Frumoasa adormită

era cea mai frumoasă fată din oraş
visele ei străbăteau adolescenţii transparenţi
din fluidele cartiere ale oraşului stingher
ea visa şi undeva un adolescent se ridica de la pământ
ca o păpădie
dispărea în scurt timp cu un pocnet sec
de os rupt
în curând
străzile vorbăreţe apartamentele fragile
şcolile ipohondre cafenelele mătăsoase
parcurile lenevoase
erau pustii de adolescenţii transparenţi
lipsiţi de vise ai acelui oraş

într-o zi fata se trezi tuşind
sângele roşu îi păta batista
soarele lumina neputinicios prin geamuri livide
au crezut că e o alergie la ambrozie sau puful
care plutea în acele zile neobişnuite prin aerul veşted
dar fata se stinse
câteva ore mai târziu

în următoarele zile
adolescenţii reapărură în oraş
unul câte unul
materializându-se cu acelaşi pocnet sec
au fost toţi prezenţi
la înmormântarea
celei mai frumoase fete care a visat vreodată
în acel oraş

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţe

azi umblam prin oraş
ca un geam
(ştii cum umblă un geam pin oraşe?)
şi nu
nu mă împiedicam
umblând prin oraş ca un geam
umblând prin oraşe,-n virtutea
obişnuinţei
aşa
e prin oraş, poate ştii
poate nu ai trăit niciodată
pe la oraş
unde vii şi încerci
toate transparenţele
toate
drogurile de risc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş de var

Oraş de var cu uliţi strâmte
Oraş cu suliţele frânte
Oraş în care-ndoi spinarea
Şi-n care urlă disperarea

Această cântăreaţă care
Ridicase noaptea în picioare
Cucerise marile oraşe
Şi peste tot lăsa răvaşe;

În cea din urmă încăpere
Lipsit de orice mângâiere
Suna bătrânul orologiu
A consolare şi elogiu,

Un vis uitat în crisalidă
E cea din urmă atlantidă
Revendicată de aezi
Şi cronicari fără dovezi

Şi întrebările firesc
În care nu mă regăsesc;
Oraş de var cu uliţi strâmte
Şi turlele-n abis răsfrânte

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureştii anilor '50 şi '60 era (încă) un oraş plin de rezonanţele civilizaţiei interbelice, cu dulceaţa şi cu ironia lor inteligentă, un oraş cu varietate, cu o mândrie a sa, cu o anume poftă de viaţă (de "savoir-faire"), un oraş în care se putea creşte.

Virgil Nemoianu în Cum poţi să fii român? Variaţiuni pe teme identitare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Añoranza

Oraş patriarhal, uituc, uitat,
Cu parc şi râu, cu munţii-nvecinat,
În floare şi-n mireasmă scufundat...
Tu, urbea fericită, de-altădat'!

Te-am cercetat, prin ani, din când în când,
Şi te-am aflat acelaşi, dormitând,
Sub arşiţă, sub ploaie, şi sub vânt.

Punct fix, precum o pajură-n zenit,
Cu fontă-n plisc şi gheară de granit,
Exact ce-ai ignorat te-a nemurit.

Oraş uituc, oraş de neuitat,
Din care-am fost, pe vremuri, alungat.

poezie de Eugen Dorcescu din revista "Poesis" din Satu Mare, nr. 7-9/2012 (18 martie 2012)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petre Gigea Gorun, autorul cărţii "Adolescenţii de altădată"

Citit-am cartea de amintiri
"Adolescenţii de altădată".
Deşi nu-i văd nemărginiri,
N-aş vrea să fie-nmormântată.

epigramă de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat n-ar trebui să poarte vreodată pantaloni scurţi în oraş sau flip-flops. Sunt lucruri pe care le porţi la plajă sau pe terenul de tenis, niciodată în oraş.

citat din Tom Ford
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin oraş

Cu bucurie-am constatat,
Urmare-a criticilor mele,
Că gropile s-au astupat
Cu cei ce au căzut în ele!

epigramă de Ioan Frenţescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cluj-Napoca

Într-o regiune atât de dragă, în Ardeal
Un oraş mă salută prin argintia ceaţă.
El are în inima mea un loc special
E Clujul. Oraş cu sute de poveşti, plin de viaţă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, Bucureştiul e un fel de Berlin, genul de oraş în care din câţiva în câţiva metri poţi vedea istoria recentă încarnată în clădiri, în arhitectura străzii. E un oraş îndurerat şi plin de cicatrici, însă, în acelaşi timp, fascinant.

citat din Jonathan Coe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mutarea ţăranilor la oraş, vom face în aşa fel încât să dispară diferenţa dintre sat şi oraş.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asupra oraşului domnea o tăcere apăsătoare. Străzile erau goale; storurile cafenelelor şi ale magazinelor, lăsate. Vântul din Sud ridica un praf uscat şi aspru. Platanii ce străjuiesc Strada Gării se stingeau. Toate casele aveau obloanele trase. Huesca părea un oraş interzis.

începutul de la Manejul spaniol de Michel del Castillo (1960), traducere de Marilena Andrei
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un oraş fără florării e un oraş care nu-şi respectă îndrăgostiţii.

aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul

Ai spus: "Mă voi duce în altă ţară, voi căuta alt ţărm,
voi găsi un oraş mai bun decât acesta.
Orice încerc să fac se dovedeşte-a fi un eşec,
iar inima mea zace-ngropată-asemeni unui lucru mort.
Cât îmi mai pot lăsa mintea să se descompună aici?
Oriunde mă-ntorc, oriunde privesc,
văd doar ruinele-înnegrite ale vieţii mele, în acest loc,
am petrecut atâţia ani, irosindu-i unul câte unul."

Nu vei găsi o altă ţară, nu vei vei găsi alt ţărm.
Acest oraş te va urmări întotdeauna.
Vei păşi pe-aceleaşi străzi, vei îmbătrâni-n acelaşi cartier,
Vei albi-n aceleaşi case.
Nu vei părăsi niciodată acest oraş.
Nu spera că vei găsi lucruri diferite-altundeva:
Nu există nici o navă pentru tine – şi nici alt drum.
Acum, fiindcă ţi-ai cheltuit viaţa aici, în acest mic ungher,
ea este deja absentă oriunde-n lume.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

oraş

Un oraş este o mare comunitate în care oamenii sunt solitari împreună.

definiţie de Herbert Prochnow
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cernăuţiul este un oraş pe care l-am cunoscut de mic, un oraş de care mă leagă foarte multe amintiri, un oraş încărcat de istorie, o istorie specifică Europei Centrale, unde se intersectează atâtea drumuri, drumurile atâtor popoare, destinele atâtor naţiuni: evrei şi germani, români şi ucraineni, ruşi şi polonezi, armeni şi atâţia alţii.

Oleg Serebrian în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş medieval în răsărit de soare; de pe turnurile oraşului sunetul trompetei vesteşte dimineaţa; se deschid porţile, iar cavalerii ies din oraş pe falnici cai; ajunşi în pădure, sunt cuprinşi de vraja şi freamătul codrului şi de cântecul păsărilor.

Anton Bruckner în Simfonia a IV-a
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steagurile tricolore încă fluturau peste tot pe drum, de o parte şi de alta a şoselei, chiar şi-n afara oraşului, în drum spre Institut. Bineînţeles şi-n oraş, peste tot: roşu, galben şi albastru. Şi fluturau pentru ei, tinerii din echipaj, datorită misiunii în care vor porni; era un sentiment înălţător, care ar fi trezit în sufletul oricui măcar vreo câteva fărâme de patriotism. La fel se pe-trecea deci şi-n sufletele lor, a celor doi tineri aflaţi în maşina directorului, care deja intrase în oraş. Lucian însă nu porni pe drumul care ducea spre casa colegei sale, Lia.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini în oraş

Lumini în oraş
Gălbui - de stâlpi cu felinar,
Verzi - de farmacii înzăuate,
Albe - de parfumerii milostive
Şi mai ales
Roşii de amanet...

Fiecare emite o poveste-cod
Mai multe Şeherezade-Penlumine
Ori mesaje bobinate din cerul înrămat.

Prin culorile ondulatorii
Ne privesc îngerii exterminatori
Sau poate niscai demoni simpatici.

Computerul opticii medicale de vizavi
Ne coordonează tăcut din raza Lunii de metal

Luna divină e plină de trei zile
Prin stelele rărite
Ne mai priveşte totuşi
Dumnezeu.

poezie de Eugen Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără final...

O fetiţă-abandonată, care avea câteva luni,
De destin a fost purtată spre casa unor bătrâni
Dintr-un sat uitat de lume şi departe de oraş
Şi-au luat-o să o crească... Doamne sfinte, ce curaj!

Că,, mamaie'' şi,, tataie'' au crescut şi alţi copii
Nedoriţi sau părăsiţi de părinţi plecaţi hai hui...
Chiar şi,, mama adoptivă'' care le-a adus fetiţa
A crescut la ei în casă şi ştia ce-i umilinţa

De-a fi fost abandonată de părinţii ei cei buni
Şi de-aceea, prin ea, Domnul a făcut acum minuni.
Când fetiţa a crescut şi-a-nceput să zică,, mamă''
Mama bună n-a răspuns, n-o ştia, de bună seamă!

Dar pe doamna ce-a adus-o a crezut-o drept mămică
Şi,, mamaie'' şi,, tataie'' la bătrâni ştia să zică.
Acel înger de fetiţă a crescut, s-a făcut mare
Avea doisprezece ani când, ca din senin apare,

Tocmai când era la şcoală, o femeie tinerică
Ce-a venit să o cunoască pretinzând că-i e mămică...
Pentru ea era străina care a abandonat-o...
Fata n-a primit sărutul şi nici n-a îmbrăţişat-o

Mama bună a fetiţei a vărsat lacrimi amare
Şi-atunci a-nţeles şi dânsa ce înseamnă-abandonare
S-a dus plânsă la oraş, resemnată, să aştepte
Poate fata, de-o vrea Domnul, va putea-n curând s-o ierte...

Fata este domnişoară, e frumoasă şi deşteaptă
Are-n viaţă două mame şi-o,, mamaie'' (care-i moartă.)
Şi cum,, mama adoptivă'' s-a dus în străinătate,
... Pe,, mamaie'' -a luat-o Domnul,... de dor şi singurătate,

Pe fetiţa-abandonată glasul sângelui o cheamă
Şi-şi doreşte îmbrăţişarea celei care-i este mamă!
A iertat-o fără zgomot, tot trecutul l-a uitat...
Dar acum bietul,, tataie''-i un moşneag abandonat!

Voi, copii, pe care moşul v-a crescut cu-a lui blândeţe
Să mai treceţi pe la dânsul... poate doar să-i daţi bineţe...
Şi s-aveţi, copii, respect şi cu el s-aveţi răbdare
Că-n curând va cere moşul să-i aprindeţi lumânare!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aci se duse într-un oraş, îşi puse o băşică de cirviş în cap, şi merse de se rugă de grădinarul împăratului ca să-l priimească argat la grădina împărătească. Grădinarul nu prea voia să-l asculte, dară după multă rugăciune îl priimi, îl puse să lucreze la pământ, să care apă, să ude florile, îl învăţă să cureţe pomii de omizi şi brazdele de buruieni. Făt-Frumos lua în cap tot ce-l învăţa grădinarul, stăpânul său. Împăratul avea trei fete: şi aşa multă grije îi dase trebile împărăţiei, încât uitase de fete că trebuie să le mărite. Într-una din zile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca să ducă fiecare câte un pepene ales de dânsa la masa împăratului. După ce împăratul se puse la masă, veniră şi fetele şi aduse fiecare câte un pepene pe tipsii de aur şi îi puseră dinaintea împăratului. Împăratul se miră de această faptă şi chemă sfatul împărăţiei să-i ghicească ce pildă să fie asta. Adunându-se sfatul, tăiară pepenii şi, după ce văzură că unul se cam trecuse, al doilea era tocmai bun de mâncat şi al treilea dase în copt...

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!