Ceteraşul

Ceteraş poznaş, poznaş,
Cântă-mi tu de la oraş,
Întâmplări şi snoave bune,
Pe care le ţii minte anume.

Destăinuie-mi povestiri
Şi-ale tale amintiri,
Dar te rog nu te grăbi
Că vin aicea zi de zi.

Povesteşte-mi de Mihai
Mare domnitor de plai
Sau de Roma lui Traian
Biruitor de Decebal.

Cântă-mi despre mari eroi
Ca ei am vrut să fim şi noi
Dar am rămas cu ale noastre vise
Bătând la uşi lăsate-nchise.

Acum du-te, ceteraş
Şi nu mai zâmbi poznaş
Că altfel te păstrez aici
De-un cuvânt greşit mai zici.

Primeşte din partea mea
Tot ce vrea inima ta,
Dar privirea n-o întoarce
Căci capu-n pământ îţi va zace.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-mi

Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai simple
Dar... ai grijă ca luna să fie plină
Când mă vei ademeni să mor câteva clipe,
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină.

Cântă-mi despre stele şi starea lor nocturnă
Prin târziul dens, meditativ,
Şi fă-mi te rog din ele o cunună
Iar eu te voi iubi postum, superlativ.

Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer,
Şi despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.

Cântă-mi largul mării care ne denunţă
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculţă,
Complicea mea de culpă tăinuită...

poezie de Cristian Neagu (15 iunie 2014)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumuri ameţite

Mai cântă-mi cobzare, mai cântă-mi să uit
de jalea din mine ce mă îngheaţă
mai cântă-mi cobzare ceva să ascult
cântă cu mine ce-ai strâns de o viaţă

Mai toarnă crâşmare un vin de pelin
şi toarnă-mi şi-o ţuica, una de casă
mai cântă-mi cobzare şi vreau să închin
beţiei din gânduri ce nu mă lasă

Mai dă-mi o ţigare din foi de amar
sau dă-mi tot pachetul, ştii că nu-mi pasă
si-ti plătesc ce-am băut, plătesc ce am ars
şi-ţi plătesc de îmi cânţi una duioasă.

Mai cântă-mi cobzar sau stai de serveşte
din vinul amar şi ţuica nefiartă
ia şi-o ţigare de vrei şi-ţi pofteşte
şi apoi cântă-mi parfumuri de scoarţă

Mai cântă-mi cobzare şi lasă hangiul
de vrea să-nchidă aceasta bodegă
cheamă-l la mine să-i schimb poate gândul
şi stai şi încântă-mi noaptea beteagă

Şi cântă-mi cobzare până răsare
soarele măiestru prin iarba creaţă
cântă-mi pe strofe o mare de sare
şi pietre stelare poate mă-nvaţă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui soţ

Îmi zici, în glumă, fluturaş,
Şi pentru asta nu-ţi fac vină;
Am fluturat, ca un poznaş,
Chiar pe la tine prin grădină.

epigramă de I.Gr. Perieţeanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) că mai nainte de o sută cinci ani după Hristos, noi Rumânii nu lăcuiam aici; Partiea noastră era Italiea, şi oraşul nostru Roma, de la care ne au rămas şi numele Rumâni, au Romani.

Ţara Rumânească cu cele după la spatele ei împreună, se numea Dacie, căci era lăcuită de nişte oameni foarte barbari şi sălbăticoşi ce se zicea Daci. Craiul acestora anume Decebal, fiind de aciaşi natură cu suppuşii săi, mai totdeauna bântuia vecinatele Naţii ce se stăpânea de Romani. (...)

Marele Traian însă, văzând că locurile ei sânt foarte frumoase şi roditoare, râdică o mulţime de case au familii întregi de la Roma, şi le făcu să vie a se aşeza cu lăcuinţa pe ele. Asfelu de băjenii mari şi vecinice se zic Collonii. Adintâiu Collonie de Romani, cum a trecut în Daciea, s-a aşezat la judeţul ce se anumit după numele lor Romanaţi şi un Prinţu de viţă împărătească anume Caracal, pe care luaseră cu dânşii de la Roma ca să le fie cârmuitor, a zidit oraşul Caracalul. Altă Collonie mare ce-a lăcuit partea aceea unde acum se numeşte Moldova, a descălecat în locul ce se zice Roman, iarăşi de la numele lor de Romani. Toată lipsa Dacilor acum era plinită cu Romani; Ţara lor nu mai avea pentru ce să se mai zică Dacie căci se lăcuia de biruitori; aceştia o numea după numele lor Rumâniea.

Grigorie Pleşoianu în Cele dintâiu cunoştinţe pentru trebuinţa copiilor care încep a citi, Idee repede despre istoriea Rumânilor (1828)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluieraş de soc...

Fluieraş de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Ca să am noroc,
Să stea Luna în loc,
Cu a ei mirare,
Când doineşti sub soare,
Dis de dimineaţă,
Cu roua pe faţă,
Sub stejari bătrăni
Lacrimi şi suspini,
Printre flori de câmp,
Amintiri în timp...
Adunate în doine,
Codrii să răsune
Inima să-mi salte
De dor fără frâne.

Doină cântec de jale şi dor,
Flacăra românilor
Pe plaiuri străbune,
Ca la noi la nimeni.

Fluieraş de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Căci dorul e greu,
Dar cântat mereu.

poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua copilului

Mi-a urat o turturea:
- La mulţi ani de ziua ta!
Să fii bun, să fii cuminte,
Să asculţi sfat de părinte.

Să creşti mare şi frumos
Şi să fii politicos.
- Mulţumesc, aşa voi face,
Bucuros sunt şi îmi place

Ca să ştiu că sunt iubit,
De cei mari sărbătorit.
Îţi pun însă o-ntrebare:
N-ar fi bine s-aibă, oare,

Sărbătoare pisicuţa
Şi căluţul, furnicuţa,
Fluturaşul drăgălaş
Şi căţelul meu poznaş?

- Se-nţelege că ar vrea
Şi un cuc şi-o turturea
Ca să aibă-o zi anume,
Să-i serbeze-ntreaga lume.

Însă ţie, Dumnezeu
Ţi-a dat minte şi mereu
Trebuie să te gândeşti,
Tot ce-i viu să ocroteşti.

Şi atunci, copile bun,
Eu, o turturea, îţi spun
Că mereu e ziua lor
Ziua vietăţilor.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretenţii de "mire mare" / La a lui însurătoare

Din mediocru cum era
Ajuns prea sus, el ar spera,
Cu mintea lui de tip poznaş,
Să aibă doar un Papa... naş.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (23 noiembrie 2018)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă!

Mai lasă-mă să cred în Iepuraş,
În zâne bune şi în feţi frumoşi,
În Moş Craciun, în Cupidon poznaş,
În ochii tăi cei mari şi luminoşi.
Mai lasă-mă să cred, încă,-n poveşti,
Că stelele se-aprind doar pentru mine,
Că florile prind glas când le şopteşti
Şi-ţi dau răspuns parfumul de suspine...
Să cred ca dimineaţa îmi zâmbeşte,
Că Luna mie-mi zice noapte bună,
Că-n ochii tăi speranţa înfloreşte
Şi dragostea nicicând n-o să apună.
Să cred că îngerii coboară pe pământ,
Că ochii lor nu mă privesc absent,
Mai lasă-mă să te cred pe cuvânt
Că-n viaţa mea ai să răspunzi prezent!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tip foarte cochet

Privesc la el şi-ntr-adevăr
De-un gând poznaş nu pot să scap:
Prea multă grijă pentru păr
Şi prea puţină pentru cap!

epigramă de Nicolae Badea (1988)
Adăugat de Nae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vânt poznaş
trimite autografe colorate
– frunzele toamnei

haiku de Letiţia Iubu din Paşi pe nisip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg răcoros -
pe faţa unchiaşului
un surâs poznaş

haiku de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis pe adresa Primăriei Capitalei

Azi noapte am visat cu sârg
Un vis cum nu se poate mai poznaş:
Se făcea că iarăşi curg
Artezienele-n oraş.

epigramă de Marian Cioacă (1989)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Marius Ceteraş, director la Electrica Alba, la apariţia cărţii sale despre şah

Prin zona noastră carpatină
Trăieşte un "maharadjah"
Ce poate da oricui lumină
Cu "Ghidul jocului de şah"...

epigramă de Mihai Enachi din suplimentul "Weekend Magazin" al cotidianului "Viaţa liberă" (17 februarie 2012)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapteo

noapteo, cântă-mi cu stele acum
când filozofia nu mai este pe masă
şi câinele refuză lătratul lângă casă.
hai cântă-mi doar cu stele
şi rămâi în cerc pe un butuc pe care stă luna
şi cele câteva înfricoşări ale mele.

ia-mi luna de pe faţă!
refuz să fiu aprins şi văzut când sărut
ţărna umbrei mele
ori amintirea răsturnată pe fila toamnei târzii;
te rog ia-mi luna de pe faţă,
asta fă-o mai întâi!

hai dă-mi mâna acum!
o joacă să începem,
pe după timp, vise şi poezii...
de harnicul sunet al zadarului noi vizavi.
ai grijă cum strângem fluida iubire între noi
am putea neca oricând ispita de a fi
şi strigătele laterale
când povestii noastre se împreună,
de se sperie degetul captiv inelului de cerneală
şi încoronat de tăcerea nebună.

hai cântă-mi cu stele!
dă-mi mâna să ne jucăm
pe un vers ce ne înconjoară ţarc
până când pe masă voi găsi iară filozofie
şi o şoaptă alungată de pe o coapsă arc.
te rog noapteo, apropie-te, vino-mi şi mă atinge,
de aspiraţii eu atârnat, mi-e teamă prelungă,
că ş-o aripă de fluture acuma m-ar învinge.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptătorul

Ca să birue minciuna,
Un voinic, poznaş de fel,
Îşi făcea ca armă gluma
Şi din poantă portdrapel.

epigramă de Nicolae Ghinoiu din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 iunie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine poate fi în acelaşi timp înţelept, poznaş, domol, crâncen, credincios şi nepărtinitor?

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introducând o urmă cât de mică de ironie în sexualitate îi falsifici exercitarea şi, procedând aşa, devii un "poznaş" al Speciei.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajosul

Toţi ne-luăm odată ''zborul''
Zice-n crâşmă un poznaş;
Dar ca tot prevăzătorul
Am trei pungi de arpacaş.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptătorul pe două fronturi

Vine un copil şi-mi spune:
- Tăticule, a căzut Troia.
- Du-te şi spune-i mă-ti.
Se întoarce:
- Tăticule, a căzut Tyrul.
- Du-te şi spune-i mă-ti.
Puţin mai târziu:
- Tăticule, a căzut şi Ninive...
- Da?
- Da. Şi Ninive şi Susa şi Babilonul...
- Şi i-ai spus?
- Nu.
- Du-te şi spune-i mă-ti. Da' repede.
Se întoarce copilul cu o carte de istorie în mână
- Tăticule, s-a fundat Roma.
- Du-te şi, spune-i... Şi dacă tot faci drumul,
Spune-i că a căzut Cartagina...
Şi dacă tot faci drumul, spune-i că a căzut şi Bizanţul,
Se întoarce copilul speriat:
- Tăticule, a căzut mama!
- Unde, unde a căzut?
- În groapa cu lei.
- Să aştepte.

Şi de atunci eu mă antrenez să înving leii...
Să-mi scot femeia din groapa cu lei.
Şi împreună să fundăm frumosul oraş Troia.
Şi apoi frumosul oraş Tyr...
Şi frumosul oraş Ninive şi mândrul Babilon
Şi Susa şi Cartagina şi Roma şi Bizanţul...

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Electroinfidelitate

Un poznaş de electron
S-a-ncurcat cu o cuantă;
A crezut că este om,
Să-şi permită o amantă.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!