Avantaj

E-un mare avantaj să ai o vârstă
Să zicem, peste 40 de ani,
Şi ai trăit o tinereţe fără bani,
Facebook ori Instagram. Ce viaţă tristă...

Eram în cercul nostru de amici
Mai conectaţi la realitate, sociabili,
Mai săritori, lucizi şi amiabili,
Şi mai puţin invidioşi ori cinici...

Nu sunt dovezi că am făcut prostii,
Acum, cu internetul, viaţa noastră
Pozată 4D cu o măiastră
Cameră de smartphone... eşti tare, ştii?!

Stăm pe Facebook cu nudu' la vedere
Şi ignorăm orice fel de cântare
Expuşi, bucăţi de carne-n galantare,
Suntem la rotisor, aşa "se cere"...

Mă tot gândesc, spre ce ne îndreptăm?
Care-i nivelul următor, ce ne aşteaptă?
În lumea tot mai falsă, mai nedreaptă,
Noi, împotriva noastră concurăm...

poezie de Petrică Conceatu (4 noiembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facebook

suntem noi doi
intr-o cameră
cu perdelele lăsate...
mă priveşti zâmbind
de pe monitor...
si eu iţi răspund!
pot gândi orice
nu pot scrie orice...
in câte dormitoare
zâmbeşti
la această oră?
oare tu ştii?
e noapte şi-i târziu...
afară ninge viscolit!
lumina dispare...
becul s-a stins!
rămân in intuneric
eu singură
fără tine.... păcat!
era seara de Crăciun!
eram... amândoi!!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Interesuri" de Facebook

Dacă vrei să te tâmpeşti
Şi-o ţii cu tot dinadinsul
Tot ce tre' să faci, tu, insul:
Prin grupuri să hoinăreşti!

poezie de Petrică Conceatu (24 martie 2022)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră e un mit

Mă uit în depărtare
Şi văd lumea e mare,
Dar nu mai am răbdare
Că peste tot e durere.

Încerc să fac un pas în faţă
Dar ceva mă trage-n spate,
De toate mi se face greaţă,
Dar n-am frică de moarte.

Merg acasă şi zic "lasă",
Mâine poate e mai bine,
Dar totuşi e speranţă falsă,
De ce mă mint eu pe mine?

Tineretul iese-n drum
Vor lupta şi vor învinge,
Dar văd acum un om nebun,
Ce altă cale-nvinige.

De ce să crezi iar în poveşti,
Să crezi că-i uşoară viaţa,
Acum te naşti şi sigur eşti
Un om făr' de speranţă.

Acum viaţa noastră e un mit,
Ce pătrunde cu durere,
Pe pământul cel scârbit,
Plin de mizerii şi rele.

poezie de Eugenia Calancea (4 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Social media dictează

S-au cunoscut pe Facebook tam-nesam,
Şi ca orice influenceri de valoare
Au făcut nunta live pe Instagram
Şi doi copii pe TikTok fiecare.

epigramă de Sorin Stoica (30 decembrie 2023)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facebook

Suntem noi doi într-o cameră,
Cu perdelele lăsate...
Mă priveşti zâmbind de pe monitor.
Îţi răspund la fel,
Aşezată, fiind, pe o scară interioară.
Pot gândi orice... dar nu pot scrie orice.

În câte dormitoare zâmbeşti
La această oră?
E noapte şi-i târziu, afară ninge viscolit...
Lumina dispare, rămân în întuneric,
Eu singură, fără tine.... păcat...
Era Noaptea de Crăciun.
Eram amândoi....!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Trebuie să recunosc că mă surprinde faptul că eşti de aocrd cu asta ţinând cont de faptul că este aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram sau suntem.
Dawson: Joey, suntem persoane plictisitoare, banale. Suntem incapabili să fim spontani. Noi plănuim, organizăm şi facem rezervări cu săptămâni înainte la restaurante de prima mână pentru aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram... sau suntem.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planuri (MIV)

O să mă cam reinventez de-acuma
Şi din bolnav o să fiu sănătos,
Şi din urât o să devin frumos,
Sunt serios, ştiţi că nu-mi place gluma...

O să vorbesc, de azi, mult mai puţin
Şi de pe Facebook o să cam dispar
Ştiu, nu-mi va plânge urma vreun acar...
M-am săturat de ură şi venin!

O să mai trec, totuşi, săptămânal
Să văd cum o mai duceţi, când mi-e dor,
Şi o să plec apoi ambasador,
La Polul Sud, vânând subliminal...

O să retrag, cu scuze de rigoare,
Orice vreodată v-ar fi deranjat
Nu vreau să car în Rai acest păcat,
Eliberat de toate, plec pe Soare!

poezie de Petrică Conceatu (3 decembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tinereţe

mi-e dor de noi iubite, de cum eram
când eram tineri şi plini de speranţe
când prin lumea largă senini hoinăream
şi în visul nostru nu erau discrepanţe.

când noaptea ne plimbam fericiţi pe sub stele
pe ţărmul mării multiplicam săruturi
şi îi construiam iubirii noastre castele
aştepând îndrăgostiţi sublime răsărituri.

mi-e dor de noi iubite de tinereţea noastră
când afişam zilnic fericirea pe faţă
când imaginam zborul pe-o pasăre măiastră
şi soarele iubirii ne-atingea a povaţă.

azi căsnicia noastră a intrat în rutină
împărţind bine şi rău pe a timpului patină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am descoperit că dacă utilizatorii Facebook sunt stăpâniţi de simţăminte de invidie faţă de activităţile şi stilurile de viaţă ale prietenilor lor de pe Facebook, ei sunt pe cale să fie afectaţi de sentimente de depresie... Facebook poate fi o resursă pozitivă pentru mulţi oameni, dar dacă este folosit pentru a accentua realizările cuiva în defavoarea altora, poate avea un efect negativ.

citat din Dr. Margaret Duffy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lucrurile lumii, zeul a pus o parte în puterea noastră, iar alta nu. În puterea noastră, el a dat ce a avut mai înalt şi mai sublim, ca un etern fericit ce este, ideea. Şi unde ea are locul întâi, acolo este libertatea, fericirea, seninătatea şi stabilitatea urmate apoi de dreptate, legalitate, cumpătare şi toate virtuţile. Restul nu mai este în puterea noastră. Şi de aceea, supunându-ne zeului şi având în vedere această linie despărţitoare, să ne îndreptăm sforţările spre acele care stau în puterea, în sfera putinţei noastre, lăsând pe cele de dincolo de dânsa în voia mersului universal: şi orice ar cere el de la noi, să i le dăm bucuroşi.

Epictet în Manual şi Fragmente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, Olarul

A fost odată un Pământ pustiu
Pustiu şi gol, sărac, nepopulat,
Singur, în întuneric, inundat,
Acoperit de ape... nimic viu...

Apoi, a dat poruncă şi-a adus
Lumină, fără sori şi fără stele
Lumină din Lumina lumii mele,
Din Fiul Său întâi născut, Isus.

Apoi, a separat ape de ape,
Şi cerul a luat astfel fiinţă
N-o să vă spună asta vreo ştiinţă,
Nici vreun arheolog să v-o dezgroape.

A treia zi, a scos uscat la suprafaţă
Mări şi oceane ne-a făcut, şi lacuri
Croite să dureze peste veacuri,
Şi pomi, verdeaţă, început de viaţă.

A patra zi, ne-a dat soare şi lună,
Şi stele fără număr ne-a făcut,
Le-a pus pe cerul mare şi tăcut
Şi lumea noastră era tot mai bună.

A cincea zi, a pus viaţă în apă
Şi păsările au umplut tot cerul.
Încet, încet, întreg atelierul
Le-a făcut loc atât cât să încapă.

A şasea zi, a frământat un lut,
Pământ şi apă, şi-a făcut Adam,
Din coasta lui, pe Eva, gram cu gram,
Bijuterie pe-un pământ plăcut.

A şaptea zi, Olarul obosit
S-a odihnit de truda-i creatoare,
Privind satisfăcut uscat şi mare,
Şi binecuvântând tot ce-a făcut.

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Geneză" (7 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este şi vis şi fiziologie şi morală, dar şi ceva mai mult decât toate acestea la un loc. Viaţa este chiar viaţa! Singurul nostru bun, şi singurul nostru blestem. Trăim! Fiecare dintre noi avem viaţa noastră, unică, determinată de întregul trecut, asupra căruia nu mai avem nicio putere, şi determinând, la rândul ei, oricât de puţin, întregul viitor. Viaţa noastră...! Nu e decât a noastră, irepetabilă şi de neînţeles pe deplin. Iar ceea ce spun acum despre viaţă ca întreg, aş putea să spun despre fiecare clipă a ei.

citat clasic din Marguerite Yourcenar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

TRECUT, PREZENT... DAR VIITOR?

De-o viaţă suntem amici,
Încă de la grădiniţă;
Citeam,, ARICI-POGONICI'',
Mai ciupeam câte-o fetiţă,
În pauze când ieşeam
Mai spărgeam cu mingea geamuri,
Iar tâmplarul ne-njura
De mamă şi alte neamuri.

La şcoală când am intrat,
Nu ştiu de-a fost întâmplare,
În aceeaşi bancă-am stat,
Chiar lângă învăţătoare.
Să nu credeţi că eram
Cuminţi, ca sfinţii-ntr-o frescă,
Mai degrabă eram clowni
De comedie burlescă.

Că aşa-i când suntem mici,
Viaţa noastră-i tot o glumă,
Dar la carte, eram,, brici''
Nu eram noi cei din urmă;
Fără falsă modestie,
N-aveam pe nimeni în faţă,
Prindeam lecţia din clasă,
Că acasă... cine-nvaţă?!

Şi nu vreau ca să mă laud,
(Să-l citez pe Eminescu,
şi pe care îl aplaud),
Numai eu, şi X-ulescu
Rezolvam orice problemă,
Şi aproape toţi colegii
Copiau,, cu sârg'' în clasă,
Iar noi, îi lăsam, ca blegii.

Dar când te scotea la tablă,
Nu aveai ce să mai faci;
Doar că tabla era rablă,
Iar noi, nişte pui de draci,
O săltam puţin de-o parte
Şi cădea grămadă jos,
Iar pâna chema tâmplarul,
Noi jucam un,, lapte-gros''.

Însă timpu-a trecut iute,
Şi ne-am trezit pionieri;
Nu c-ar fi fost vreo virtute,
Dar aşa credeam noi,, ieri''.
Căci viaţa nu-i programată,
S-o trăieşti când doreşti tu,
Toţi trăim prezentul nostru.
Asta este,, deja vu''!

Astăzi, când democraţia
Ne-a luat pe nepusă masă
Şi când s-a-nteţit hoţia,
Ba chiar şi lupta de clasă,
Vrem să judecăm trecutul.
El a fost prezentul nostru,
L-am trăit cum ne-a fost dat.
Acum, e prezentul vostru,
Liberal şi democrat!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Facebookului

De Facebook m-am îmbolnăvit,
Era să mor, dar am scăpat,
Eram de muze asaltat
Şi de nevastă, c-un cuţit.

Primeam cafele ne-ncetat
Şi tensiunea mi-a sărit,
De Facebook m-am îmbolnăvit,
Era să mor, dar am scăpat!

C-un aer de martir, spăşit,
PC, tabletă-am aruncat...
Dar butonez necontenit,
Că mi-e iphonul parolat!

De Facebook m-am îmbolnăvit!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veşnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veşnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
şi soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta şi cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut şi creştem, demn,
cum creşte pomul din ţărână
suită-n frunză şi în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvaţi, ci este faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, şi nu întunericul din noi ne înspăimântă cel mai tare. Ne întrebăm adesea: cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine eşti tu ca să nu fii? Eşti un copil al lui Dumnezeu şi faptul că joci la scară mică nu serveşte lumea. Nu este nimic grandios în a te micşora pe tine însuţi astfel încât ceilalţi să nu se simtă în nesiguranţă alături de tine. Cu toţii suntem meniţi să strălucim. Ne-am născut să manifestăm gloria lui Dumnezeu în noi înşine. Iar asta nu se află în doar unii dintre noi, ci în fiecare. Şi când ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm şi celorlalţi permisiunea să facă la fel. Când ne eliberăm de propria frică, prezenţa noastră îi eliberează automat pe ceilalţi.

citat din Marianne Williamson
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bun

ni se cere mereu
să înţelegem punctele altora de vedere
fără să conteze cât sunt de
demodate
de prosteşti sau de
pline de ură.

unora li se cere
să-şi vizualizeze
cu înţelegere
toate greşelile
viaţa lor irosită,
mai ales dacă-s
în vârstă.

dar vârsta este suma
tuturor întâmplărilor noastre.
ei au îmbătrânit
cum nu trebuie
pentru că au
trăit cică fără un scop
ei au refuzat
să vadă.

nu-i vina lor?
a cui e vina?
a mea?

poezie celebră de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Adrian Păunescu

Sunt zece ani, ca zece clipe
Ce-s duse în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

Şi spre o viaţă în lumină
Te-ai dus cu el uitând de noi,
De-atunci, tot aşteptăm să vină
O veste din lumea de-apoi,

Prin care să ne spui cum este
Pe-acolo să nu ne-ngrozim;
Să ştim că nu-i doar o poveste,
Ce foarte des o auzim...

Că prin celestele meleaguri
Nu-i nici suspin, nici întristare,
Că nu sunt de trecut nici praguri
Şi viaţa e o sărbătoare.

De-aici, din Cârna, vreau să ştii,
Că stăm mai mult ascunşi în casă
De teama unei pandemii...
Că viaţa nu mai e frumoasă!

Sunt zece ani, cât zece clipe
Trăite în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cântec

Pe un ram
De instagram
Cânta un cuc
De pe facebook
Şi pe eşichier
Unul de pe twitter.

poezie de David Boia (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!