Idei

I

Cântec, deasupra cetăţii,
Îmbătrânire?!
Eternităţii i-am zis:
La muzica asta frumoasă,
Sunt lipsuri
În sângele meu.
Îngeri, deasupra cetăţii,
Emotive,
Despre ceva mai nou?!
Telegraf,
Telefon din sfere...
Sunt lipsuri
În sângele meu.

II

Visări de mult mocnite
De nu cumva
Mi-am pierdut Umbra
Între normal,
Şi ispite.
Un vin,
Oricât de-alinător,
Excludă-acest fatal:
Contract
Cu răul Negustor.

III

Când ore libere
Sună
Din vechi acordeon
De-a zilelor bravade...
Relativ,
Pardon.
Când ore libere
Sună
Uitări şi abandon,
De-a lumii baricade...
Relativ,
Pardon.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul e şi el relativ. Şi când e foarte relativ, e relativ bine...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste

Deasupra cetăţii
altă cetate
deasupra etăţii
altă etate
deasupra echităţii
altă inechitate.
când pe căi
predomină cei răi.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele

Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedesluşite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac şi-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Şi ce Crist vorbeşte-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâţia ani de-a rândul
Şi la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Şi ce minciună
Iar schimba-va faţa lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca şi-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...

Sunaţi, clopote de-aramă!
Sunaţi, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalţe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deşarte
Şi să vă sugrume glasul profeţiilor ce mint.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu: Binele e relativ. Frumuseţea e relativă. Totul e relativ. Cu excepţia mea. Eu sunt absolut.
Joan: Credeam că asta e o marcă de vodcă.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele iubiri (I)

Azi, iată, am văzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei în goană să se-adune
Şi către el privirile-şi ţintesc-
Un codru nesfârşit de coarne brune,
În care mii de stele strălucesc.
Sosind din dunga zării de argint,
Vin păsările-mi mari de sărbătoare
Şi-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind,
Un ocean de aripi mişcătoare.
Întreaga lume-a sufletului, vie,
Palpită-ntr-o frenetică beţie.
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmându-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii-
Cristalurile cântecelor grele-
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cântec sfânt:
Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.

poezie celebră de Nicolae Labiş din Primele iubiri (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul care îl ocupi este relativ, precum relative sunt toate în lumea asta. Aşa că încercă să fii cât mai puţin relativ cu tine.

Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am salvat numărul amantei în telefon sub numele "Low Battery", aşa că, daca sună când sunt acasă, nevastă-mea îmi pune telefonul la încărcat...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Da, plouă cum n-am mai văzut
Şi grele talăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!
Oh, plânsul şi când plouă!
Şi ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcneşte la ploaie, râzând..
Oh, plânsul şi când plouă!
Da, plouăşi sună umil
Că tot ce-i iubire şi ură
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, plânsul şi când plouă!
Ce basme şi le spun!
Ce lume-aşa goală de vise!
Şi cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori şi nebun?
Oh, plânsul şi când plouă!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neamul prost în pandemie

S-avem pardon, dar marea masă
A oamenilor sunt cinstiţi
Sunt conştienţi şi stau în casă,
C-aşa sunt oamenii citiţi.

Dar sunt şi inşi ce nu au carte
Nomazi de felul lor, din neam,
Veniţi din zone infectate,
Îi bagi pe uşi, şi ies pe geam,

Iar când, ieşiţi din izolare-
Le baţi obrazul tuciuriu-
Ei ţipă că-i discriminare,
Dar ce înseamnă, nici că ştiu!

Degeaba încercăm, noi, frate!
Să-i punem pe ei la rezon,
Căci avem zero rezultate
Cu neamul prost... s-avem pardon!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele re

când am scris despre sângele re
vărsat în războaie de apă
rare
au fost monumentele-n care şi ea
calota de bronz a planetei să nu se topea
scă – eu să nu
mai aud despre jertfa de bine să fi
e sângele comun mai de preţ ca rubinele –
clare
îmi sunt acum puterile noastre
căţărate pe ziduri de apă, de a...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă şi o lacrimă
sigur e o ştiinţă
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar aşa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeţi

de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roşu
când spre albastru
apoi aşez iubirea în cuvinte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsuri cu alb

mi-am frânt arcul piciorului
nu pot urca piramide

mănânc seminţe şi nuci
/hrana unei păsări fără nume
care îmi ţine calea/

libertatea are lipsuri
cu alb pe margine
eu am câteva apucături

suflu în buline
şi dezleg ciudăţenii

o boală din bumbac
îmi cere iertare

sunt vinovată
de mai multe ori

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin a ramurilor mreajă

Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Şi mângâie în urechi,
De sub teiul nalt şi vechi..

Printre ramuri, printre frunză,
Cearcă luna să pătrunză,
Ce frumoasă şi senină,
Vars-o dungă de lumină.

Numai buciumele sună,
Pe când discul blândei lune
Trece rariştea de fag,
Sună buciumul cu drag.

Şi-i răspunde codrul verde,
Iară sufletu-mi se pierde,
Fermecat şi dureros,
După chipul tău frumos.

Şi cum cântă păsărele
De amoru-ne ‘ntre ele,
Ciripind în verde crâng,
Ne mai râd... şi ne mai plâng.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD l-a pus ministru al Agriculturii pe Adrian Chesnoiu, absolvent al unui liceu de miliţie (pardon! poliţie), absolvent al Academei de Miliţie (pardon! Poliţie), fost ofiţer la serviciul secret "Doi ş'un sfert" al Ministerului de Interne. Miliţoiu' (pardon! Chesnoiu) e un om atât de competent şi de cult încât la audierile din Parlament, care au precedat acordarea încrederii guvernului monstruoasei coaliţii PSD-PNL, a confundat furca cu furculiţa. PNŢ a pus cândva ministru la Agricultură un electronist, PSD-ul a pus un securist (pardon! poliţist). Mi-e groază să mă gândesc la ce ne aşteaptă!...

George Budoi în Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (25 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protest formal

nu mă pricep la vrăji şi nici la teorie
iau totul brut, de-a gata, de-a întregul
frontal şi verde-n faţă, sătul de-alegorie
în care prea sunt boul care-ţi duce jugul

nu înţeleg o iotă din ştiinţa lumii
de a face răul să pară un progres
iar joaca de-a soldaţii îmi e de ne-nţeles
şi tot ce fac aceia care se cred stăpânii

întreaga artă a omenirii e-un tânguit de jale
elogii la instincte, ode înşelării permanente -
din scâncetul acesta îmi pregătesc artiştii cale
dezmântuirii... şi morţii iminente?

credinţe, erezii mascate, un Dumnezeu
să aibă numai gloata, iar vârfurile ură
cel ce îndură legea doar eu să fiu mereu
şi neplătitul... Când cei stăpâni văzură

cum sângele mi-e gratis şi mi-e flămândă
Moartea, cât de docilă vrerea din care-şi trag
puterea, cât sunt de atârnat de-a gâtului secundă
şi dau cu capul mereu de acelaşi prag

de azi sporesc zadarul, refuz să fiu normal
refugiat în peştera din bietul trup neghiob
înghit suma tăcerii şi vă trimit formal
protestul unui rob ce nu mai este rob

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem cât mai multe ore libere pe zi, cât mai multe zile libere pe săptămână, cât mai multe săptămâni libere pe lună, cât mai multe luni libere pe an!

aforism de Mihail Mataringa (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morală e ceva relativ. Relativ la ce? Relativ la morală!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ea

poţi să-mi vorbeşti aproape
despre orice
spune-mi dacă vrei despre moda
încă a anilor noştri
înăbuşită în
blănuri de urşi
cu mult mai trişti
decât în reclamele Coca Cola
povesteşte-mi despre vacanţa visurilor tale
pe insula în care e raiul pogorât
rămasă moştenire unor copii
relativ norocoşi
poţi să îmi spui şi despre frică
şi de ce pare că devine din ce în ce sinonim cu
viaţă
învaţă-mă şi o să ascult
într-adevăr
legile scrise ale lumii noastre
arată-mi farmecul ştiinţei şi al numerelor şi dezvăluie-mi
geometria stelelor
descrie-mi cea mai valoroasă piesă de artă
şi spune-mi de ce Christos e vândut
la licitaţie
astfel povesteşte-mi despre cum se câştigă
banii şi arată-mi unde se-adună timpul
scurs cu sudoarea zilelor
luminează-mi creierul şi
încălzeşte-mi inima cu religia ta
creştine
şi recită-mi tare şi cu intonaţie cea de-a 6-a poruncă
atârnată deasupra drobului de Paşti
povesteşte-mi despre lacrimile lui Lucifer
şi spune-mi ce vină a avut Eva
citeşte-mi basme şi poveşti pentru copii ascunse sub paturile Vaticanului
învaţă-mă adevărurile de mult uitate
ale şamanilor învăluiţi în plante de Soma
poţi să-mi reciţi şi voi asculta cu inima urechilor
versurile milioanelor de poeme născute din sânge
vorbeşte-mi despre toate astea şi mult mai mult de-atât şi voi asculta
dar niciodată nu încerca să-mi vorbeşti despre realitate
despre ea
poţi numai să taci

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălind

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu tristele becuri cu pală lumină-
Când sună arama în noaptea deplină
Sunt solitarul pustiilor pieţe.

Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale.
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra.

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie,
Pălind în tăcere şi-n paralizie, -
Sunt solitarul pustiilor pieţe...

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!