Leul şi vulpea

Domnea în junglă, peste munţi, câmpii,
Un leu imens, cu coamă mare, creaţă,
Şi cele mai umflate fudulii
Din câte-aveau toţi leii încă-n viaţă.

Îşi alungase, rând pe rând, rivalii,
Leoaicele doar el să le iubească,
Şi obligă supuşii lui – vasalii,
De curte şi palat să se-ngrijească.

O vulpe, ce muncea ca secretară,
Şireată cum sunt vulpile-n poveşti,
Se-apropie de dânsul într-o seară,
Spunându-i: "ce bărbat, o, sire, eşti!"

Şi stărui aşa, linguşitoare,
În juru-i învârtindu-se mereu:
"Ce crupă şi ce coadă, ce picioare,
O, ce n-aş da să-ţi fiu leoaică eu!

Eşti cel mai leu din sute, din o mie,
Să ştii că de la curte nu mă duc
‘Nainte să-ţi măsor o fudulie,
Că vreau s-ajungi cu ea în Guinnes book!

Vai, sire dragă, numai de-o privesc
Puţin din dos şi mi se zbate cordul,
Mă lasă, aşadar, s-o cântăresc
Şi-n două zile-ţi validez recordul!"

Ca orice rege, leul, vanitos,
Voind ca toată lumea să vorbească
De cât e de bărbat şi de vânjos,
Marşă pe invitaţia vulpească.

Atunci şireata, pofticioasă tare,
Se-apropie cu zâmbetu-i ştrengar
Şi-i smulse fudulia cea mai mare,
Cu gura, să o ducă la cântar!

Iar leul, îngrozit şi siderat,
Urlă, dând frâu durerii lui şi urii
Şi umilit şi schilod şi turbat,
Se-ndepărtă în beznele pădurii.

Morala se deduce ne-ndoios:
Oricât ţi-ar fi de mare "avuţia",
Şi-orcât eşti de-ngâmfat, de vanitos,
Ascunde-ţi, cât se poate, fudulia.

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi musca

O muscă, dând târcoale unui leu -
O muscă mare, pot să spun, o streche -
Când regele sorbea din heleşteu,
Îi bâzâi acestuia-n ureche:

N-am nicio treabă excelenţă, sire,
Şi nici nu spun ce spun la nimereală,
Dar cum vă sunt un fan, îmi ies din fire
Când văd că doamna voastră vă înşală!

- Vorbeşti tâmpenii, zise mânios,
Instantaneu făcând la gură spume,
Pe mine, leul cel mai fioros?
Pe mine, cel mai groaznic leu din lume?

Dar musca-i strecură în suflet şişuri
Şi-mpins de-al geloziei aspru chin,
Îşi urmări consoarta prin tufişuri
Şi o surprinse cu un leu vecin.

Morala se deduce la moment:
Oricât ai fi de mare şi de dur,
Nu strică uneori să fii atent
La bâzâtul celor dimprejur.

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt turbat

Sunt clipe în viaţă când sufletul
Ca frunza în pom se odihneste
Vânt puternic strânge cu corsetul
Se adună usor dansează pluteşte

O adiere îl trezeste, îl poartă-n vânt
O zi două, trei, îl lasă şi poposeste
Din frunză, din vânt, se aude un cânt
Apoi mai aprig şi frumos se iubeşte

Cântă copacul, tu stai la o rădăcină
O viaţă tu ai dirijat, eşti un bărbat
Se leagănă în vânt frunza ce suspină
Nu eşti bărbat, eşti vântul turbat

Domol te-ai aşezat pe câmpul curat
Frunza singură să se învârtească
Vântule turbat, o vioară te-a alungat
Sufletul să hotărască, el să iubească.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula cozilor de topor

În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniştit,
O coadă de topor coboară
Şi-n urmă-i altele-au sosit.
Ţineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe şoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Şi iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă ştiu pe toate,
Cam ce-aţi făcut, ce-aţi învârtit,
Urmaşii voştri pot să-nnoate
În câte aţi agonisit.
E timpul să ne aşezăm
În codru-acesta până-n zare
Şi pe alese să luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeţi că apa curge lină,
Vă faceţi curte cât mai mare,
Să-ncapă-n ea şi o piscină,
Dar şi jipanul cel mai tare!!!
- E o problemă, soră dragă,
Sunt mulţi copaci, dau umbră rece,
Eu o să-i tai, nu stau de şagă,
De coada mea nimic nu trece!
Te rog, morală să nu-mi faci,
Să-mi zici să-i iau cu binişor,
Că toate-avem părinţi copaci,
Dar... sunt o coadă de topor!

Morala 1
Cozi de topor au fost, cozi de topor sunt încă,
Doboară şi-un copac, doboară şi o stâncă.

Morala 2
Când eşti o coadă de topor
Meriţi... dispreţul tuturor!

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi... mare

Celor ce au picioare scurte
Nu li se face mare curte,
Celor ce au picioare lungi,
Doar mare dacă eşti le-ajungi.

epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rând cu lumea - Liviu Gogu

Cum te ţii de glume,
Mă frământ-un gând:
Eşti un om de lume
Sau un om de rând?

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai mare dar

În stele, în noapte tu eşti partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Eşti ceva bun pentru sufletul meu,
Eşti gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Eşti liniştea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârşit într-un amurg din strună.
Eşti etenul răsărit, când viaţa m-a înfrânt
Şi mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ţi mulţumesc
Şi nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria şi o simt din plin,
Că din ninsoare şi vânt eu văd doar senin.
Văd aşa cum eşti, ca cel mai mare dar
Şi vreau să nu fie viaţa în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Priveşte-adânc în ochii mei, să înţelegi că străluceşti,
Acolo este frumuseţea, acolo afli cine eşti,
În ei te poţi vedea pe tine şi poţi afla cât te doresc,
Eşti mai frumoasă decât pare, iar chipul tău e îngeresc

Eu nu te văd doar prin tipare şi n-aş putea să te confund
Cu standarde ce-au fost impuse, de cei ce nu iubesc profund,
Tu pentru mine eşti perfectă, ba chiar mai mult decât doream,
Aşa cum eşti, îmi eşti iubirea, eşti absolut tot ce visam

Vreau doar să ştii ce frumuseţe văd eu atunci când te privesc,
Eşti raza mea strălucitoare şi tot albastrul meu ceresc,
Vreau să mă crezi, să crezi în tine, noi doi defecte nu avem,
Suntem frumoşi dansând alături şi ne iubim ca-ntr-un poem

Te rog alungă orice teamă, ai înflorit la braţul meu,
Trăieşti a doua tinereţe, de fapt... eşti tânără mereu,
Şi chiar de ai uitat vreo clipă, eu sunt aici să-ţi amintesc,
Că te-am ales din cele multe, să te alint... să te iubesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţ sau cerşetor?

Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.

Bărbatul, pentru-a-nţelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!

Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:

"-Dacă cazi, să te ridici,
De eşti rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ţii în pământ, în tină!

Fă-ţi din viaţă un regat,
Iar din casă, un palat,
Din iubire, fă averi,
De eşti rege, tu oferi!

Dragostea n-o ţii sub cheie,
De-o împarţi cu o femeie,
Vor ţâşni din crisalidă
Fluturaşi dintr-o omidă.

Însă dacă nu-ţi dai seama
O să îţi cadă coroana
Când din prinţ eşti cerşetor
Sub lumina stelelor.

De eşti rece, egoist,
Vei fi doar un rege trist,
Un pom fără rădăcină,
Un rege fără regină.

Astăzi încă eşti voinic
Însă timpul, câte-un pic
O să-ţi fure din putinţă
Rege, dacă n-ai ştiinţă!

Când vei vrea să te ridici
Obligat vei fi s-abdici,
O să zaci într-un fotoliu,
Rege fără portofoliu! "

31.05.2020

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesoara de geografie

Ţi-am prins în păru-ţi flori de Bărăgan
Şi te-am iubit la Bran, într-un castel
La Iaşi, în târg, parfumu-ţi diafan
Ţi l-am furat şi m-am pierdut în el.

Îmi întorci iubirea
Ca pe la Ploieşti
Dar eu te iubesc în neştire
Oriunde sunt şi eşti
Şi nu sunt doar poveşti
Gura lumii-i rea,
Dar geografic eşti toată doar a mea!

Mă înveţi geografie
Tu eşti busola mea
Sunt şcolar şi-n iubire
Şi chiar declar aici tare şi sus
Că te voi absolvi cu "zece plus"
(Dar eu, de fapt, aş dori să-ţi fiu repetent)

Ai ochi de-azur din pontul Euxin
Şi părul ca Dobrogea de gălbui
De sunt la Cluj şi tu la Balş, e-un chin,
Cu toate că-ntre noi distanţă nu-i.

Te sărut sub poartă, chiar la Târg Jiu
Îţi descopăr şi umbra pe hartă
Alături vreu să-ţi fiu
Cu toate că eu ştiu
Gura lumii-i rea
Dar geografic eşti toată doar a mea.

Tu eşti paralela mea,
Eu îţi sunt meridian
Zilnic ţi-aş cutreiera
Fiinţa toată, să fiu noul Magellan.

poezie de Marina Almăşan-Socaciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "De mi-ar cânta, în zori de zi, cocoşul..." de Petru Ioan Gârda

Da' ce tot ai cu lumea măi, băiete?
Şi să te războieşti, îmi spui că vrei.
Mai bine, lasă, luna să-ţi desfete
Un vis de-o noapte şi-ncă două, trei!

Că tot îmi spui cât eşti de obosit
Şi că îţi fulgeră şi tună-n sânge,
Mai bine, vino, că tot n-ai venit
Şi turturica-n colivie plânge.

Şi eu sunt singură precum e cucul
Şi nu mai cânt din frunza de arţar.
Hai, vino, că baţi câmpii ca năucul,
Că ne-am văzut din ce în ce mai rar.

Şi oboseala ţi-o pieri îndată-
(Acuma, că eşti moş, a cui e vina?)
La bătrâneţe-s şi eu candidată.
Trezeşte-te, că ţi-o cânta găina!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pentru mine, că ne-am saturat de tine

Parcă zici că eşti în priză,
Zilnic mai trânteşti o criză,
Că n-ai asta... că nu-i aia,
Semeni cu tanti Aglaia!

Pune soro frâu la iepe,
Că aleargă toate bete,
Te mănâncă peste tot...
Eşti pe cinstea mea, compot!

Dar cam acru, mă cam pişcă,
Toată ziua... o morişcă!
Nici cu zahăr nu eşti dulce,
Luate-ar somnul să te culce!

Într-o zi să-ţi plouă bani!
Să te-neci în gologani!
Prea ne-ai obosit pe toţi
Şi pe buni şi pe cei hoţi

Fug de tine şi bandiţii,
Că le-ai lua şi lor arginţii,
Ţi-ar da numai ca să scape,
Ar fugi prin cer şi ape!

Vei citi... te ştii prea bine,
Poate dai în vreo ruşine
Şi te vei trezi vreodată,
Mai cu suflet... mai curată

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi valuta

S-a zvonit mai ieri că, undeva,-n savană,
Vieţuia un leu cu-aşa o mare blană
Cum nicicând n-avuse vreunul din strămoşi!
Astfel că turiştii, foarte curioşi,
Adăstară iute să cunoască fiara:
Stăbăteau cu ghidul, într-un jeep, Sahara,
Contra unei sume zdravene-n valută
(Un aşa spectacol merita o sută).
Numai unul, poate, foarte curajos
Şi sărac, pesemne, spuse: merg pe jos!
Doar că, din păcate, fiara sta la pândă,
Dornică de pradă, mare şi flămândă.

Iar morala-i veche, dar validă încă:
Dacă n-ai valută, leul te mănâncă!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astă seară

Iubirea e veselă, tristă,
E miere-n sirop sau e mied,
Ţi-o-nşiră pe note-un lied
Şi ruga la Maica Precistă.

Ţi-o spun de o viaţă şi-o lună,
Dorinţa ce-o dor de un veac
Şi toate-ale tale îmi plac ;
De crezi că-s nebun, tu fii bună!

E lumea de multe bolnavă,
Mimând nevralgii fără leac ;
Ea urlă în draci, dar eu tac
Şi tot e mai mare ispravă.

Dar poate ce spun te amuză
Şi-ţi par gărgăuni... Ce să fac?
Mai muşc din covrigul cu mac
Şi-n versuri doar tu îmi eşti muză.

Îţi scriu despre noi. Vreau să ştii...
În lumea ce-o vreau doar a noastră
Avem doar spre cer o fereastră
Şi-o casă de îngeri copii.

Iubirea n-adoarme-n vreo gară,
La doctori nu e pacient,
Nu poartă saboţi de ciment ;
Ea vine la noi astă seară.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele vieţii tale (binecuvântare dată de Zâna Pădurii)

Ramuri verzi aşa să-ţi pună.
(zâna îi aşează o coroniţă pe cap)
Eu sunt a Pădurii Zână
ce-acum vine să-ţi dorească
viaţa ta să înverzească.
S-o trăieşti într-un mister
ce-o s-ajungă pân-la cer.
Şi mereu să străjuieşti
tot ce-n viaţa ta iubeşti.
Pe căldura cea mai mare
să-ţi fie numai răcoare.
Ca stejarul să-nfrunzeşti
toată viaţa să iubeşti.
Sufletul mereu să-l scalzi
în pădurile de brazi.
Când eşti la cules de mure
la răcoarea din pădure,
de-ţi vei aminti de mine
eu voi fi mereu cu tine.
Dragostea tu străjuieşte,
sunt zâna ce te iubeşte.
Mereu să ai fraga gurii,
ţi-o dau eu, Zâna Pădurii.
(zâna sărută pe obraz persoana pe care a binecuvântat-o)

poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Eşti atâta de frumoasă,
Ca o zână din poveşti,
Aşteptată-n orice casă,
Dragă şi dorită eşti.

Tânără şi-nfloritoare,
Totu-n jurul tău învii,
Te aspir atât de tare,
Te aştept demult să vii.

Cu blândeţea ta cea mare,
Duci ai soarelui sărut,
Fiecare în suflet are
Mângâiere, curaj mult.

Vreau în inimă să-mi intri,
Să mă umpli de iubire,
Să ador frumoasa viaţă
Şi să cânt de fericire.

În jur totul înverzeşte,
Păsările ciripesc,
Viaţa nouă se porneşte,
Primăvară, te iubesc!

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbiţa xenofobă

Un porumbel frumos, cu guşă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiş, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curăţică
Şi chiar, cu-ngăduinţă, frumuşică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu ştiu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă şi nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Şi, după giugiuleli şi tandre şoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Şi cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,
Urmând să sară jos de pe pipiţă,
Ateriză frumoasa porumbiţă!

La început, perplexă, siderată,
Rămase mută şi paralizată,
Apoi goni "otreapa!" c-un scuipat,
Se-apropie, înfiptă, de bărbat
Şi începu blesteme şi ocară,
Cu vorbe auzite într-o seară
La tanti de la patru, pe terasă,
Când a venit inopinat acasă:

"Mă, Ginghis Han, mă, Casanova, câine,
Eu zbor în lume să câştig o pâine,
Iar tu, destrăbălat şi jeg uman,
Te dai la prima curvă din maidan!
Neruşinat, scursoare ordinară,
Mă faci în gura lumii de ocară!
Mai pot să ies cu capul sus în lume?
O, parcă văd de-acuma câte glume
Şi ironii pe seama faptei tale!
Să nu-mi mai ieşi de azi-nainte-n cale,
Că te omor cu mâna mea, să ştii!
Să crezi bărbaţii, ah ce porcării
În stare sunt în lipsa ta să facă,
Un troglodit infam, un neam de troacă!"

Se descărcă, săraca, înc-o vreme,
Pe urmă, parcă prinse a se teme
Că insul va pleca definitiv
Şi adoptă un ton mai concesiv...

"Tu ştii că nu-s, de felul meu, geloasă,
Dar spune, cum să nu fiu furioasă
Când te găsesc pe japiţă călare?
Mă doare, porumbelul meu, mă doare!
Eu ştiu că-s altfel construiţi bărbaţii,
Că sunt sensibili şi atenţi la graţii,
Că nu se pot abţine multă vreme,
Că altfel au dureri de... gât, probleme...
Că eşti şi tu bărbat dotat, vânjos,
C-ai fost tentat şi, poate, curios,
Că mă înşeli – să cred? - întâia oară,

Dar bine, mă, Gigele... cu o cioară?"

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi gazelele

Un leu din junglă, dur, cu labe grele,
Ce jinduia la pulpe de gazele,
Trecu şoseaua, mirosind o urmă,
Lăsată mai-nainte de o turmă,
Ce-a traversat prin zonă nemarcată,
Cum trece ea de fiecare dată...
Şi, neatent, cu gândul la cărniţă,
Căzu, atins de-o blondă şoferiţă
Ce n-apucase iute să frâneze
Şi-alunecă pe nişte căcăreze
Lăsate de gazele-n traversare...
Şi bietul leu, nenorocire mare,
Lovit de jeep în dosul personal,
Ajunse cu salvarea la spital.
"Să fie ale dracului gazele,
Şi oamnii tâmpiţi ce fac şosele
În plină junglă!" - blestema de zor
Şi se-angajă în faţa tuturor,
Cuprins de jale şi de mare febră:
"M-am hotărât, de mâine, trec pe zebră!"

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti... eşti fragă...

nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire

nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
şi-acum îmi eşti iubirea toată,
nu spune nimic, e marţea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată

nu spune nimic, dragă, îţi ştiu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniştea ei să stingă fierea

nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
şi-aşa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune

nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să ştie lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi eşti... eşti fragă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea biruinţei

Rugăciunea biruinţei,
Fie-n graiul tău mereu!
Eşti în mâna suferinţei,
Braţ mai tare-I Dumnezeu!

Calci pe urmele lui Isus,
Nu te clatini şi nu cazi!
Ţintă-i Patria de sus!
Mai e frică de necaz?

Cel ce urlă ca un leu,
Dezbrăcat e de putere!
Isus Mântuitor e Leu!!!
Eşti cu El, nicicând nu-i piere!

Mergi 'nainte dârz si treaz,
Eşti cu Cel ce-I Biruinţă!
N-avea frică de necaz!
Stăruieşte, prin credinţă!

Din putere în putere eşti,
De te încrezi în Cel,
Ce-a lăsat splendori cereşti
Şi S-a oferit, ca Miel.

În Numele Lui Sfânt şi Tare,
În Numele Lui Sfânt şi Mare,
Se-nlătură ce pare tare
Şi nimic nu e prea mare!

Fii dar, dârz şi credincios,
Stăruind în rugăciune.
Nu-L întrista, nu mai sta jos
Prin El, ai viaţă azi şi mâine!

poezie de Lidia Cojocaru (noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un caporal "cătrănit"

"Tinere, ai "călcat pe bec"!
Cu vederea nu te trec,
la noapte n-ai odihnă,
n-ai să poţi dormi în tihnă."
Urla un caporal bezmetic,
stia bine că nu-i etic,
dar continua să zbiere
din rărunchi şi cu putere:
"Soldat Matei Matei,
eşti planton
schimbul trei!
iar dacă-mi vine-n gând
vei fi şi mâine peste rând!"
Continua să urle caporalul "cătrănit".
Caporalul a primit
şi a buchisit,
de la iubită
o scrisoare iscălita,
o scrisoare nu prea bună...
De aceia se răzbună,
aprig fulgeraă şi tună
ca la el în bătătură.
Transpirat şi răguşit,
cu glasul mai mult dogit,
a-nceput din nou să zbiere
parcă şi mai cu putere,
din mâini nervos gesticulând:
"Vezi ca azi eşti peste rând!
Dacă vine acum controlul,
să ştii să-i dai raportul,
în trei paşi de defilare,
să caşti gura cât mai mare,
şi să urli cât mai tare!
Să-ţi iasă iute din gură,
aceea magică formulă:
Tovarăşe gradul.........
sunt soldatul Matei Matei,
planton schimbul trei!"

poezie satirică de Ioan Friciu (2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!