Marea plângând
Tonul telefonului te-a deranjat
Seara aceasta tristă si pustie
Cu alte inimi erai tu ocupat
Vrei iubirea mea să nu se stie
Amagitorule esti craiul viselor
Curtezi o gloată mare de femei
Promiti iubire eternă fetelor
Un cavaler să pari acum tu vrei
Te joci cu focul inimilor aprins
N ai auzit de mine nu îți pasă
De remușcări vei fi cuprins
Si într-o zi vei fi cu părul nins
Si iureșul din jur va dispărea
Cu brațele deschise să iesi
Acum grăbit tu chiar ai vrea
Oftatul la mine să ți l versi
Eu voi fi departe privind o zare
Acum tonul tău e bun si blând
Nu îl aud sunt într o depărtare
Ochii privesc marea plângând
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.