Apoi am înțeles
că iubirea fusese o amendă
pentru mersul pe contrasens
pe ape
așa cum ne școlise Nichita
să ne învățăm minte
cum ai pune semn la o carte prea groasă
făceam concurs care minte
mai mult
apoi am înțeles
de ce tălpile noastre au contururi de lacrimi
iar noi crezusem că o fi ploaia sau
votca poetului rămasă nebăută
azi ne-am deșteptat și simulăm doar
gestul adio
și ne ținem tălpile unul altuia cum am merge unul altuia
ștergând orice dâră de poezie cu tot cu Nichita
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.