Fuga pe loc
am câțiva alter-ego-uri kafkiene supat
l-am ascuns și pe Franz, că ne tutuim, dar lui
i-am dat un raft prea sus rândul din spate
în nemurirea lui ce-i mai pasă!
am păstrat la-ndemână un teanc de rahan
strecurate printre reviste deocheate
pozele nopților fără lună în care
planeta goală
stă la picioarele mele
și ce-mi pasă-n murirea mea ce se-ntâmplă
supat!
o dâră subțire de lumină se furișează
fuge din nimicul de aici
afară
se pierde-n marele ocean de lumină
acum ai înțeles
de ce nu are nicio treabă
Kafka
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Franz Kafka
- poezii despre timp
- poezii despre planete
- poezii despre picioare
- poezii despre ocean
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre fotografie
Citate similare
Lansare de carte
am aruncat
al enșpelea cocoloș de hârtie
supat
cea mai corectă
lansare de carte
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre hârtie sau poezii despre cărți
* * *
pot fi smerit la picioarele oricărui om
pot chiar încerca și la picioarele lui Hristos
.
dar nu pot nicio clipă să fiu smerit
la picioarele mele
.
astfel
încet-încet
mă crește
nesmerenia
și nu mai pot nici trufaș să fiu pe deplin
din vreme ce
mă bănui conștient întrebându-mă:
la ce-mi mai trebuie totuși picioare?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre smerenie, poezii despre creștinism, poezii despre creștere sau poezii despre Iisus Hristos
Dacă iese soarele
Dacă iese soarele,
O să-mi strâng covoarele,
Și-o să le duc la derea,
Cât mai este viață-n ea!
O să am cam multă treabă,
Fiindc-o să le car în roabă,
Pe un drum, împleticit,
Drumul meu spre... infinit!
Colo-n vale-ntr-o vâlcea
Se afla dereaua mea!
Un fir limpede de apă
Care, printre pietre, sapă...
Un fir de apă, subțire,
Ce-mi intr-adânc în simțire,
Printre malurile verzi,
Pe care, de vrei, le vezi...
Pe potecile prea mici
Pentru pașii de pitici,
Dar lungi, bătute de ploi
Și picioarele de oi...
Pe o piatră foarte mare,
Albă și strălucitoare,
Pun covorul pe lungime,
Dar și sufletul din mine...
Roșie ca o văpaie
Și cu peria de paie,
Spăl covorul casei mele,
De păcate și de rele...
Și strângându-l mult în spate,
Îl storc de relele toate,
Să se ducă mult la vale
Printre picioarele goale...
O să am cam multă treabă,
Fiindcă-l pun din nou în roabă,
Și mă-ntorc pe-același drum,
Plin de apă și săpun...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- poezii despre lungime
- poezii despre infinit
- poezii despre alb
Și în mine bate o inimă
Am stat prea mult în tăcerea singurătății,
fără să ne amintim ce înseamnă să ne respirăm visele.
M-am ascuns printre gândurile altora,
lăsând clipele să se scufunde în judecățile lor.
Încătușata în mine, fără a îndrăzni să fiu,
cu teama că fiecare respirație
ar putea răni pe ceilalți,
am trăit pentru a aduce fericire altora.
Mi-am aruncat sufletul
în umbrele care ne țîn legați,
hranindu-mă cu praful căzut
de pe zâmbetul lor.
Am stat prea mult în negura celorlalți
fără să îmi acord nicio rază de lumină.
M-am ascuns la picioarele altora
lustruindu-le urmele pașilor
călcând peste sufletul meu.
Cu bucurie am acceptat
fiecare pumnal primit în spate
pentru a-i proteja pe ei...
Am uitat că și în mine bate o inimă
cu bucuria de a-și trăi clipele mute...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre bucurie, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre protejare sau poezii despre protecție
În afară
Saniei copilăriei mele
I-am rămas prea mare și prea greu,
Prin omătul până la prăsele
Cine s-o mai scoată-n locul meu?
Aș intra s-o caut chiar acum
Printre vechiturile uitate,
Dar mi-ar fi rușine ca pe drum
Să ieșim purtându-ne în spate.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (8 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre uitare, poezii despre săniuș, poezii despre rușine sau poezii despre copilărie
Voi crede
Spune-mi, rege-al zilei plină de lumină,
Sunt, în iarnă, fluturi care ți se-nchină
Și-ntr-un imn de aripi ca de sărbătoare,
Îți trimit mesaje pline de culoare?
Spune-mi tu, zeița nopților prea lungi,
În asprimea iernii, poți să mai ajungi,
Pentru cei ce-s robii multelor dorinți,
Să mai fii crăiasa nopților fierbinți?
Spune-mi, cer albastru dintr-o zi senină,
Cine, printre geruri, ar putea să vină
Și să-mbrace corbul ce-mi străbate norii
În penajul tainic al privighetorii?
Sunteți voi în stare, Soare, Lună, cer,
Să-mi schimbați, din suflet, zilele de ger
Cu căldura care mă-ncânta cândva?
Spuneți și voi crede spusa voastră! Da?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre iarnă, poezii despre zile, poezii despre vinovăție, poezii despre sărbători, poezii despre schimbare sau poezii despre privighetori
Cei fără minte umblă după dorințele din afară; de aceea cad în mrejele întinse ale Morții. Dar cei înțelepți, cunoscând ce-i nemurirea, nu caută ceva statornic printre lucrurile nestatornice aici pe pământ.
în Katha-Upanișad
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre moarte sau citate despre dorințe
Echilibru haotic
Sunt tot și nimicul, nimicul din tot,
Acela ce poate și tot ce nu pot,
Un punct de pornire, final într-un punct,
O virgulă albă, uitată-n cuvânt
Mirate senzații, expresii mirări,
Continuă trăire de vis în culori,
Un zâmbet ce plânge și plânsul zâmbind,
Iubirea ca ură, o ură iubind
Contraste de sine, în sine contrast,
Un alb de lumină, un negru prea vast,
O mare ce arde, un foc prea umid,
Deșert plin de apă, oceanul arid
Mă nasc întrebare și mor un răspuns,
În tot ce se vede și-n tot ce-i ascuns,
Un azi ce e mâine, un ieri ce va fi,
Sunt soarele nopții și luna din zi.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre negru sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
fiul meu nenăscut mă întrebă acum o secundă, tată
tu știi ce este iubirea?
nu i-am răspuns
l-am împins în fața trenului propriului său destin
roțile îmi traversau grumazul și
totul este firesc
fiul meu va ști
ce-i iubirea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre tată, poezii despre secunde sau poezii despre iubire
Ocean
nu
nu intra în inima omului
acolo
vei descoperi un ocean
.
iar printre atâtea uluitoare spații
și unduiri ademenitoare
în grabă se vor roti în jurul tău
puzderii de rechini care
își caută firesc
hrana
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
* * *
El îmi șopti: "Dragostea mea, înalță-ți ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" și el nu s-a mișcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui așa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăsește-mă" dar el n-a plecat.
Și-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit și i-am spus:
"Ce rușine" și el nu s-a mișcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat și i-am spus:
"Prea mult îndrăznești" dar el n-a roșit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" dar el nu s-a neliniștit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul și dispăru.
Plâng și întreb încă și azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre urechi, poezii despre păr, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Presentiment
De azi ceva se-ntâmplă printre stele,
înfiorate de un tainic puls și-n arborii din
care am fost smuls retrase-s iarăși
simțurile mele.
La pândă cu sămânța stau ascuns, rotindu-
și cerurile mult mai grele, să-mi cadă-a
beznelor străveche piele când sunt de firul
ierbilor străpuns.
La țărmurile cele-ndepărtate, la cei doi
poli lipsiți de greutate, planeta primăverii
iar răsare
și nu știu-n care trup acum îmi bate
această inima întoarsă-n toate și geamăna
mareelor lunare.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre simțuri, poezii despre puls, poezii despre primăvară, poezii despre greutate sau poezii despre copaci
Clar de lună
mi-e frică de raza de lumină ce arde...,
mi-e dor de primul cuvânt ce l-am citit în prima carte...
mi-e dor de cuvântul ce l-am rostit la început,
mi-e dor de prima fată ce mie mi-a plăcut
mi-e dor de nopțile sub clar de lună...
mi-e dor de clipele petrecute împreună,
mi-e dor de prima zi când vocea-mi era răgușită
atunci încercam să-ți mărturisesc...
cu vocea răgușită ți-am spus că TE IUBESC...
sub stelele ce strălucesc ușor
mă așez acum de unul singur...
îți simt parfumul puternic plutitor,
ce amețește ale mele gânduri
dar văd ceva ce mă orbește
sunt ochișorii tăi...
sunt mici dar sunt plini de lumină
a mea liniște sunt... EI...
poezie de Marius Ionuț Păscălin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre început sau poezii despre voce
Curge nemurirea lumii
Curge nemurirea lumii și în ea ne-am prins și noi,
De demult, din depărtarea ce-i rămasă înapoi,
Într-un neant fără de margini, care s-a crezut divin,
Univers fără pereche, când ascuns și când senin,
Timpul și necesitatea, înțelepți sfătuitori,
Cu răbdare tot alungă, peste vremi, furtuni și nori,
Aducând speranță vieții, vraja noastră de lumină,
Vis străluminând cu nimbul de creație divină.
În al gândurilor zbucium noi ne toarcem firul minții,
Care dă fior iubirii, ca și farmecul dorinții,
Taine-ascunse în adâncuri mult prea vechi și de pripas,
Dovedind o existență și dintr-un anume ceas,
Înfruntare-n orice clipă c-un trecut și c-un prezent,
Când în fluxul mare-al vieții se topește-un afluent.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre prezent, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Dacă ne plimbăm noaptea pe o stradă și aleargă spre noi un om pe care-l vedem chiar de departe - căci strada urcă în pantă și este lună plină - nu-l vom prinde, chiar dacă apare cineva care fuge și strigă după el, ci-l vom lăsa să alerge mai departe.
Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Castle" de Franz Kafka este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi mai multe citate despre timp, citate de Franz Kafka despre timp, citate despre plimbare, citate despre noapte, citate despre lună plină sau citate despre Lună
Cât de firesc îmi dăruiești tu tot ce-mi trebuie.
citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cadouri
Astăzi nicio scrisoare; e stupid, când nu sosește nicio scrisoare, mi-o închipui, iar când sosește, mă plâng, dar aici am voie, tu știi, nu e plângere nici asta, nici cealaltă.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plâns, citate despre scrisori, citate de Franz Kafka despre scrisori, citate despre prezent sau citate de Franz Kafka despre prezent
Apoi am înțeles
că iubirea fusese o amendă
pentru mersul pe contrasens
pe ape
așa cum ne școlise Nichita
să ne învățăm minte
cum ai pune semn la o carte prea groasă
făceam concurs care minte
mai mult
apoi am înțeles
de ce tălpile noastre au contururi de lacrimi
iar noi crezusem că o fi ploaia sau
votca poetului rămasă nebăută
azi ne-am deșteptat și simulăm doar
gestul adio
și ne ținem tălpile unul altuia cum am merge unul altuia
ștergând orice dâră de poezie cu tot cu Nichita
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre învățătură, poezii despre concursuri sau poezii despre Nichita Stănescu
Liturghii online
împărțim virtual pâinea și vinul
iubim prezumtiv
anulăm spațiile dintre noi și focului
dăm orologiile cum le-am întoarce
numele noastre rămână tatuate
pe epiderma cerului
și de-ar veni acum, chiar acum, aici
Blândul Iisus
nu l-am mai răstigni
avem oroare de sânge fiindcă
nu-l mai avem sau îl chivernisim ca pe ultimul strop de benzină
L-am supune la o ruletă rusească în care gloanțele
să fie din grafit contrafăcut
în rest
suntem foarte, chiar prea
evlavioși
și nimic nu e mai sadic decât
o răstignire nereușită
de mântuială
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre sânge, poezii despre sadism, poezii despre ruletă, poezii despre pâine, poezii despre internet sau poezii despre foc
Zile
pășea cu mâinile la spate
țanțoș, aproape... solemn, rece
fixa cu privirea panorama
... milioane de lăbuțe lipăie
întâmpinându-l excitate ca
pe Michael Jackson la concert!
Trecea "Mâine" ca un arendaș
printre mâțele subnutrite aspirațiile mele...
Scotea din buzunare șoricei aurii
cu gesturi largi aruncându-i
"Poimâine" tânăr eu nu vine
de braț mă conduce
afară din viață...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre pisici sau poezii despre Michael Jackson