Drapelul

... pe buzele mele, crispate
de dură durere, internă
şi crucea uitată pe spate
o umbră coboară în bernă

drapel aşternut pe sicriul
iubirilor sale eterne
şi colţul de zâmbet, acriul
prin sita salivei se cerne...

poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul sferic

iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-aşterne ca un lăicer pe perete
şi ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete

glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n şuvoaie dorul din ceruri crispate
şterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate

iată şi trista mea poartă, scârţie a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viaţa zadarnic ce trece simţi cum te lasă, te lasă...

poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă

vă mulţumesc prieteni pentru toate
şi vouă, neprieteni tot vă mulţumesc
c-aţi mers şi voi cu crucea mea în spate
şi eu cu crucea voastră tot am mers

pe mulţi i-am ajutat să se ridice
indiferent că din jenunchi sau din mormînt
şi răsplătit c-o amplă cicatrice
cu amintire mă mângâi din când în când

că am ajuns la starea de etate
să înţeleg un adevăr paradoxal
că Dumnezeu din mine şi din toate
a rânduit doar existenţial...

a amplasat pe drumul vieţii mele
numai răspunsuri fără întrebări
să nu mă sperii că-ntrebările sunt grele
şi n-au în ele nici un adevăr

vă mulţumesc prieteni pentru toate
şi vouă, neprieteni tot vă mulţumesc
c-aţi mers şi voi cu crucea mea în spate
şi eu cu crucea voastră am tot mers...

poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de iarnă

Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea
În câteva ore totul s-a albit
Rănile pământului s-au acoperit

Alb imaculat fără de hotar
Puritate albă oferită-n dar
Sita cerului cerne fulgi de nea
Ninge peste noi dragostea mea

Împovăraţi de alb copacii se rup
Casele pitice aproape au dispărut
Copiii la joacă încă n-au ieşit
Aşteaptă la gemuri timpul potrivit

Sita cerului cerne fulgi de nea

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja vu

parcă totul e dat să mai fie
să mai trecem de limite, poate
de cuvinte-ntr-un colţ de hârtie
ca şi-n colţul de gură, crispate

parcă-s toate demult deja vu
ca mai ieri sorb aceiaşi privire
ce mereu parc-am vrut, parcă nu
să-mi aline nu sete- iubire

parcă nu e nimic mai stabil
între noi ca stabilul ego-u
şi nimic, şi nimic mai fragil
ca internul lui strigăt- ecou...

poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc povestea...

‎... duc povestea iubirilor mele trecute
în altarul poemului meu necompus
răsfăţate, stângace, rebele, durute
între ele şi eu cu atâta de spus...
arunc ciorna poemelor mele nescrise
la picioarele altor din foste iubiri
zâmbitoare, superbe, sublime, de vise
între ele - călăi şi-ntre mine - martir...
rătăcit prin noianuri de vremuri pribege
eu, în stare cu gândul să străbat universuri
două taine pe lume nu le pot înţelege
-una este femeia şi a doua e versul...

poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am rupt o floare dintr-un vis
şi-am aruncat-o în abis
şi floarea mea plutea mereu
pe unda tulburului hău
am smuls o coardă dintr-un dor
şi-am semănat-o pe ogor
din coarda mea a răsărit
alt dor etern, nemărginit
am stors un zâmbet ostenit
din colţul meu de infinit
şi coarda dorului din flori
s-a rupt cu cioburi de fiori...

poezie de Iurie Osoianu (5 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset abstract

iau sentimente înmuiate în destin
le trec prin răzătoare
adaug un pahar solid de vin
şi morcov de culoare
tristeţe presărată cu piper
un boţ de sare
din întuneric toate le transfer
la colb de soare
în bibeloul meu de porţelan
amestec toate
adaug sumedenia de ani
purtaţi în spate
un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeş
aceleaşi sentimente din destin
le trec prin balmeş
adaug încă un pahar de vin
un muc de ceapă
şi-n sâmbăta-mbibată cu venin
le-arunc în apă...

poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea Mariei

Coboară ţara drapelele în dublu doliu
Şi tu, apleacă, moldovene
Capul obosit
O spun fără vre-un gând ascuns
Şi umbră de orgoliu
- La Chişinău
Biesu a murit

Acolo sus îl va întâlni pe
Pavaroti
Ca împreună poate
În duet Dumnezeesc
Să-i cânte Creatorului
Că sunt flămând şi că mi-e sete
Că nu mai pot răbda
Sub jugul asta nebunesc...

Că azi am declarat o zi de doilu
Şi veacuri sunt decând am fost uitat
Şi numai pot trăi mereu în purgatoriu
Şi nu mai pot atâta să mai tac

Te rog, Marie, pentru mine intervine
Mai aminteşte-i Creatorului de noi
Şi roagă-l ca cumva să fie bine
Să ne mai scoată din robie şi nevoi.

Coboară ţara drapelele în dublu doliu
Şi tu, coboară, moldovene
Capul obosit
O spun fără vre-un gând ascuns
Şi umbră de orgoliu
- La Chişinău
Biesu a murit...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profunzimi...

stăruie linişte oarbă
trainic bătută-n pripoane
dangăt de clopot să soarbă
din profumzimi subterane

sunt numai rană rotundă
sunt numai sânge albind
şi mă declar muribundă
umbră prin lut lipăind

trist ca o boare de apă
vine moroi din soroc
vine să bată-nc-o ţeapă
inimii mele la loc

toarnă suflare în gură
să mai erupă a jind
ultima ultima zgură
din profumzime şi gând..

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţă

... ce frumoasă-i dulcea Bucovină
şi ce nume Doamne i-ai mai pus
-nume care nu se mai termină
ori de câte ori să nu-l fi spus

mai la vale Basarabia stă tristă
odihnindu-şi crucea Ta pe spate
şi te roagă Doamne şi insistă
şi te roagă iar să-i faci dreptate...

încă mai la vale plâng ţinuturi
care s-au trezit retrocedate
prin tratate Doamne şi de luturi
şi de Tine şi de Ţara blestemate

toată stânga Doamne-i Românie
toată stânga Doamne încă-i Ţară
poate Doamne, faci cumva să fie
întregită iar. A treia oară...

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofonul

în sala plină cu regrete, pe scena-i goală de iluzii

un saxofon din operete smulgea când fibre când aluzii

plângeau viori anihilate, susurul sunetelor fine

din sine abdicau crispate nu strune-universuri line

iar când zâmbea şi clarinetul cu colţ de gură străvezie

fineţea lor sorbea cu-ncetu- nu note- pură veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te, dar nu mă vei uita. Ai cules de pe buzele mele otrava iubirilor care nu se uită.

citat celebru din piesa de teatru Suflete tari de Camil Petrescu
Adăugat de RalucY
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plină zi

... în plină zi se face noapte
şi ninge iar fără de motiv...
şi caut zâmbet printre şoapte
tot caut negăsind nimic
... mai ai cumva vreo îndoială
că sunt terestru... şi poet
în lumea asta marţială
prin vers încerc să te iubesc...

poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternului Eminescu

ce text genetic, imprimat subtil
pe-o frunte radiind seninătate
or fi pecetluit în zâmbet de copil
potecile pădurilor cutreierate?!

ce geniu îndrăzneţ şi diafan
esenţ-a transparentelor rebele
născu din huma miilor de ani
şi steaua cu noroc a Ţării mele?!

ca mai târziu în car cu coviltir
din casa de nebuni a României
mutat la loc de veci în cimitir
să deie foc încet la veşnicie?!!

poezie de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

... în apusul de soare
ce frumoasă e pacea
care nu mă mai doare
unduit şi rapace

iar în noaptea lăsată
ce frumos licăreşte
când o pace uitată
când un Doamne fereşte...

poezie de Iurie Osoianu (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

zilele mele se duc
zile cu gust amărui
late ca frunza de nuc
grele ca cea de gutui...

catren de Iurie Osoianu (9 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura îşi descoperă secretele sale în două feluri: prin forţa sa exterioară şi prin mişcările măruntaielor sale. Acţiunile externe sunt vânturi puternice, ploi, curenţi de râu, valuri, gheaţă, incendii forestiere, inundaţii; există o singură forţă internă - cutremurul.

citat din Mikhail Vasilyevich Lomonosov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerne în ţara lui Urr sita: Ursita!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Când totul e alb şi cenuşă,
Iar soarele-n doliu pluteşte,
Doar iarna – eterna mătuşă –
Din colţul de gheaţă priveşte.

Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câţiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.

Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp şi uitare,
Îşi cerne ecoul în unde,
Din văi şi poteci solitare.

E linişte iar şi e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu ştiu de ce, care sau cine
Paşii prin stele i-afundă...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între palme scuturată cerne pulbere curată. Ce e?

Este sita de făină.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!