Un caporal "cătrănit"

"Tinere, ai "călcat pe bec"!
Cu vederea nu te trec,
la noapte n-ai odihnă,
n-ai să poţi dormi în tihnă."
Urla un caporal bezmetic,
stia bine că nu-i etic,
dar continua să zbiere
din rărunchi şi cu putere:
"Soldat Matei Matei,
eşti planton
schimbul trei!
iar dacă-mi vine-n gând
vei fi şi mâine peste rând!"
Continua să urle caporalul "cătrănit".
Caporalul a primit
şi a buchisit,
de la iubită
o scrisoare iscălita,
o scrisoare nu prea bună...
De aceia se răzbună,
aprig fulgeraă şi tună
ca la el în bătătură.
Transpirat şi răguşit,
cu glasul mai mult dogit,
a-nceput din nou să zbiere
parcă şi mai cu putere,
din mâini nervos gesticulând:
"Vezi ca azi eşti peste rând!
Dacă vine acum controlul,
să ştii să-i dai raportul,
în trei paşi de defilare,
să caşti gura cât mai mare,
şi să urli cât mai tare!
Să-ţi iasă iute din gură,
aceea magică formulă:
Tovarăşe gradul.........
sunt soldatul Matei Matei,
planton schimbul trei!"

poezie satirică de Ioan Friciu (2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un caporal "cătrănit"

"Tinere, ai "călcat pe bec"!
Cu vederea nu te trec,
la noapte n-ai odihnă,
n-ai să poţi dormi în tihnă."
Urla un caporal bezmetic,
stia bine că nu-i etic,
dar continua să zbiere
din rărunchi şi cu putere:
"Soldat Matei Matei,
esti planton
schimbul trei!
iar dacă-mi vine-n gând
vei fi şi mâine peste rând!"
Continua să urle caporalul "cătrănit".
Caporalul a primit
şi a buchisit,
de la iubită
o scrisoare iscălita,
o scrisoare nu prea bună...
De aceia se răzbună,
aprig fulgeraă şi tună
ca la el în bătătură.
Transpirat şi răguşit,
cu glasul mai mult dogit,
a-nceput din nou să zbiere
parcă şi mai cu putere,
din mâini nervos gesticulând:
"Vezi ca azi esti peste rand!
Dacă vine acum controlul,
să ştii să-i dai raportul,
în trei paşi de defilare,
să caşti gura cât mai mare,
şi să urlii cât mai tare!
Să-ţi iasă iute din gură,
aceea magică formulă:
Tovaraşe gradul.........
sunt soldatul Matei Matei,
planton schimbul trei!"

poezie satirică de Ioan Friciu (mai 2012), traducere de Friciu Ioan
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasma ce a fost vărsată

Isus e Sfetnic, Minunat (Isaia 9)
Isus e Cel Adevărat (Apocalipsa 7)
E Calea, Uşa şi Lumina (Ioan 14:7; 15:8)
E Capul, Temelia, Rădăcina (1 Corinteni 3:11
Emanuel îi spune Lui (Matei 1:23)
El este Unsul Domnului (Fapte 4:26)
Isus e Domn, Cârmuitor (Matei 22)
În Psalmul douăzeci şi trei - Păstor (Psalm 23)
E Domn al Păcii şi e Soare (Isaia 9)
E Viţa, Viaţa viitoare (Ioan 15:5; 14:6)
Alesul e al meu Hristos (Isaia 42)
E Sfântul, Acel credincios (Luca 1:35)
Alt nume - Silo denumit (Geneza 49:10)
Şi Împărat Neprihănit (Evrei 7:2)
Isus este Învăţător (Matei 13:3)
Prorocul, Sfântul Sfinţilor (Daniel 9:24)
E Cel Dintâi care deschide (Apocalipsa 22:13)
Şi Cel din urmă ce închide (Apocalipsa 22:13)
Domnul Isus e Preaiubitul (Matei 12:18)
E Începutul şi Sfârşitul (Apocalipsa 22:13)
Cel Sfânt şi Drept şi Înviere (Fapte 3:14)
Piatra şi Stânca de cădere (Romani 9:23)
Ce crezi de El o scump popor
Îl crezi că e Mântuitor (Ioan 4:22)
Da, e Sămânţă şi Vlăstar (Isaia 11:1)
Şi Mirele ce vine iar (Matei 9:15)
Cuvântul ce s-a întrupat (Apocalipsa 19:13)
Luceafăr făr' de scăpătat (Apocalipsa 22:16)
Odraslă e de-a lui Işai (Isaia 11:1)
Nădejdea sfântă ce o ai
Mare Preot noi Îl mai ştim (Evrei 3:1)
Şi multe altele şi Amin (Apocalipsa 3:14)

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* Zis-a Domnul "Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura." - Matei 5, 6. Evanghelistul Matei face referire la dreptatea din Împărăţia cerească, dar pământenii au o dilemă: Până la Dumnezeu nu-i mănâncă sfinţii?

fabulă aforistică de Maria Filipoiu (20 februarie 2022), traducere de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlot soldat aşteaptă în rând cu camarazii lui, şi fiecare scrisoare trezeşte şi pe chipul său aceleaşi speranţe, acelaşi joc de lumini până ce caporalul rosteşte numele adresantului. Umanitate primitivă, arhaică, aşa cum a fost închipuit sfântul de iconografia şi poezia populară.

Iordan Chimet în Comedia burlescă
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

La minus grade

La minus trei, gerul te întreabă,
La patru grade şi mai mult
Când ajunge cinci înseamnă
Eşti pe deplin amorţit.

Pui în picioare ciorapii groşi
În mâini mănuşile pufoase
Pe cap căciula bine o-ndeşi
La noi, iernile-s geroase.

Bine ar fi din cer să cearnă
De azi o ultimă zăpadă
S-acopere grâul firav
Să împiedice gerul hulpav.

poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Şoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Poveşti...,
De ieri şi de mâine
De- acolo şi de-atunci.
O zi e, mereu!

Azi poartă, pe rând,
Şapte nume venite din gând.
De nu-i azi, e visare.
De-i ieri, ori de-i mâine,
Şoapte de gând
Te-mbată pe rând.
Nu-i zi ca azi.
Tu eşti, azi.

Rămâi ca acum,
În acum- ul lui azi.
Ca azi nu va mai fi un alt azi,
Ca azi nu va mai fi un alt tu,
Ca să fii.

Azi pierdut în ieri, ori în mâine,
Şoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Eşti gând,
Ori aici şi acum
E doar azi.
Rămâi tăcut ca ziua de azi.

poezie de Florin Dragoş Minculescu din Cine nu Eşti (2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte -
şi-a trebuit să strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi aplecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii...

Fii fără de grijă, să fii curat şi sfânt (1 Corinteni 7:32; Filipeni 1:10; 1 Petru 1:16)
Desăvârşit şi primitor de oaspeţi pe pământ (Matei 5:48; Romani 12:13
Simţind cu alţii şi-n nădejde tare (1 Petru 3:8; Romani 15:13)
Făr' răutate şi s-ai în necaz răbdare (Matei 10:16; Romani 12:12).
Fii bun şi treaz şi veghetor (Efeseni 4:22; 1 Petru 5:8
Să fii supus şi de Cuvânt împlinitor (Evrei 13:17; Iacov 1:22)
Fii plin cu vlagă, râvnă, bucurie (Mica 3:8; Romani 12:11; 2 Timotei 1:4)
Cu har, putere, Duh Sfânt din veşnicie (Fapte 6:8; Mica 3:8; Efeseni 5:18).

Îmbracă-te cu armele luminii, cu omul nou şi sfânt (Romani 13:12; Coloseni 3:10
Cu haina mântuirii, cu Domnul pe pământ (Isaia 61:10; Galateni 3:27)
Cu platoşa credinţei, Divină armătură (1 Tesaloniceni 5:8; Efeseni 6:11)
Cu dragoste te îmbracă s-o ai peste măsură (Coloseni 3:14).

Comoara ta o strânge nu-n lucruri care pier (Matei 6:20)
Comoara ta o strânge - comoară pentru cer – (Matei 6:20)
Lucrează cât e ziuă şi fără de cârtire (Ioan 9:4; Filipeni 2:14)
Cu dragoste, după adevăr, ca pentru nemurire (1 Corinteni 16:14; Ioan 3:21; Coloseni 3:23).

Iubeşte tu vrăşmaşul şi adevăr şi pace (Matei 5:44; Zaharia 8:19)
Pe fraţi, pe oameni şi aproape, dar făr' a te preface (Ioan 15:12; 2 Petru 1:7; Matei 5:43)
Iubeşte mântuirea, iubeşte tu pe Domnul (Psalmul 40:16; Matei 22:37)
Nu lumea, lucrul lumii şi nu iubi tu somnul (1 Ioan 2:15; Proverbe 20:13).

Nu fi nepriceput nici gata de certat (Eclesiastul 7:17; Tit 3:2)
Nu fi beţiv nici pricină pentru păcat (1 Timotei 3:3; 1 Corinteni 10:32)
De duhul de mândrie nu fi tu stăpânit (Luca 22:26)
Nici iubitor de bani ori pricină de îmbogăţit (1 Timotei 3:3; 1 Timotei 3:3).

Urăşte tu minciuna, urăşte lăcomia (Proverbe 8:7; Proverbe 28:16)
Purtarea păcătoasă, răul şi josnicia (Psalmul 101:3; Psalmul 97:10)
Pricepe tu nădejdea chemării ce ţi-a dat (Efeseni 1:18)
Şi bogăţia slavei la care-ai fost chemat (Efeseni 1:18).

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd şi plâng, visez, cum m-ai depărtat.!

Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, eşti prea important
şi eşti mult prea mare să vezi din înalt!

Fă Doamne cum vrei, aştept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aştept tăcut poate prea gândită,
o aştept să ştii până-i plămădită!

Nu te mai rog, Doamne, stau şi eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul să auzi ce spun,
poate vezi cu ochii şi omul cel bun!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de copil

De Sărbători te-aştept acasă, mamă,
La noi în sat a început să ningă,
Afară-i frig, dorul încins te cheamă,
Brăduţu-i trist, parcă ar vrea să plângă.

La pieptu-ţi cald am plâns la despărţire,
Spre alte ţări te-ai dus să-mi faci un bine,
Chipul tău drag îl port în amintire,
Se-aştern zăpezi şi nu eşti lângă mine.

Iubită mamă, tu nu ai nicio vină
Că m-ai lăsat plecând în pribegie,
Doar Dumnezeu n-a vrut cu noi să ţină
Şi ne-a lăsat uitaţi în sărăcie.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De trei zile-s nebună-ntre lumi

De trei zile-ntre lumi
Eu culeg vocea ta albăstruie,
Şi-aş zidi un spital de nebuni,
Dar n-am lemne şi nu am nici cuie.

De trei zile mă rog la apus,
Din aripa lui să îmi dea vreo trei fulgi,
Căci nu ştiu pe ai mei unde i-am pus
Şi nu ştiu, când mă vezi de ce fugi?

De trei zile zidesc un altar
Şi dărâm o biserică-apoi,
Că de mult nu mai am eu habar,
Cât rai şi cât iad se ascunde în noi.

De trei nopţi privesc la o stea,
Sunt nebună, şi nu-mi vine-a crede,
Cum din ochi îmi curge culoarea,
Picurând peste lume doar verde.

De-o veşnicie pictez o zi şi o noapte,
Să îţi fiu numai ţie aleasă,
Căci mă asemăn prea mult cu o moarte
Şi-am să-i fiu numai nopţii mireasă!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui; Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Chemarea apostolilor şi trimiterea lor la propovăduire. - 10:1-4
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea gărzii

A sosit schimbul. "Hei, hei, santinelă, salut!
Cum a fost lunga ta noapte de gardă?"
"Rece, tristă şi sumbră, aşa cum e-ntotdeauna
Ora de dinaintea zorilor, perfidă şi bastardă."

"N-ai văzut, n-ai auzit nimic?" "Nu; doar
Strigătul nagâţului pe ghiol se auzea,
Iar hăt departe, cam acum o oră,
Spre apus, a căzut de pe cer o stea."

"O stea? Bine, dar asta nu-i ceva deosebit."
"Într-adevăr, nu-i; însă chiar dincolo de livadă
Mi s-a părut că, parcă, Dumnezeu tocmai
A eliberat pentru totdeauna un soldat din gardă."

poezie de Francis Bret Harte, 1836-1902, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta

Vaselica din Socoli
Suferă de şapte boli;
una-n suflet, trei în ea;
şi-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani
cu lichele şi golani.
Blestemat să-i fie patul,
c-a bolnavit tot satul.
Mi-a zis Leana lu' Matei
c-a văzut-o-n calea ei
ieri, şi că era bătută -
ochii-n lapte de cucută,
sânii revărsaţi pe pântec
de ruşine, lung şi trist -
c-a avut-o însuşi Crist.

poezie celebră de Nichita Stănescu (1955)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste în versuri

Mi-a trimis mama scrisoare pe la miezul nopţii-n vis... îmi cerea un cal de mare să se mute-n paradis...
-Dar, nu eşti în rai, Anică, că păcate n-ai avut? Nici măcar n-ai plâns vreodată, cât de mult te-ar fi durut...
-Ba am plâns pe-ascuns, măi, mamă şi-am şi suduit, să ştii... de unde să ştiţi voi asta, eraţi doar nişte copii...
Şi mai am păcate multe, mi le ştiu eu, nu se spun.. doar la vreme de spovadă, de prin minte mi le-adun...
-Nu cred, mamă,-n astă lume, toţi păcătuim cumva... dintre toţi, mai vinovată nu eşti tocmai dumneata...
-Atunci, de ce m-a luat moartea, când doream să stau cu voi? De-aş avea bilet de voie să vă văd şi plec 'napoi!
-Ştii că asta nu se poate, însă vom veni curând, să ne-aştepţi la miez de noapte, nu-mpreună, ci pe rând...
-Pe acasă ce mai este, toate sunt la locul lor? Că mi-e tare dor de casă şi de voi îmi este dor...
Flori mai sunt pe la morminte, sau uscatu-s-au de vânt? Pe cine întreb mă minte, sau nu spune un cuvânt...
Sunt pe lista de-aşteptare, să mă ierte Dumnezeu, să-mi dea drumu-n Raiul Mare, că-n cel mic e mult mai greu... Şi trimte-mi înc-o carte, ''Dincolo de cer'' e gata, poate ai mai scris poeme... dă-mi şi una pentru tata!
-Toate-s bune şi frumoase, mamă, cum ni le-ai lăsat, doar de dorul dumitale-n chinuri mai mereu mă zbat...
Am mai scris, scriu ca nebuna, dorul să mi-l ostoiesc, când privesc în noapte luna şi în ea nu te găsesc...
Cum să-ţi spun că nu e bine şi că iadul e aici? Mi-e necaz şi mi-e ruşine că te mint... suntem furnici...
Nu avem nicio putere, n-avem pâine şi bolnavi ne târâm printre ruine cu paşi zdrobiţi ca de sclavi...
A venit vremea aceea când spuneai că ne-om ruga să ieşiţi voi din morminte şi noi viii vom striga
Să intrăm în locul vostru, schimb să facem de iatac... cum să-ţi spun eu toate astea? Mai bine mă-nchin şi tac...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai să ştii

Tu n-ai să ştii cât suferă pădurea,
Cât freamătă plecându-şi triste ramuri
Când norii negri adunaţi de-aiurea
Mi-aduce ploaia mohorâtă-n geamuri.

Tu n-ai să ştii cât suferă izvorul
Când cu mâhnire susură-n cascadă,
Îndurerat la vale-mi curge dorul,
Nerăbdător alături să te vadă.

Tu n-ai să ştii că-n suferinţă-i lanul,
Că macul ofilt i-a stins iubirea,
E abătut în zbor şi ciocârlanul
Ce-şi tulbură spre înălţimi privirea.

Tu n-ai să ştii vreodată tot ce simt
Atunci când mă privesc în ochii tăi,
Un licăr se aprinde şi presimt
Că ard în ale dragostei văpăi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Plângeţi, ochişorii mei,
Lacrimi, curgeţi-mi şuvoi,
Că mi-e soţul schimbul trei
Şi nu-mi vine schimbul doi.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lizuca şi grădina fermecată

Lizuca s-a făcut mică, şi sare-n grădină,
Întâlneşte o furnică, drăguţă şi fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine eşti, nu eşti furnică, nu te cunoştem,
Ai şi tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, şi-am venit, ca să vă privesc
În grădină am sărit, ca să vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbeşti, suntem prăpădite
Rămâi şi doar ne priveşti, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt
Dau şi peste mâţişori, căzuţi la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâţişor!
Nu mă vezi că sunt sub tine, şi toate mă dor?
- Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, şi tu n-ai putut?
- Eu sunt mâţişor plăcut, şi sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, şi sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, şi te pun în apă
Eşti căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!
- Cine eşti, nu eşti o floare, nu eşti nici furnică
Ai picioare mişcătoare, şi mie mi-e frică!
- Te rog nu te speria, Lizuca eu mă numesc
Acum te voi ajuta, pentru că, iar, mă măresc.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 an

Clipe trec peste gând,
Azi, sunt doar un mormânt
Cu-amintiri în cuvânt,
Ce se sting doar arzând.
Numai eu pot să zbor
Către-un cer infinit,
Într-un trup odihnit
De-alinare şi dor.
Nu aştept nici acum,
Nici-un semn, nici-un gând,
Doar sclipiri rând pe rând
Se topesc, se fac scrum.
Eu, vă las într-un gând
Şi-o să trec într-o stea,
Numai eu, numai ea
Peste voi, peste rând...

Sibiu... 08 ianuarie 2022

Dumnezeu să te odihnească în pace, tată!

poezie de Liviu Reti (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-ntreb

Şi când Te văd încovoiat trecând
Cu încă o povara peste umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, poţi să le mai numeri?...
Şi când Te văd încovoiat strângând
Cu grijă frunzele de pe cărare
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi mă întreb, Isuse, mai poţi, oare?...

Când stau cu toţii însetaţi la rând
Fiinţa să le-o saturi de Lumină
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, câţi or să mai vină?...

Şi când Te văd în urmă aşteptând
La o fântână-n drum spre Galileea
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, nu sunt eu aceea

Pe care-o-aştepţi? Şi când sosesc plângând
Să-ţi pun şi eu povara mea pe umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, poţi să le mai numeri?...

poezie de Adriana Cristea (5 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!