suntem noi doi
intr-o cameră
cu perdelele lăsate...
mă privești zâmbind
de pe monitor...
si eu iți răspund!
pot gândi orice
nu pot scrie orice...
in câte dormitoare
zâmbești
la această oră?
oare tu știi?
e noapte și-i târziu...
afară ninge viscolit!
lumina dispare...
becul s-a stins!
rămân in intuneric
eu singură
fără tine.... păcat!
era seara de Crăciun!
eram... amândoi!!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viscol
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre becuri
- poezii despre Crăciun
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.