Blitz

(pentru Ion Gabriel D.)

acolo mergea el cel mai des –
unde pietrele de pe inimă
se-amestecau prea uşor cu pietrele muntelui.
de-aceea, ori inima-i rătăcea prin locuri sălbatice,
ori muntele se lupta să-i iasă din piept.
totuşi, acest prieten nu uita niciodată
să-şi rostească viaţa
ca şi cum ar fi scris scrisori lui Dumnezeu.
e-adevărat, uneori agăţa totul
de-un semn de-ntrebare,
alteori se-ntreba de mai poate spune Da
cel ce de mii de ori a spus Nu.
e-adevărat, deseori ne trântea în faţă
icoana unui hoinar,
însă de tot atâtea ori şi-a risipit
singura inimă în dureroase şi calde
plecări şi veniri.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restauraţie

Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura,
aplaudăm iar statul în stat
şi-ntrecem, adesea, măsura.
Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura...

Suntem liberi, e-adevărat,
dar câtă nostalgie ne-ncearcă,
deşi libertatea enorm ne-a costat,
vai, democraţia noastră e bearcă.
În sânge ne stă partitura,
suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura...

Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura,
de-a pururi, aşa ne-a fost dat,
să iubim, Doamne, nomenklatura,
Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de sentimente

Prea multe sentimente

Într-o singură inimă

Prea multe gânduri inocente

Adunate în palmă

Prea multe dureri prea multe vise

Unde au loc şi rezistă timpului

De atâta vreme închise

Ascunse de razele soarelui

Prea multe semne de întrebare

Ca într-un joc divin

Prea multe răspunsuri în aşteptare

Unde rătăcesc de nu mai vin

Şi totul pare anormal de firesc

Toate nedreptăţile din labirintul lumii

Una câte una ne-amăgesc

Lovind la porţile raiului inimii

Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite

Când totul este ocupat de iluzii

Unde trăiesc speranţele adormite

În aşteptarea fericitelor concluzii

Prea multe sentimente într-o singură inimă

Ce bate împovărată de griji şi nevoi

Prea multe şi totuşi prea puţine

Din fericire pentru noi...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de întunericul prieten

uneori întunericul din mine se eliberează
şi toate aceste frustrări resimţite zilnic
devin pietrele unui bulevard învechit
pe care tocurile pocnesc
de plinătatea unui gol confuz

reclamă umbrele paşii desculţi
şi peste toate aceste aberaţii
cineva strigă: libertate!

râd zidurile calcinate ale unei biblioteci
de câte ori cărţile scot semnele afară, în grădină
la uscat
şi le agaţă de frunţi
cârligele sensurilor incomplete

scârţâie scheletele celor păcăliţi de vulpi umane
să iasă să iasă
să iasă să lupte cu o moarte prescrisă

spun mulţi în reclame: "să vedem cât de perfect..."
iar perfectul o ia la goană pentru că
e prea plin în sinea lui oricum

uneori întunericul din toţi se eliberează
şi strigă să se facă lumină
pentru că dorul de umbre aprinde lumânări
în bisericile îngerilor nicicând adormiţi

prin grădinile icoanelor abia sfinţite
umbrele îşi fac de cap

mi-e dor de întunericul prieten
cel de acum îmi pare a fi prins
cuprins
în lumina artificială

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru nebuni şi pentru ocnaşi

Voi, de la cari existenţa
uşor şi-a ferit
chipul ei mare: unul,
ce poate există, spune şoptit

afară, în libertate,
încet, în noapte, o rugă:
pentru voi vremea să fugă,
căci aveţi vreme.

Acum când v-aţi amintit,
treceţi mâna prin păr, duios.
Totul e risipit,
tot ce a fost.

O, liniştiţi de aţi sta,
când inima-i veche şi tristă;
nici o mamă de nu ar afla
că asta există.

Sus, luna acum e suită,
unde creanga deoparte se dă,
şi ca de voi locuită,
singură stă.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă în inimă

Inimă în inimă
deasupra nisipurilor vremii.
Nu ne loveşte niciun val
Se zbate doar neputincios de mal.
Atâtea inimi se văd de aici!
De ce tânjesc toate după scoicile noastre
când sunt atâtea scoici rătăcite prin nisip?
Inimă în inimă
deasupra lacrimilor ce ne atacă din mare!
De-acuma nu ne mai pot atinge.
Ne-am înălţat!

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşine

Cât timp cuţitul nu va
Tăia acest creier, bucată
Verzuie de mucava
Nicicând de idei vizitată,

(El, însă, ar trebui
Să-şi taie urechile, ambele,
Nasul şi buzele, şi
Să-şi jertfească şi gambele!)

Cât timp, aşadar, n-o să-i intre
Cuţitul în cap ca să-l taie,
Şi-un foc n-o să-i ardă în vintre,
Şi pietrele n-au să-l jupoaie,

Copilul ăsta barbar
Nu trebuie să înceteze,
Nicio clipită măcar,
Să-nşele şi să trădeze

Şi să împută văzduhul
Ca un motan din Munţii Stâncoşi.
- Când o să-şi dea, însă, duhul,
Rostiţi totuşi o rugă, pioşi!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

(unii mor, alţii nu trăiesc.
dar femeile sunt cu totul frumoase.
pentru frumuseţea femeilor,
poem repetat)

despre
cum se face o femeie
frumoasă înainte... poem.

ea îndepărtează mai întâi
memoria evitabilă
cu un gest demachiant al mâinii.

se răsuceşte puţin în jurul liniştii,
îşi caută prin casă
sentimentul
pe care nu l-a mai folosit demult,
poate de prea repedea tulburare
a perdelelor,
poate din cauza neorânduielii verbelor
în camera de noapte.

ea se dezbracă sincer
în mijlocul unei oglinzi lungi,
îşi priveşte cuvintele
înainte de-a nu le spune
cum ii cad uşor de pe umeri.
umezeşte o cârpă
în plânsul de frumuseţe
şi o duce
şi o vine
în unde timid mişcătoare
de-a lungul buzelor, al coapsei,
al neştiutului ei de femeie.

ea se unge în locuri calde,
ca o îndulcire a albului,
cu lapte muls
din mere înserate prin nesfinţire.
întinde doar gândul puţin spre stânga,
ia din sertarul în care îşi ţine pădurea
zmeură proaspăt roşie-n gust
şi-şi dă gura cu ea,
muşcată
să-i fie cu mult mai frumoasă,
cu mult,
ca o inimă înfructată.

ea îşi ascunde sânul
într-un parfum,
ca o umbră de înger doar,
pentru că nu mai ştie
unde şi-a pus raiul prin casă.
şi pentru că nu are rochii,
în şoaptă,
ea-şi ţese borangic din blândeţe.

o femeie
este cu adevărat frumoasă
atunci când îşi înfăşoară rostul
în dragoste.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn.

citat din Sfântul Antim din Chios
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am spus...

"Tu bei prea mult," eu l-am certat
Pe un beţiv. El mi-a răspuns:
"Că beau prea mult e-adevărat,
Dar niciodată... îndeajuns!"

epigramă de Gotthold Ephraim Lessing din Râsul lumii la români (2010), traducere de Otto Starck
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Se-ntreba un înţelept,
La mormântul unui lord:
Inimă când n-ai în piept
Cum să faci atac de cord?

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiceiul de a flecări, dorinţa de a distra pe alţii, ne îndeamnă prea adeseori să dezvăluim lucruri ce niciodată n-ar trebui să iasă din gura noastră. Amuzând o companie se poate să distrugem o inimă, poate şi viitorul unui om. Vai de cel care cade în ghearele unui astfel de flecar.

Fr.W. Forster în Educaţia cetăţenească a tineretului şi adulţilor (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o inimă

Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor

Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină

Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ţi limpezi

Si chipul-ti se limpezeşte
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viaţă ea te înfloreşte
Esti zâna pregătită pentru rodit

Bucată din inimă îsi revine
Ca floarea ce o uzi la rădăcină
Un trandafir vine spre tine
Să înfloriţi în aceeasi grădină

Sărut eu ochii tăi si pe springene
Si sufletu-ţi deschis culori de vară
O lacrimă cu iubire curge pe gene
E fericirea ce o citesc pe faţă iară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o inimă

Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor

Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină

Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ţi limpezi

Si chipul ti se limpezeşte
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viaţă ea te înfloreşte
Esti zâna pregătită pentru rodit

Bucată din inimă îsi revine
Ca floarea ce o uzi la rădăcină
Un trandafir vine spre tine
Să înfloriţi în aceeasi grădină

Sărut eu ochii tăi si pe springene
Si suflet-ţi deschis culori de vară
O lacrimă cu iubire curge pe gene
E fericirea ce o citesc pe faţă iară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îţi vorbeşte neîncetat. Fă din inima ta un receptor prin care să primeşti mesajele vieţii. Conectează-te cu Viaţa de la inimă la Inimă. Conectează-te cu Tine, de la inimă la Inimă. Cum? Prin inimă.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ellis Boyd "Red" Redding: Aş vrea să vă pot spune că Andy s-a luptat bine şi că Surorile l-au lăsat în pace. Aş vrea să vă pot spune asta – dar închisoarea nu-i o lume de basm. N-a spus niciodată cine a făcut-o, dar ştiam cu toţii. Lucrurile au continuat aşa pentru o vreme – viaţa în închisoare constă în rutină şi iar rutină. Din când în când, Andy apărea cu vânătăi noi. Surorile se ţineau de el – uneori reuşea să le ţină piept, alteori nu. Aşa stăteau lucrurile pentru Andy – asta era rutina lui. Cred că acei primi doi ani au fost cei mai grei pentru el, şi mai cred că dacă lucrurile ar fi continuat, acest loc ar fi luat tot ce era mai bun din el.

replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de tristă-mi părea viaţa...

Îmi pare că nu sunt temple şi nici ziduri, pe unde trec eu...
şi nici bariere... un drum de păsări...
atât de tristă-mi părea viaţa...
că e o câmpie făcută din dragoste şi din cămăşile tale, cărora mă închin eu,
e şi ăsta un fel de a demistifica viaţa...
aşez zânele pe portative,
şi le numesc chopin...
apoi
cuvintele nu le mai spun.
nu le mai pun.
nu mă mai gândesc la nici măcar unul.
le ţin, în taină, în buzunarele poate prea sparte.
e numai în vrăjitorie şi în ghiocurile mărilor viaţa aceasta,
din ea nu se mai iscă viitor.
şi
alerg
prin viaţă, suflecându-mi hainele, poalele, să mi le fure păsările, veacurile, vrăjitoarele din anonimat,
poştăriţele împing încă scrisori către Dumnezeu, unde eşti, Doamne, unde ne sunt rugăciunile,
spun ele, împingând la scrisori.
e totul uscat,
pentru că, de ani, nu a mai plouat pe aici...
să răsară odată, să răsai, să apari de pe drumul tău vecin, nebătut,
ţipetele Africii să se audă până la toţi zeii ploii, şi mai departe, încă,
îmi pare, uneori, că dumnezeu e vecin cu câteva stele, restul sunt păsări;

Pesemne divinitatea înseamnă nu îngeri, ci păsări,
şi multe aripi de umplut pământurile cu viaţă,
jos,
unde miroase a pământ,

şi a apă gâlgâitoare;

Pesemne e prea târziu pentru globuri,
dar nu prea devreme pentru Crăciun,

aşa sunt copiii, aşa e Dumnezeu, se naşte dacă lumea Îl cheamă

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânze

apele-nstelate ale nopţii –
atâtea ţărmuri pe care n-o să le atingem
vreodată

din înălţimi
gândurile celor plecaţi coboară spre mine
ca firele unei scumpe şi dureroase
ţesături.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crapă pietrele de ger

Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimţire;
Eu mă rog, privesc la cer
Aştept, Doamne, o-mplinire.

Nu vreau mult, atâta cer:
O nouă comenduire;
Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimţire;

Mă gândesc, aştept şi sper
La televizor o ştire:
Că-a plecat acest guvern
Orb... şi plin de nesimţire.

Crapă pietrele de ger...

poezie de Aurel Cehan (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-şi aminti e uşor pentru cine are memorie, a uita e greu pentru cine are inimă.

citat clasic din Gabriel Garcia Marquez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii

Aveam o poezie care nu mă lăsa să dorm
Şi am trimis-o la ţară
La un bunic.

La urmă am scris alta
Şi i-am trimis-o mamei
S-o păstreze în pod.

Am mai scris după aceea vreo câteva
Şi, cu strângere de inimă, le-am încredintat rudelor
Care şi-au dat cuvântul că or să aibă grijă de ele.

Şi tot aşa, pentru fiecare poezie nouă,
S-a găsit câte un om care să mi-o primească,
Pentru fiecare prieten al meu
Are, la rândul său. un prieten,
Atât de bun, încât să-i încredinţeze taina.

Aşa că nici eu nu mai ştiu acum
Unde mi se află cutare vers
Şi, în caz că mă calcă hoţii,
Oricât de mult m-ar schingiui,
Tot n-o să le pot spune mai mult, decât
Că ele sunt la loc sigur,
În ţara asta.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!