mai picura pe canapea
cu vise şi iluzii zbucumate
căci lumea unde sunt
nu-i numai lumea mea
şi-s interzise-n ea
iubiri telefonate....

poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Bună dimineaţa.... iubire,
Visele ni-se scaldă-n destin,
Răsăritu-i în haine de mire
Tu pe buze ai rouă, divin.

Dimineaţa iubito... e bună,
Liniştită şi plină de flori,
Din petale voi face cunună
Şi cămaşă... din sărutări.

Bună dimineaţa... cu soare
Şi cu patima nopţii.... în noi,
Ca o dulce şi vie chemare
A iubirii-mpărţite... la doi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec relativ

tot ce are loc în lumea noastră
nu-i decât o pură întâmplare
fie că s-a scuturat o floare-albastră
fie că o stea în depărtare

refren
totul absolut e numai haos
absolutul tot e emergenţă
nu există stare de repaos
numai de delir şi somnolenţă

refren

tot ce are loc în altă lume
fie adiere de vânt rece
fie foc şi pâră fără nume
e doar întâmplare ce se trece

refren

dac-ar fi cumva cu relevanţă
să ne-ntoarcem iar la începuturi
nu sunt sigur că cu-aceiaşi eleganţă
Dumnezeu ne-ar sclipui din luturi

refren

preţuieşte clipa existentă
preţuieşte viaţa care trece
fluxul relativ de emergenţă
şi femeia. Fie caldă, fie rece...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri

Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
nelinişti de ape
ce note-ţi
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La groapa

Tu cand m-ai expulzat in lumea asta minunata
Mi-ai dat si corp. Spre groapa inca nesapata
Sa-l duc ori cu ori fara fantezie
Lasand cu timpul sa observ ca el imi apartine mie
Si pot sa fac cu el chiar orisice doresc la orisice etapa
Doar una-i clar- cotesc sau nu cotesc- ajung oricum la groapa
Si de atunci priveam atent la orisice inmormantare
La lutul stict si lent al groapei nefiresc de lapidare
Si la peretii reci si netezi cu colturi rupte ca din soare
La fundul ei ce striga parca- tu nu teme ca nu doare
Si aruncand privirea peste restul de morminte
De bunatatea Ta ma atingeam, vazindu-le cum stau cuminte
Si dat fiind ca-n drumul meu am luat cu mine fantezie
Intreb de ce avu-i nevoie- de gropi, de corpuri moarte, de sicrie.?!
Si mai intreb asa intr-o doara -dar care-i sensul vietii mele.?!
Primesc raspunsul- sa nu moara un suflet in tranzit spre stele...

poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar viaţa mea acum, toată viaţa mea, indiferent de ceea ce mi se poate întâmpla, fiecare clipă a ei nu numai că nu este absurdă, cum a fost mai înainte, dar are sensul neîndoielnic al binelui, pe care eu am puterea să-l pun în ea!

citat celebru din romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi
Adăugat de Catalina Alexandra Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una-i să fie toată lumea bine, alta să fie toată lumea bună...

aforism de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, iubito!

Bună seara, iubito!
Am trecut să-ţi spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ţi spun că-mi eşti noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te ştiu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primeşti în iatac?
Îţi promit nopţi de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu eşti fată cuminte,
Eu de soaţă te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar şi mâine mai sunt,
Acelaşi rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îţi cară din stele,
Constelaţii nestinse,
Să-ţi speli paşii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naştem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar ştii,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Şi nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!

poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Referinţe

... am început iubito un catren
îl scriu pe-un colţ imaculat de stratosferă
acel ce l-am pornit înca-n eden
s-a rătăcit in larga planisferă

l-am început iubito post-mortem
îl scriu pe-un vârf adânc de emisferă
şi dezlegat de orişice blestem
şi descântat cu apă efemeră

am început iubito alt poem
şi coala de hârtie ca o sferă
din referinţe oarbe de sistem
se trece în vizibile de eră...

poezie de Iurie Osoianu (28 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... ce frumoasă-i dulcea Bucovină
şi ce nume Doamne i-ai mai pus
- nume care nu se mai termină
ori de câte ori să nu-l fi spus...

catren de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers onomastic

două treimi de viaţă
uitate-ntr-un mileniu
şi alta ca pe aţă
-din zile în trieniu
şi iată-mă cu faţa
doar cicatrici şi riduri
şi am întreagă viaţa
presată între ziduri

caribda stă şi scila
pândesc poate voi trece
să le încerc argila
când caldă şi când rece
dar nu rezolvă ele
sunt condamnat la moarte
de căzătoare stele
şi discreţii de soarte

iar clipa sorocită
mereu o ştiu departe
şi moartea ostenită
şi ea de-atîta moarte
mai ştiu-în cartea vieţii
e scris că mă voi stinge
odată cu poeţii
din suflet şi din sânge...

poezie de Iurie Osoianu (27 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua nunţii tale... ( I )

în ziua nunţii tale-ţi scriu
din depărtări senine
deşi îmi pare rău că n-am putut să fiu
alăturea de tine

în ziua nunţii tale, crede-mă eu n-am să plâng
deşi mi-e inima distrusă
căci am pierdut un lucru sfânt
o dragoste pe veci apusă

îmi pare bine c-ai avut
tărie de voinţă
deşi tu m-ai respins în modul cel mai crunt
îţi port recunoştinţă

în rochia cu alb imaculată
şi vălul de mireasă argintat
aşa eu te voi ţine minte viaţa toată
deşi la nuntă nu m-ai invitat

or trece ani şi poate, cine ştie
vor scri pe piatra mea de căpătâi
că nu există dragoste târzie
există numai dragostea dintâi...

august 1980

În ziua nunţii tale... ( II)

ţi-am scris odată-n ziua nunţii tale
şi peste patruzeci de ani şi încă viu
în alfabet latin cu buchii digitale
a două oară-n viaţa asta-ţi scriu

în tot acest răstimp noi doar odată
ne-am întâlnit-şi-n ochi citeam că- nu...
păi cum altfel când tu, femee măritată
mi-ai acordat un simplu -simplu rendeş vous

erai la fel de jingasă şi rece
ca o rusalcă învelită-n văl de spume
voiai a spune parcă- vremea trece
iar tu la fel rămâi - cel mai urât din lume

degeaba încercam ceva a spune
a-ţi reciti din netrimisele poeme
în ochii tăi cu luciu de cărbune
se încordau internele extreme

ca nu cumva să mă ating de tine
ca nu cumva să te sărut pe buze
ca nu cumva să strig- tu hai cu mine
şi eu-l tău să nu mă mai refuze...

ne-am despărţit atunci pe totdeauna
ca doi străini şi numai zâmbete amare
mai încercau în sinea lor să ne mai spună
că e corect ce facem deşi doare

s-a scurs de atunci noian abrupt de vreme
dar uneori în nopţi cu luna plină
un lup în mine simt că parcă jeme
şi-o floare albastră parcă îl alină.

poezie de Iurie Osoianu (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul discordiei

Ai muşcat cu ură din mărul discordiei,
poate n-ai ştiut ce se poate întâmpla
când îţi laşi amprenta pe valul durerii răscolite.

Spui cuvinte pline de complicităţi,
intri acolo unde fierberea dă în foc
cum se revarsă apele peste maluri înalte
şi fac stricăciuni.

Nu crezi că totul poate scăpa de sub control
şi lumea intră-n dezordine,
eu sper că nu-i prea târziu, să te laşi învins,
să aştepţi zilele în care te regăseşti cuminte.

Pornirile mă lasă pe gânduri,
se nasc semne care sapă adânc în convingeri
şi nu pot trece peste podul fragil
fără tristeţe şi teamă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o zi

a mai trecut o zi indiferentă
subliniindu-i plinătatea transparentă
o noapte s-a mai scurs nepăsătoare
şi lină ca o apă curgătoare

cu sensuri fără sensuri ca esenţă
la fel şi viaţa trece în cadenţă
şi numai aurul din luturi ancestrale
impune fast poemelor banale...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neperechea...

tu să ştii că n-ai pereche-n lume
nici în asta nici în paralele
poate numai undeva prin stele
poate numai undeva sub hume

să mai ştii că ai noroc de soartă
că ţi-a hărăzit divinitatea
să te-alinte doar singurătatea
-unica fiinţă care iartă...

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste amară

m-am întors înnapoi, m-am întors, încă viu
din infernul -şuvoi aşternut în sicriu

ziua albă cu rece loveşte în zări
şi se trece se trece pe cărări pe cărări

parcă nu se mai stinge nici o stea în amiezi
şi nici nu te mai ninge şi nici nu e ce crezi

parcă nu mai aprinde nici un soare fundal
şi nici nu mai cuprinde umbra lunii pe deal

numai codrul se zbate undeva în zenit
intuind că mai poate frăsui liniştit

o poveste amară cu final neştiut
nici de ultima oară nici de primul sărut...

poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec, iubito

Ţi-am dăruit toată iubirea
Şi am sperat că tu,
Îmi vei aduce fericirea,
Dar mi-ai distrus sufletul.

Plec, iubito, mă aşteaptă
Un drum lung şi pustiit,
Soarta nu e deloc dreaptă,
M-a ţinut doar chinuit.

Te-am iubit, dar în zadar,
Dragostea m-a umilit,
Am dăruit, iar eu în dar
Numai lacrimi am primit.

Ce rost are să mai sper
C-am să fiu iubit vreodată?
Sunt sătul mereu să cer
Dragoste adevărată.

Plec, iubito, n-am ce face
Totul e împotriva mea,
Nu am linişte, nici pace
Nicicând nu le voi avea.

Plec, iubito, tu mă uită
Şi fă-ţi viaţa cum vei vrea,
Mi-este soarta năruită
Şi viaţa asemenea.

Viaţa din mine dispare
Fără să-ţi mai pot grăi,
Dragostea, odată mare,
Fără ea nu pot trăi.

A fost de vânt risipită,
S-a pierdut iubirea noastră,
Nu mai am nici-o ispită,
Nici-un dor sub zarea albastră.

Nu mai pot vorbi de-acum,
Căci mi-e gura încleştată,
Mă evapor ca şi-un fum,
Eu şi dragostea mea toată.

poezie de Razvan Isac (11 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!