Fuga pe loc
am câțiva alter-ego-uri kafkiene supat
l-am ascuns și pe Franz, că ne tutuim, dar lui
i-am dat un raft prea sus rândul din spate
în nemurirea lui ce-i mai pasă!
am păstrat la-ndemână un teanc de rahan
strecurate printre reviste deocheate
pozele nopților fără lună în care
planeta goală
stă la picioarele mele
și ce-mi pasă-n murirea mea ce se-ntâmplă
supat!
o dâră subțire de lumină se furișează
fuge din nimicul de aici
afară
se pierde-n marele ocean de lumină
acum ai înțeles
de ce nu are nicio treabă
Kafka
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.