Ebreia

Ebreie,
Plângând te-ai dus de-aicea peste mări
Şi te-a cuprins, pe veci, în depărtări,
America...

Ebreie,
De dorul ţării noastre, de alean,
Tu mori plângând, privind peste ocean,
Eu gem în vechiul continent.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă trezesc plângând...

Se-aude-n noapte un pian cântând
Eu umblu pe-o stradă solitară
Un vânt rece, turbat mă-nfioară
Şi mă trezesc plângând, plângând.

Se-aude-n noapte un pian cântând
Şi sunt nebun, sunt în delir,
Mă plimb, mă plimb ore în şir
Şi mă trezesc plângând, plângând.

Se-aude-n noapte un pian cântând
Şi-n faţă-un chip mi se perindă
La fel de clar ca-ntr-o oglindă
Şi mă trezesc plângând, plângând.

Se-aude-n noapte un pian cântând
Sunt singur, cu-a mea melancolie
Ce-mi ţine-acum şi companie
Şi mă trezesc plângând, plângând.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea plângând

Tonul telefonului te-a deranjat
Seara aceasta tristă si pustie
Cu alte inimi erai tu ocupat
Vrei iubirea mea să nu se stie

Amagitorule esti craiul viselor
Curtezi o gloată mare de femei
Promiti iubire eternă fetelor
Un cavaler să pari acum tu vrei

Te joci cu focul inimilor aprins
N ai auzit de mine nu îţi pasă
De remuşcări vei fi cuprins
Si într-o zi vei fi cu părul nins

Si iureşul din jur va dispărea
Cu braţele deschise să iesi
Acum grăbit tu chiar ai vrea
Oftatul la mine să ţi l versi

Eu voi fi departe privind o zare
Acum tonul tău e bun si blând
Nu îl aud sunt într o depărtare
Ochii privesc marea plângând

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum s-a stins…

Şi cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ţi pare că e o poveste
Ce alţii ţi-ar fi povestit.

Şi cum mereu în cale lungă
Trec norii peste mări şi ţări,
Astfel simţirile s-alungă
Şi moare dragostea de ieri.

Şi vecinic altă e simţirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea
Din ceas în ceas până ce mori.

Iată de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tău s-a stins,
Căci astăzi, ştiu atât de bine
Că dorul care te-a cuprins,

Se va sfârşi, fără de urmă,
S-a stinge ca şi cel dintâi,
Iar moartea patimile curmă
Şi-o biată pulbere rămâi.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Marea agitată lângă stâncă
strânge amintirile sub mal,
numai dorul rătăceşte încă
agăţat de creasta unui val.
.
A plecat vaporul neuitării
fără nici-un pasager la bord,
au rămas pe umbra înserării
gândurile toate-n dezacord.

Că ai fi urcat şi tu pe punte
sau că nici nu ai venit defel,
contraziceri fără amănunte
dirijate de un gând rebel...!

Obosit de-aceasă întâmplare,
valul, tocmai revenit din larg,
zice că te-ar fi văzut în zare
călărind, în zori, licornul şarg.

Mă cuprinde vraja, dintr-odată,
un regret se-ntoarce peste gând,
o, iubire... peste mări plecată,
aud timpu-n urma ta plângând.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Marea agitată lângă stâncă
cerne gândurile sus pe mal,
numai dorul rătăceşte încă
agăţat de creasta unui val.

A plecat vaporul neuitării
fără nici-n pasager la bord,
au rămas pe umbra înserării
gândurile toate-n dezacord.

Că ai fi urcat târziu pe punte
sau că nu ai fi venit defel,
contraziceri fără amănunte
dirijate de un gând rebel...

Obosit de-aceasă întâmplare,
valul, tocmai revenit din larg,
zice că te-ar fi văzut în zare
călărind, în zori, licornul şarg.

Mă atinge teama, dintr-odată,
un regret s-aşază peste gând,
o, iubire - peste mări plecată,
aud timpu-n urma ta plângând.

poezie de Corneliu Neagu din Timp şi destin (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg cu gândul

Alerg cu gândul peste mări şi ape,
Peste câmpuri întinse, peste munţi,
În Univers pătrund tot mai aproape
Şi tot întind închipuite punţi.

Alerg prin galerii şi prin genuni,
În zbor de chinuite încleştări,
Mai cred şi câteodată în minuni,
În timpul ce-l consum în căutări.

Într-un ocean de gânduri mă scufund,
Când liniştea se-ascunde-ntr-un apus,
Ocean nemărginit şi fără fund,
Cep doar nedumerire mi-a adus.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne naştem plângând şi murim lăsând în urma noastră pe alţii... plângând.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobe

Tu care mă priveşti cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună,
Sau peste zece ani – indiferent.

Un mare potentat ce stă departe
(Si nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte
Rostind sentinţa-i fără drept de-apel.

Si dacă, liber ca într-un ospiciu
Te lasă înc-un pic să mai respiri
O face doar aşa, dintr-un capriciu
Tu nu poţi evada de nicăiri.

Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic
La El nu merge cu protecţie, cu rude...
Nu te salvează nimeni şi nimic.

Tu vei muri şi-n urma ta ograda
Va sta sub soare-a doua zi la fel
Si factorul poştal va trece strada,
Lătrat de-aceeasi javră de căţel.

Apoi, pe-aceeaşi stradă solitară
Vor trece-ndrăgostiţii pe-nserat,
Visând în fiecare primavară
Un vis pe care şi tu l-ai visat.

De dimineaţa-aceleaşi servitoare
Vor scoate aşternutul pe balcon
Si fiecare doamnă, la culcare,
Va da pe nas cu crema "Tokalon".

Iar tu, ca o momâie încremenită
In fundul gropii umede şi reci
Vei sta privind în bezna nesfârşită
Cu ochii ficşi, întunecaţi si seci.

Nu vei vedea apusurile roşii
Nici nu vei şti de-i noapte ori e zi,
Si-n veci de veci tu nu vei auzi
Cum cântă-n soare, peste tot, cocoşii...

poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne naştem plângând, însă, când plecăm, lăsăm în urma noastră pe alţi plângând.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce strălucit a definit, involuntar, Bacovia statutul corigentului: "aud materia plângând!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobe

(Demostene botez)

Tu care mă priveşti cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună
Sau peste zece ani – indiferent.

Un mare potentat ce stă departe
(Şi nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte,
Rostind sentinţa-i fără drept de-apel.

Şi dacă, liber ca într-un ospiciu,
Te lasă încă-un pic să mai respiri,
O face doar aşa, dintr-un capriciu:
Tu nu poţi evada pe nicăiri.

Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.
La El nu merge cu protecţie, cu rude...
Nu te salveză nimeni şi nimic...

Tu vei muri şi-n urma ta ograda
Va sta subt soare-a doua zi la fel.
Şi factorul poştal va trece strada,
Lătrat de-aceeaşi javră de căţel.

Apoi pe-aceeaşi stradă solitară
Vor trece îndrăgostiţii pe-nserat,
Visând în fiecare primăvară
Un vis pe care şi tu l-ai visat.

De dimineaţă-aceleaşi servitoare
Vor scoate aşternutul pe balcon,
Şi fiecare doamnă, la culcare,
Va da pe nas cu cremă "Tokalon"...

Iar tu, ca o momâie-ncremenită
În fundul gropii umede şi reci,
Vei sta privind în bezna nesfârşită
Cu ocii ficşi, întunecaţi şi seci.

Nu vei vedea apusurile roşii,
Nici nu vei şti de-i noapte ori e zi.
Şi-n veci de veci tu nu vei auzi
Cum cântă-n soare, peste tot, cocoşii...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcitor

Prin frunze îmbătrânite păşesc
Prin ramuri, prin flori făr' de parfum
Peste ţinutul strămoşesc
Privesc plângând şi-apoi dispar în fum

De-ar şti cei ce-au plecat în alta lume
Că iarăşi pleacă paseri, dispar în zări
Că iar priveşte soarele de după culme
Şi iar pornesc furtunile pe mări.

Dar poate îi înştiinţează îngeri
Şi le oferă-n dar parfumuri de gutui
Să nu piară chinuiţi în veşnicile plângeri
Să nu conteze pe mila nimănui.

Când am murit cădea frunza din codri
Iar paseri plecau lăsându-mă stingher
Îmi amintesc şi-acum cum trecea clipa
Acum sunt spirit şi clipele nu pier.

Şi-aşa vor trece ani de-a rândul
În lumea mea doar veacuri ca un gând
Prin ramuri ude voi sta aşteptându-l
Pe-al meu părinte ce-l văd mereu plângând.

poezie de Alin Ojog (18 noiembrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul (plângând, după ce a urmărit "O viaţă minunată"): "Să prinzi luna de pe cer". Imposibil din punct de vedere fizic!
Nr. 3 - O fiţerul responsabil de cultură (plângând): Absurd.

replici din filmul artistic Ţi-l prezint pe Dave
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu doresc o şcoală unde copilul să meargă zburând. Eu doresc profesori de la care clasa să-şi ia rămas bun plângând. Eu, dacă aş fi ministru, aş trimite spioni şi aş mări salariile tuturor profesorilor de la care copiii şi-au luat rămas bun cu lacrimile recunoştinţei în ochi şi aş sancţiona pe fiecare profesor în faţa căruia copiii stau cu spaimă, plângând, cu lacrimile fricii şi suferinţei în ochi.

citat din Zsigmond Moricz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 şi 17 aparţin lui Vasile Alecsandri)

Zori de ziuă se revarsă,
Ţară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.

Peste vesela natură
Se aştern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de şosele.

Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfaţă.
El se-ncruntă şi aduce
O viforniţă de gheaţă.

Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.

Ziua ninge, noaptea ninge,
Haina albă se întinde,
Toată casa o cuprinde
Şi de streaşină atinge.

Casele nu se mai văd.
Spaima-n suflet se strecoară.
Este groază, e prăpăd
Şi speranţa stă să moară.

Pe sub munţii de zăpadă
Zac părinţi, bunici, nepoţi;
Nu mai pot nici să se vadă
Căci nămeţii-s peste porţi.

Peste-această mare albă
Omul pare o stafie...
..............................
Blestemată iarnă, dalbă,
Veci de veci să nu mai fie!

poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul pe toţi ne-a cuprins

Pe toţi zeii din Olimp!
Oamenii rău au ajuns.
Să ne-îndreptăm nu e timp.
Răul pe toţi ne-a cuprins.

Ne mâncăm unii pe alţii.
Dăm în tată, dăm în mamă.
Ne omorâm verii, fraţii.
De nimic nu ţinem seamă.

Arde pământul sub noi.
E pârjolită câmpia.
În răsărit e război.
Ameninţă România.

Ucraina e scânteia.
Europa se aprinde.
NATO nu deţine cheia
Răului care se-întinde.

Scutul nostru, siguranţa,
De peste ocean ne vine.
America e speranţa
Pentru ţările române.

Doar cu restricţii impuse
Nu dobândim alinare.
Împotriva hidrei ruse,
Hai să ne unim popoare!

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş iubi

aş iubi dacă-aş putea
fără ani a număra
dar ninsorile-au venit
peste ploile de-argint

rece-i zidul de la casă
întunericul se lasă
ascunzând de ochii mei
soarele care-a fost ieri

şi aud plângând în noapte
clopotele de departe
tânguindu-se-n poieni
de la schitul din Văleni

aş iubi dacă-aş putea
iarna-n vară de-aş schimba
da-i târziu şi ninge azi
peste mine... peste brazi

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego

M-ascund de tine
M-ascund de lume
Ascuns voi fi
Pe veci ascuns
Cand voi muri.

Citesc in cărţi
Citesc la porţi
Citite-n timp
Cu greu citite
De-un anotimp

Vorbesc in gând
Vorbesc plângând
Vorbe ce zbor
Usoare vorbe
Ca si un nor.

Privind spre ei
Privind spre zei
Privesc destine
Cu greu privesc
Ma vad pe mine.

poezie de Alin Andrei Ojog (1 noiembrie 2021), traducere de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la George Bacovia

Dup-atâta plumb şi ceaţă
Să se-arate soarele,
Iar noi toţi acei de faţă
Să golim paharele.

Cele cu venin, ce-s pline,
Să se verse,- ajungă-n hău,
Vină clipele senine
Înspre toţi cei din Bacău.

Spre locuitorii lumii
Care-s bravi, de bună seamă,
Pe ceilalţi, te rog, adu-mi-i
Să le spun e epigramă!

Punem pe amar sechestru,
Stea în temniţă închis,
De Bacovia, maestru,
Să ne amintim şi-n vis.

Pomenit în veci să fie
Cel ce-a scris în cenuşiu,
Presărând culoare vie
Peste veşnicu-i sicriu!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire în alb

Mă trezesc în noapte
în nelinişte albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.

Ninge şi ninge lacrimi de gheaţă
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat şi bat.

Ninge şi ninge peste viaţă
mă plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.

Miroase a zăpadă, gerul trozneşte-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
şi adorm târziu în noapte cu tine în gând.

Iubito, fă-mi loc în aşternutul alb,
să simt plăcerea trupului tău,
să uit de mine şi trista-mi povară,
risipindu-mi clipa din ceasul cel rău.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!