Cu iubita mea nu vorbeşte nimeni

şi-a prins un trandafir
pe omoplat
spinii au rupt cuvintele
sângera abundent
am cărat-o în spate
până la peşteră
în golul imens
nu era decât liniştea

trăieşte de două vieţi
în acelaşi loc
tăcerea ei mă fascinează
îşi prinde părul
în zeci de silabe nerostite

doar o dată a spus
trăiesc
de atunci zilele se repetă

în spirala multicoloră
ne-am fixat dragostea

poezie de Ion Drăgoianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vieţi, un singur om

Eu nu trăiesc doar într-o viaţă
Trăiesc în două cel puţin.
Când mă trezesc de dimineaţă
Şi seara după ce mă-nchin
Încep de fiecare dată
Din două vieţi câte-o bucată.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (15 februarie 2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ai crezut
că dragostea noastră
e o fantezie,
aşa ai perceput-o,
însă va veni o vreme,
când vei înţelege
şi ce ţi-am spus,
dar şi ce nu ţi-am spus,
atunci
să-ţi aminteşti de mine,
atunci să mă cauţi...
Până va veni acea vreme,
voi rămâne la hotarul
dintre cele două lumi...
Trag pământul peste mine
şi-ascult liniştea...
......................................

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trandafir perfect (II)

Doar o floare mi-a dat de când ne-am cunoscut.
A pus toată tandreţea-într-un singur mesager, select,
Roşu ca o inimă, pur, de rouă încă ud –
Un trandafir perfect.

Cunoşteam fiecărei flori semnificaţia secretă;
"Îl reprezint," a spus, "în fiecare-aspect;"
Dragostea şi-a ales pentru vecie amuletă
Un trandafir perfect.

De ce nimeni nu mi-a trimis, firesc,
Cadou o limuzină sau un alt asemenea obiect?
O, nu, nu, norocul meu e să primesc
Un trandafir perfect.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trandafir perfect

Doar o floare mi-a trimis de când ne-am cunoscut.
A pus toată tandreţea-într-un singur mesager, select,
Cu inimă fierbinte, pură, de rouă încă ud –
Un trandafir perfect.

Cunoşteam limbajul oricărei flori de pe planetă;
"Fragilul meu trup,"- a spus, "îl reprezintă-n fiecare-aspect;"
Dragostea şi-a ales pentru vecie amuletă
Un trandafir perfect.

De ce nimeni nu mi-a trimis, firesc,
Cadou o limuzină sau un alt asemenea obiect?
O, nu, nu, norocul meu e să primesc
Un trandafir perfect.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când două inimi uneşte Dumnezeu

Atunci când două inimi uneşte Dumnezeu
Nu e pentru o lună doar şi o zi de primăvară
Este pentru toată viaţa... la bine şi la rău
Să mergi în doi şi atunci când vezi că-ţi este greu
Când drumul urcă în sus...
Şi atunci când el coboară...

Iubirea nu-i scânteia ce apare şi se stinge
Ea-i taina veşniciei ce s-a transformat în vis
Este ecoul din Eden... ce-n farmec se răsfrânge
Şi... rostogolind speranţe... inima îţi atinge
De acel colţişor de rai...
Ce a fost în Paradis...

Ce poţi să faci atunci când tu cu adevărat iubeşti
Când eşti minţit şi în jurul tău tot se destramă
Te vezi aprins de un foc când printre lacrimi o priveşti
Şi eşti gata pentru ea chiar zeci de ani ca să plăteşti
Pentru iubirea ta...
Atunci când dragostea te cheamă...

Pe calea vieţii nu e întotdeauna soare
Mai cresc şi spinii... nu e presărată doar cu flori
... Şi simţi amarul anilor de trudă şi sudoare
Când dragostea-ţi curată călcată e în picioare
Iar pe Rahela ta o vezi...
Plângând şi tristă-n negrii nori...

Nu dispera, se vor sfârşi furtunile de ieri
Va înflori grădina voastră-n flori de primăvară
Şi din nou vor răsuna în viaţa ta cântări
Cu zâmbet de copii şi multe binecuvântări
Şi te vei bucura...
Ca-n zilele de odinioară...

Atunci când două inimi în Domnul se unesc
E un cântec calea lor scăldată în lumină
Când pe genunchi altare în dragoste zidesc
E un colţ de rai atunci când după Cuvânt trăiesc
Împrăştiind mireasma...
Şi părtăşia familiei creştine...

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă fascinează superficialitatea şi lipsa de Dumnezeu pe care o au oamenii. Mă fascinează efectul dezastruos pe care l-a putut avea comunismul asupra unei societăţi. Mă fascinează tineretul care şi-a pierdut busola mai mult decât cei în vârstă.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu eşti legătura cu rana
atunci când ne vorbim tăcerea
şi faci din viaţa mea
o ceremonie atât de pură

Vocea ta
e cea care plouă-n tăcerea febrei
tu-mi dezlegi ochii
şi te rog
să-mi vorbeşti mereu

Tu eşti adierea trandafirului
ce-şi flutură spinii
în tragedia vântului şi-a inimii
tu ai făcut din viaţa mea o poveste
în care cuvintele
sunt veştmintele
unor fascinante iluzii...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...)fiecare sunet ieşit din gura omenească - în ultimul timp s-a ajuns a se prinde chiar gândurile nerostite - este pus în vârful creionului şi fixat pe hârtie ca o muscă.

Geo Bogza în Creionul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Tăcerea mea e liniştea de dinaintea tunetului
Ca la o liturghie solemnă ce stă să înceapă sub cerul mut.
Cuvintele tale sunt clopoţeii de la cădelniţa diaconului
care pregăteşte
Momentul în care-ţi voi da binecuvântarea
Lăsându-te să te cumineci din mine
În timp ce te voi devora lingându-mă pe bot de cuvintele tale
Până la două.

poezie de Marius Robu din Degeaba (14 martie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram copilă, tata îmi asculta visul

Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiţi de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colţurile inimii
Când îşi rotea buzele în părul meu încurcat.

Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aştept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte şi înapoi ca un vârtej nevăzut:

Am răbdat, copilă,
Ca să-ţi dau ceasuri din zilele mele
Să-ţi întinzi aripile peste lume.

Când îţi puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Şi mi se umpleau zilele rămase cu tine.

M-am prefăcut aripă nedefinită de lumină
Într-un ţipăt nestrigat,
În care timpul s-a oprit
Într-o disperare care n-a mai avut loc.

De atunci urc...
Urc,
Urc...
Şi nu ştiu ce va fi dinaintea acestui suflet fără trup.

Mă uit încă o dată către voi,
Copiii mei cu soarele înlănţuit de lacrimi.
Trec primul inel de lumină
Şi golul abisal din interiorul lui mă arde...

Doamne!
Ce dor mi-e de viaţă...

Am răbdat pentru speranţa ta,
Să cântăreşti cât un vis, copilă,
Dar nu ţi-am spus că Dumnezeu ne-a strecurat
Moartea în fiinţă
Şi neantul este doar o împăcare temporară a sufletului.

Nu ştiu ce va fi dinaintea acestui suflet care mi-a fost,
Mi-e dor să cobor o noapte
Până în visul tău să-l cântărim împreună,
Dar mă tulbură nespus sunetul suspinelor tale.
Nu mai văd,
Nu mai ştiu,
Doar simt...
Mi-e dor.
N-am ştiut că părinţii sunt devoraţi şi după moarte.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu se piardă dragostea în van

S-a rupt din sufletu-mi o parte,
Cerul s-a despărţit în două,
Atunci când ai plecat departe
Cu lacrimi a-nceput să plouă.

Mi-ai spus că-i ceva temporar,
Şi c-ai să te întorci, iubire,
Acum te văd din ce în ce mai rar,
Îmi eşti uşor o simplă amintire.

Se-ntuneca totul în jurul meu,
Zilele mi se prefac în nopţi,
Îngenunchez, îl rog pe Dumnezeu,
Chipul tău în calea mea să-l scoţi.

- Cerul să ne fie al dragostei tavan
Şi stelele sclipirea din priviri,
Să nu se piardă dragostea în van,
Să nu ne pierdem noi în amintiri.

Autor: Răzvan Isac 10-03-2015

poezie de Răzvan Isac (10 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să ştii

că seara când mâna mea caldă
se aşază pe cearşaf
îmi adun toate gândurile care încep cu
tinereţea ta
şi încerc să înţeleg
prin mintea căror femei
îţi adormi începuturile

vreau să ştii
că nu plâng mai mult decât atunci când
aveam ce să plâng
dar e la fel de trist
poezia mea ar prinde aripi numai în pieptul tău
însă
vezi tu
drumul acesta se tot întrerupe
când te ridici şi priveşti verdele
unui cântec fără sfârşit

vreau să ştii
că pot să iubesc mai mult decât am iubit
până azi
iar în carnea ta
cuvintele se zbat
ca peştii la mal

vreau să ştii
că ştiu cum prind viaţă
în pieptul tău
că aşa sunt poeţii
în nebunia lor
îşi amestecă zilele cu nopţile
gustând infinitul secundelor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi

un ochi de hârtie purta
în golul acela adânc
dintre pleoape
scriau pe el toţi acei care
lumina i-o traversau

de la o vreme
nu mai lăcrima
îşi înţelese rostul
hârtia sângera uneori
şi inima i se umplea de cuvinte
din ele împletea drumuri
pe care se ducea
venea
de fiecare dată mai ninsă
de fiecare dată mai nouă

astăzi închide ochiul
şi tace
rând pe rând
toate cuvintele

poezie de Daniela Guzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dragostea fără reţetă
Se repetă, se repetă
Până omul ideal
Pune frâu la propriul cal
Şi trece pentru vecie
Dragostea în poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pesimist şi-un optimist privesc acelaşi trandafir: pesimistul vede doar spinii; optimistul vede floarea.

aforism de George Budoi din Optimismul şi pesimismul (17 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nerostite...

Lacrimile-mi sapă-n obraji cuvinte
Cuvinte nerostite!
Se preling şi cad rătăcite pe covor...
Se lasă călcate de talpa-mi în treacăt, întâmplător.
În dorinţa deşartă... la măcar unica şansă... de a spune cum dor
Cum dor cuvintele nerostite?
Şi oare... prelinse în van,
Ce doare mai tare, cuvintele nerostite sau.... sufletul trist, în aşteptarea lor?
Sunt lacrimi, cuvinte... ce pot spune poveşti, dar tac... tac şi dor!

poezie de Gianina Foldvari (24 iunie 2015)
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine trăieşte numai pentru el, trăieşte o viaţă. Cine trăieşte pentru el şi pentru alţii, trăieşte două vieţi. Acela care trăieşte doar pentru alţii, e nemuritor.

aforism de Mihail Mataringa (22 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpuşa-păpuşa

i-am spus odată femeii să nu
mai îmi vorbească cu chei
şi atunci
ea şi-a dat capul pe spate - la descuiat -
a rostit cele 10 porunci (?!) cu cuvintele ei
de atunci
dumnezeu pentru mine e femeia cu table
încinse - când scoate din aragaz
o mănuşă
lipită de mână ca o căpuşă-pă
puşă amatoare de sânge flambat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plouă.
Încă o seară tristă,
cu lacrimi fierbinţi
ce s-au ascuns
în cer,
de-atâta timp,
şi-n clipa asta,
au rupt tăcerea...
Ascultă plânsul
întregului univers,
şi vei descoperi,
că toate astea
vin de la mine...
Te-au prins din urmă
lacrimile mele,
dar te încăpăţânezi
şi mergi
mai departe...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva de la mine ţi-am dat

bucuria de a trece dincolo de spaţiu şi timp
ceva de la tine am primit
o altă viaţă
şi am învăţat să trăiesc
în acelaşi timp
două vieţi

ceva am dat şi ceva am primit
chiar şi cu mâinile pline de sânge
tot aşa am spus
că viaţa pe care mi-ai dat-o
e cu mult mai frumoasă
şi vezi tu
nu vreau să o pierd
nu vreau să rămân ca o piatră la marginea gândurilor tale

nu
nu lăsa nimic din toate astea să se întâmple
caută-mă
în adâncul fiinţei
şi-ai să mă găseşti
cu respiraţia tăiată
cu buzele arse de-atâtea rugăminţi

nu mă lăsa
te rog
nu vreau să mă sting
când ştiu
cât de mult am dat din bucuria mea
şi cât de mult am primit de la tine
o altă viaţă
una pe care vreau s-o trăiesc
mereu

nu vreau să mă sting
nu vreau

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!