La groapa

Tu cand m-ai expulzat in lumea asta minunata
Mi-ai dat si corp. Spre groapa inca nesapata
Sa-l duc ori cu ori fara fantezie
Lasand cu timpul sa observ ca el imi apartine mie
Si pot sa fac cu el chiar orisice doresc la orisice etapa
Doar una-i clar- cotesc sau nu cotesc- ajung oricum la groapa
Si de atunci priveam atent la orisice inmormantare
La lutul stict si lent al groapei nefiresc de lapidare
Si la peretii reci si netezi cu colturi rupte ca din soare
La fundul ei ce striga parca- tu nu teme ca nu doare
Si aruncand privirea peste restul de morminte
De bunatatea Ta ma atingeam, vazindu-le cum stau cuminte
Si dat fiind ca-n drumul meu am luat cu mine fantezie
Intreb de ce avu-i nevoie- de gropi, de corpuri moarte, de sicrie.?!
Si mai intreb asa intr-o doara -dar care-i sensul vietii mele.?!
Primesc raspunsul- sa nu moara un suflet in tranzit spre stele...

poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara cuvinte

Am sa te vad si am sa intreb: Esti tu?
Si dintr-o politete absurda ai sa -mi spui ca
Nu
Si am sa te tin ascunsa inca o era in vis
N-am sa te mai intreb daca imi e permis
Sa te mai pun iar seara in altar
Si-o sa-mi aduc inca un pahar
Ca sa cinstim asa tacuti
Si-n prag de iarna o sa delegam doi muti
Sa ne arate ei vorbind manual
Cum pleaca dragostea sa moara in spital.

poezie de Radu Tudor Ciornei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce din Laodiceea

Eu Te-am lovit, Tu mi-ai dat binecuvantare!
Te-am parasit, dar Tu ai stat in asteptare...
Te-am inselat cu idoli, dar Tu credinta mi-ai jurat!
Si mortii eu Te-am dat, dar Tu din moarte m-ai rascumparat!

Cand chinuit si singur atunci eu m-am aflat,
Doar cu-o scanteie de credinta in duhul meu sarac,
Precum se-arata soarele in zorii diminetii,
Asa Tu mi te-ai aratat si m-ai scaldat in apa vietii...

A fost odat' un om ticalos, sarac, orb si gol
Hristos ins-a venit sa moara pentru el.
Sa-i dea credinta Sa si haina Lui cea scumpa
Si-n Duhul Lui cel Sfant sa-l poarte spre izbanda

poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara regrete

Ce-as putea sa-ti urez acum
Cand suntem aproape la capat de drum?
Buzele tale ti-s stepa arida
Si dus e nispu'n clepsidra

Cand inima ta vrea inca sa bata
Iar vantul nebun devine soapta
Vrei sa-ntelegi, dar mintea-i neclara
E iz de migdala amara

Cu pasii greoi, inca mai speri
O secunda sa mai fii tu cel de ieri
Timpul de poti, sa-l intorci pentr-o clipa
Sa poti reveni, ce dulce ispita

Aprigi dorinti ce inca mai vor
Sa tinda spre stele pentru inca un zbor
Din abis in neant, un singur pas
Fara regrete, doar bun-ramas.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratacind mereu...

Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:"Unde sunt, Doamne?"
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:"Pe unde ratacesti?"

M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e viata?"
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
Si in cupele presarate cu aur ale crinilor in floare.

M-am pierdut in tinerete
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e iubirea?"
Si m-am regasit.
In inimile oamenilor,
In sufletele prietenilor,
In caldura dragostei parintesti,
In adierea vantului iubirii,
In limpezimea de fiord a ochilor lui,
Ai celui de care m-am indragostit.
Si atunci mi-am faurit un ideal.

M-am pierdut incercand sa ating stelele.
Acolo era idealul la care visam
Il simteam pe culmea sufletului meu.
Dar viata ma tragea in jos
Si din nou ma inaltam pana la cer
Pentru a cobori, apoi, in abis.
Si rand pe rand,
Si an dupa an,
Viata mea s-a transformat intr-o miscare,
Un dute-vino, intre cer si pamant.
Cum sa nu ma pierd?

Acum ma caut din nou
Ca in copilarie si tinerete.
In tacerea fiintei mele, strig.
Chem numele Lui Dumnezeu,
Il rog sa-mi arate calea
Ce trebuie sa o urmez
Pentru a ma regasi.

poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie în blugi

tristeţe nebună de mine să fugi
eu am fericirea zidită în rime
i-am dat lumii fantezie în blugi
adunând avere din emoţîi sublime.

moarte haină să mă laşi în pace
gândurile mele ajung la luceferi
şi romantismul meu este vivace
pe lacrimile mele să răsară nuferi.

în buzunare am vise argintii năuce
nu mi-am împrăştiat păcatele la popi
port versul în sânge ca pe o cruce
ştiu îi îndepărtează pe mizantropi.

sar peste noroiul adunat în gropi
trăirile mele sunt muguri de plopi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubito bună dimineaţa şi zi cu soare înainte
doar una-i rău-se trece viaţa se trece-ncetisor cuminte
se poate întâmpla odată să cad cum cade toată lumea
şi tu să zici cam ruşinată că m-ai ştiut numai pe nume...

catren de Iurie Osoianu (7 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nono

E mic si pare si bolnav
In plus e si tare gangav
Firav e fizicul lui tot
Si multi il cred ca-i si netot

Mereu e trist si amarat
Si singur..pare parasit
De toti cei dragi,de cei ai lui
Ce il privesc si nu-l doresc
Ba chiar adesea il chinuiesc

Caci Nono e un copil micut
Ca sa nascut cam anormal
La maini ,picioare si la trup
E rasucit, e nefiresc
Dar eu cu drag tot il privesc

Adesea cand il vizitez
El ma priveste cu uimire
Si il intreb:Ce vezi tu Nono?
El imi raspunde :Mama mea
De ar venit ce drag mi-ar fi !

O lacrima zaresc atunci
In coltul ochilor sai tristi
Si ma intreb ce vina are
Acest copil cu suflet mare?

Ma mai intreb dece adesea
In viata mai sunt si rebuturi
Si ma refer la a lui mama
Ce nu prea-si merit-atributul
In viata nici o vietate
Nu-si paraseste puii in veci
De ce la specia umana se mai gasesc
Suflete seci!

poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens medical

Sangele pulseaza
Ranile sunt pline de ulceratii
Sufletul se chirceste
sufocat intre peretii carnii
Trezit in sicriu
Ne priveste ca un somnambul
Apoi se culca la loc
Fara continuari eminesciene

Ne-am dorit sa ne claustram un timp
Dar...
Ai agonizat intr-o miscare centripeta
Si eu m-am stins intr-o miscare centrifuga

Incerc sa ma eliberez de-o ancora
Cuvintele ma strang atat de aspru
Nu mai vreau sa folosesc pronumele
La persoana a-2-a singular
Ar capata un absurd si dureros sens medical

Ma adun meditativ, inspre mine
Daca te-am iubit... nu stiu
Deseori am avut sentimentul
De prelungire inutila

Fara emotii artistice
Fara transfigurari
Acum daca vei vrea sa pleci
Ma intreb, daca doua lacrimi ajung

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum bun catre eternitate

fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta

fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec

fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit

drum bun spre eternitate.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Seara varsa stropi de intuneric
Peste peste trupul meu resemnat, peste acest taram himeric
Unde privesc pentru ultima data apusul sangeros
Cum lasa cortina peste sufletul meu dureros.
Apusul de maine sper sa nu mai vina
Vreau sa ma trezesc intr-o bezna fara lumina
Intr-o lume cu nori intunecati dar pe un cer fara soare
Caci razele lui imi arde inima ce doare, si imi aduce aminte de a ta privire
Privire in care am vazut raze de speranta, sclipiri de foc
Raiul, desi am fost in viata, un suflet pur, toate in acelasi loc.
Paradisul iadului din sufletul oricui,
Era pictat doar in ai tai ochi caprui!
O ultima scrisoare iti las acum, un ultim trandafir, pentru ultima oara
Pentru ca de maine poetul ce plange in mine o sa moara
Sinucis in aceasta ultima acrisoare, in aceasta ultima seara
In care aripile ce l-au invatat sa zboare
Se vor ofili precum versurile ce l-au mintit sa nu creada in stele cazatoare.
Vor bate multe versuri la poarta mea incuiata
Dar voi lupta chiar si cu mine doar sa nu o mai deschid vreodata
Caci cu fiecare vers, cu fiecare rima otravita ce o voi lasa sa intre
Veninul din al tau parfum imi va reumple gaura din inima, acum acoperita cu pietre.
Iti mai scriu o ultima scrisoare, o ultima adiere de vant
Alintata spre tine de al meu avant, va mai muri odata pe pamantul sfant,
Va mai curce prin parul tau... de maine va mai curge doar spre neant
Odata cu poeziile smulse din suflet pentru tine
Ce le vei uita odata cu timpul ce te va face sa uiti de mine.
Vei uita privirea mea vei uita sunt sigur si de glasul meu
Dar sa nu uiti ca o data, pentru cineva, pentru un poet, ai fost un fel de Dumnezeu.

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburlie, inaltatoare

De-ar fi sa iti cunosc tot spatele,
Probabil ca ti-as pune aripi,
Fara sa stiu ca le-ai avea deja.

Nichita martor zborului sa-ti fie,
In linii ascutite desenata,
Cand arcuirea ta, te-nalta.

Necontrolat, curat, tomnatic,
Spre o culoare fantomatica omisa.
Ochilor nostrii nepermisa.

Tresar de bucurie, aici ploua,
Tu peste nori, nebotezata,
Dansezi un rol, zburlie.

Atata drum pana la tine,
Nu-i cu putinta pentru mine,
Sa-l traversez cu bine.

Si-atunci te intreb:
Strain si lumii lor,
Strain si lumii tale?

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inca mai cad lacrimi

Inca mai cad lacrimi, dupa tine
Inca ma mai gandesc la tine
Nu te pot uita
Vreau sa mai faci parte din viata mea

Vreau sa iti spun dinou,
Bun venit in bratele mele
Vreau sa te protejez,
Sa iti ofer dragostea mea

Imi este dor de tine
Si de cuvintele care,
Desi erau reci si goale
Pentru mine insemna ceva

Si stau gandindu-ma mereu,
Langa mine nu mai esti prezenta
Dar totusi,
Parca inca mai simt parfumul cu care te dadeai

In ca iti mai tin minte privirea
Ochi caprui care ii ai,
Ochi pe care ii priveam
Tot timpul ii indrageam

Parca acuma te avd,
Cum stateai la mine in brate
Locul in care,
Cresteau sperante

Parca acuma vad,
Trandafirii infloriti
Parca le simt mireasma
Trandafirilor rosii preaiubiti
De tine indragiti.

Gandindu-ma la tine,
Parca aud cuvintele ce ti-le rosteam
Iti ziceam ca te iubesc
Si cat de mult in viata mea te doresc

Imi amintesc acum,
Iubirea mea pentru tine,
Dintr-o data a rasarit
Fiind de nestapanit

Parca vad momentul in care,
Amandoi rasaritul soarelui il priveam
Impreuna ne bucuram
De la tine o sarutare primeam

Cat timp soarele a stralucit,
Multa iubire s-a ivit
Eram de nedespartit
Mereu, mereu noi ne-am iubit

Odata cu apusul soarelui,
Instalarea noptii depline
M-am indepartat de tine
Te-ai indepartat de mine

Iubirea a disparut,
Mi-ai lasat un gol imens
Un suflet pustiu
Acuma doar de lacrimi ingrijit

Si am ramas singur
Intr-un loc al nimanui
Intr-un loc lipsit de viata
Nu are iubire, nu are speranta

Noaptea hoinarind strazile,
Pe care te plimbam
Stelele inca mai straluceau
Dar mie nu imi mai zambeau

Luna este palida,
Nu are putere sa mai straluceasca
E de parte de soare, i-a disparut stralucirea
Stralucirea care de la soare o primea
Stralucirea care a disparut
Luna si soarele, unul de altul s-au despartit
Totul ramanand un vis neimplinit

poezie de Ovidiu Cotei (20 septembrie 2015)
Adăugat de Ovidiu Cotei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară plouă

Am văzut pe net aseară un nume necunoscut
Mă intreb ce o fi oare? Chipul nu i l-am văzut
La profil era o floare si intreb puţin naiv.....
-Eşti băiat sau eşti o fată, să-ţi trimit videoclip
Nu-mi doresc viaţă nouă doar aşa să treacă timp
Că oricum afară plouă si se-aude-n geam... pic... pic.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevilor mei...

Asemeni unui stol de porumbei
Cu aripi pregatite pentru zbor,
Spre alte zari voi veti porni acum
Sfielnici si timizi, spre viitor.

Incepe drumul spre frumosii ani
Ai tineretii, cu-ntrebari si vise
In fata voastra mii de usi vor fi
Eu va doresc sa le gasiti deschise.

Sa stiti iubi tot ce-i frumos in viata,
Sa tineti vie flacara iubirii,
Nimic nu poate fi mai bun in oameni
Decat sublimul gest al daruirii.

Lasati-va de vise leganati,
Dar visele sa nu va stapaneasca
Fortati vointa cand apare sansa
Lasand a lumii ordine fireasca.

Fiti buni si drepti, si intelepti sa fiti
Viata e lupta, nu e o poveste
Si-avand alaturi, pururea, credinta
Sa faceti lumea altfel decat este.

Mesajul meu spre voi e:"Fruntea sus,
Priviti increzatori spre viitor,
Si veti razbate, fara indoiala,
Pastrand al vietii limpede izvor".

poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2001)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Increderea

Increderea e la pamant,
Nu-mi cere totul intr-o clipa,
Nu -ti arunca vorbele-n vant,
Cu mine pot fi o risipa.

Nu mai sunt cel de altadata,
Tu vrei sa ma gasesti la fel,
Pretinzi ca tu esti neschimbata,
Si ca n-a existat un el.

Copilul mi-l propui veriga,
Cum fara ambii i-ar fi greu,
Si totusi parti din mine striga
Ca nu ai loc la pieptul meu.

Sageti de de foc s-au aruncat,
Varful le-am rupt la ale mele,
Dar sangele ce s-a varsat,
Nu ar putea ceva sa-l spele...

Acum nu cred macar in mine,
De altii ce-as putea sa spun?
Oricat de mult privesc spre tine,
Nu mai gasesc un suflet bun.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiu

Dati in mine fara teama
Si cu bata si cu biciu`,
Daca zeii va indeamna
La acest sacrificiu.

Dati-mi foc sau pe o cruce
Rastigniti-ma ca pe Isus,
Daca moartea mea aduce
Cat un veac nu a adus.

Dati cu mine de peretii
Muntilor stancosi ai sortii,
Daca-apoi in restul vietii
Veti scapa de ceasul mortii.

Exilati-ma pe Luna
Ori pe jaru-atitor stele,
De traiti o clipa buna
Prin durerea carnii mele.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma visam viu

M-ai auzit? Stand in spatele tau?
Ai stiut macar ca am fost acolo?
Ai simtit lactimile mele curgand
Doar apa de ploaie pe umarul tau…

Nu ai crezut niciodata cu adevarat,
In fiecare vis netulburat…
Erai… atat de aproape, n-ai crezut
Tu m-ai uitat, eu m-am pierdut.

Chiar daca stiu ca inca sunt,
Nu te mai vad si ma incrunt…
Ai renuntat la vis, ai renuntat…
Totul doar pentru un glob spart!

De ce ma uiti? De ce ma lasi?
Fara sageti si tolba, condamnat arcas…
Trup fara chip, umba fara suflet…
Auzi si tu cum bate inima atat de incet?

Ma simti racindu-ma de dor,
Nu-mi mai amintesc si ma-nfior,
Clipa cand ma visam viu,
Stiam ce sunt ce vreau sa fiu…

poezie de Radu Ciu
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ascunsa

lacrimi, atunci cand ploua peste durerea tristetii;
inimi, atunci cand inca bat, desi sunt ranite;
iubire, aparent infrigurata, in umbra,
atunci cand singur si in singuratate-mi, imi inchircesc sufletul in mine insumi, strangandu-mi aripile;

iubirea, eterna inca, se revarsa din inima;
intamplator mai poate fi reinviata de lumina unui soare optimist;
iubirea, surazatoare, ametita de intuneric,
atunci cand norii stralucesc, fierbinti, spre mai adanc, spre mai adanc;

inima mea, care se comprima dureros in imbratisarea ta;
umbrele, care par sa se sfarame violent sub puterea mintii;
adancime, care ilumineaza cu puterea flacarii ce arde
in intunericul abisului, chiar daca este aspatial si plin cu umbre;

asa cum ploaia de lacrimi incepe incet sa se opreasca,
asa cum vantul imprastie norii ca pe niste pene,
plansul se retrage din iubire pentru a se ascunde,
pierzand pana si rezonanta lipsita de importanta a focului.

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!